Ciocolata confortabilă

Astăzi, iubiţi cititori, vom vorbi despre plăceri vinovate. Despre lucruri pe care n-ar trebui să le visăm, dat fiind contextul, şi despre cum nu ne putem abţine. Şi cum putem rezista tentaţiei, cedându-i. Azi vom vorbi despre cea mai inocentă plăcere vinovată. Şi anume ciocolata confortabilă.

 

Acum, în august, m-am dus şi eu acasă la Sfântu Gheorghe, să petrec timp cu mama. Ajung acasă, relaxare, mâncare ca la mama acasă, odihnă, poveşti. Şi pe la 11 noaptea, m-a găsit jalea.

-Aoleu, ce poftă mi-e de ciocolată.

-N-am. Păi nu ziceai tu că ţii cură de slăbire.

-Ba ziceam, dar turbez de pofta ciocolatei. Înnebunesc. Mor.

În fine, beau eu ceva alcool şi parchez pe dreapta. După vreo trei ore de învârteală prin pat, adorm.

A doua zi când mă trezesc, mama zâmbeşte. Fusese deja la magazin şi cumpărase o Milka uriaşă cu alune.

-O da, mă bucur eu şi încep să gem extatic ca o pornostareţă. Apoi parchez ciocolata în frigider.

-Păi nu o mănânci, întreabă mama.

-Nu acum. E pentru seară.

-Dar seara îngraşă, mă informează binevoitoare mama.

-Nu contează.

Buoooon. Se lasă seara. Scot eu Milka din frigider, mi-o pun frumos pe noptieră. Apoi scriu rahaturi, mă uit la filme, fac abdomene şi mă culc.

Dimineaţa, mă vede mama cu Milka neatinsă.

-Păi plm, zice ea.

-Hai s-o băgăm în frigider, să nu se topească la soare, propun eu.

-Nu înţeleg nimic, zice ea.

Şi trece o săptămână, în care Milka aia a făcut naveta. Seara lângă mine, ziua în frigider.

-Fata mea, face mama, eu nu mai înţeleg absolut nimic. De ce m-ai pus să-ţi cumpăr ciocolată, dacă oricum n-o mănânci.

-Pentru confortul meu sufletesc.

-Adică?

-Adică asta e ciocolata mea confortabilă. Când nu există, am atacuri de panică de la pofta de dulce. Când există, am certitudinea faptului că e la îndemână, că o pot desface oricând, şi asta mă ajută să n-am panici şi să pot rezista la dietă.

-A, deci de fapt tu nu vrei ciocolată s-o mănânci, ci doar să te uiţi din când în când la ea, s-a prins mama.

-Exactly.

-Nu eşti sănătoasă.

-Nu-s.

Şi când îmi făceam bagajul să plec spre Bucureşti, mama:

-Să-ţi pun ciocolata la pachet?

-Nu, mulţumesc. Am câteva tablete de ciocolată confortabilă în frigider.

-Şi ce vârstă are?

-În jur de patru luni. Uneori am totuşi seri depresive şi le mănânc. Nu las să se creeze Muzeul de Ciocolată Confortabilă “Lorena Lupu”.

-O, Doamne.

-Da, ştiu. Dar alţii omoară şi fură. Eu doar plimb o ciocolată între pat şi frigider.

 

Foto: pixabay.com

 

 

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

***

Următorul spectacol “NCSF” al trupei mele de parodii ZZ Bottom e pe 6 septembrie, la Blueberry Garden and Bistro, Strada Popa Nan, nr. 5.
Event aici.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: