Când vine vorba de Bucureşti, unii oameni, mai ales cei care nu au răbdare să-i dea o şansă, au o plăcere să-l ponegrească: că e jegos, că e gălăgios, că e plin de impostori de toate felurile, că oamenii stau prost cu nervii, că n-au răbdare pentru bullshit, că vor să treci direct la subiect, dacă există, şi aşa mai departe.
Da, ok. O parte din acestea sunt adevărate, o parte sunt perfect evitabile dacă te înconjori de cercurile potrivite.
În schimb, exact cum fructul de durian ascunde, dincolo de mirosul absolut respingător, fructul cel mai dulce şi aromat, Bucureştiul de vară oferă, la finalul zilelor încinse şi răvăşite de caniculă, nervi, morţi de mumă şi praf în ochi, serile superbe. Serile când aerul devine suportabil, sar dopurile din sticle şi figurile de pe cetăţeni.
Vara şi mare parte din toamnă, e sezon de terase, şi, o Dumnezeule, cât farmec au terasele din Bucureşti. Cu verdeaţa lor abundentă, unele cu flori, altele cu copaci, altele chiar cu câte o castană bruscă în cap, ca o amintire tandră de la Dumnezeu că faci cam multe excese de zel. Cu alcoolul lor variat, de la beri simple, la draft, care să ateste bărbăţia fără nuanţe a însetatului, până la coctailurile în toate culorile curcubeului, cu toate naţiile de fructe şi decoraţiuni, care să te plimbe un pic prin paradis. Cu veselia dezlănţuită, care se extinde cumva, ca o epidemie, de la o masă la alta, pentru că gluma e făcută să circule, şi omul e doar o staţie de tranzit.
Seara se dezvăluie adevărata menire a Bucureştiului, şi anume aceea de party town. Poate că nu suntem cei mai harnici – nu poate, sigur! – poate că nu suntem cei mai prietenoşi – nu poate, sigur! – poate că nu suntem cei mai amabili – nu poate, sigur! – dar ca party crowd, ne trăim cea mai autentică vocaţie. Carpe diem intens. Da, da, şi carpe noctem.
Uneori, când stau pe o terasă, şi râd de-mi înţepenesc fălcile, ajung să mă întreb: De ce pleacă lumea în vacanţă DIN Bucureşti? Bucureştiul însuşi ar putea fi o sublimă destinaţie de vacanţă. Pentru că farmecul şi energia Bucureştiului de vară şi de seară e o stare de spirit în sine.
De ce încercăm atât de tare să facem pe deştepţii şi pe importanţii, şi nu ne rezumăm să fim noi înşine, hedoniştii fără limite? De ce încercăm atât de tare să pozăm în autorităţi şi nu ne rezumăm să vindem distracţie?
We. Are. Entertainment. Şi, exact ca şefa noastră Veoreca, devenim progresiv irezistibili, pe măsură ce bei mai mult şi mai mult.
Hai noroc!
***
Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.
***
Următorul spectacol “NCSF” al trupei mele de parodii ZZ Bottom e pe 6 septembrie, la Blueberry Garden and Bistro, Strada Popa Nan, nr. 5.
Event aici.
Sh*t They Say