Uneori accept chestii pentru că îmi plac oameni. Apoi, ajung să regret.
Cum ar fi, să scriu o carte la patru mâini cu cineva. Nu dau nume, pentru că e un caz în care n-am chef să dau muie publică.
Dar ceea ce mă enervează grav în scris şi în orice formă de artă este “cuminţenia”, “călduţul”, corectitudinea meschină, teama de “ce zic oamenii”.
Nu-s nici adepta prozei gen “Cum m-am căcat eu săptămâna asta”. Da, e important să ai coaie, miserupism şi tupeu, dar gravate pe o temă care să merite.
În schimb, să mor io dacă nu prefer o încercare literară despre modurile în care poţi vomita după mahmureală (cu detalii despre forme, consistenţă, mirosuri şi culori) sau despre cunilingusul la ciclu, decât o labă estetică şi infinit de plictisitoare, conformă cu aşteptările tuturor mătuşilor care se uită la “tânăr şi nereuşit”. Să mor eu dacă nu prefer un text plin de mui, prejudecăţi idioate, retarzenii infinite, decât “ce va zice lumea dacă citeşte asta. dar nu pare personajul prea arogant? dar dacă ne căcăm în sus nu ne cade-n cap?”
Literatura cu apret şi danteluţă nu pune probleme, nu provoacă, nu stârneşte. Vă e teamă de ce va spune lumea? Faceţi-vă contabili!
Dacă te caci în sus, deschizi umbrela. doooohh..
Eu sunt contabila la noi la firma si nu ma tem de nimica cand e sotu langa mine ,care e cat un urs sincer. Acum e la plaja.
augustina, când duce soțu cât un urs bușteanu la bârlog ai orgasm sincer?
Noi lucarm numai cu pwc si cu aluminiu sincer.
Vezi, d’aia imi pace mie Stephen King. Nu-mi pasa ce zic snobii despre el. E un scriitor excelent. Nu devii unul din cel mai de succes scriitori contemporani prin a scrie pentru Augustinele acestei lumi. Faza misto e ca nu incearca in mod explicit sa socheze, pentru a parea “edgy”, asa cum fac multi scriitori de doi bani.
păi asta ziceam. nu-s de acord nici cu “cum m-am căcat săptămâna asta” (că acu’ mă muiesc nişte trolli în spam că de ce i-am banat. i-am banat pentru că atitudinea lor e din categoria “cum m-am căcat săptămâna asta”)
dar nici cu slujul şi temeneaua la mătuşi.
d-apoi ne-ai spus odată despre cine e vorba, aşa că noi ne-am prins.
nu, nu e Comănel, uite dialog pe mess:
lorena lupu: jur că nu mai fac încercări literare la 4 mâini decât cu tine (şi încă câţiva :D)
marian coman: 🙂
na, înseamnă că devine interesant. să vezi dacă n-om da-o pe ghicite. noroc cu augustina, că mai băşeşte câte o părere sincer.
Eu ma duc intotdeauna la baie ca imi place mancarea cu varza honest.
Deci aveţi de plată impozitul pe salarii, TVA-ul, contribuţiile la CAS, la şomaj, la pensii, contabilitatea şi impozitul pe dividende. Să ne aduceţi extrasele de cont de luna asta şi vedeţi că luna tracută n-aveaţi suficienţi bani în cont ca să plătiţi TVA-ul, sper c-aţi mai încasat. Bine?
şi dacă trolai cu nickul tău obişnuit, era mai inteligent comentariul, sau aşa ceva?
trebuie curaj să fii contabil.
da’ cine e?
bogdan!
nu eram io, cretinilor. io halesc contabilitate pe pâine.
in arta contemporana si social, cumintenia si corectitudinea sunt deja valori “ne-hip”.
Asta nu ma deranjeaza prea mult, problema e cand “artistii” vor sa se cace cu stropi doar ca sa atraga atentia. Nevoia de a soca trebuie sa se justifice.
Exemple de diaree: A serbian film (hard), The dreamers (soft)
nu, tată, în orice fel de artă, de oricând şi oriunde, lipsă de curaj = labă tristă şi flască.
partial corect, eu zic ca e mai gri conceptul. Curajul artistic prost inteles = stirile de la 5.
bă, frate, ŞI CE PULA CALULUI AM SCRIS IO ÎN POST BĂ?
MOR DE VOI CÂND ÎMI ZICEŢI PE TON DE NOUTATE FIX CHESTIA PE CARE AM SCRIS-O IO ÎN POST DAR CU ALTE VORBE.
Drăgu. Cre’ca omu’ ar fi preferat sa’i dai muie’n particular si nominal, nu ca manţii, palmat, pe sub toate podurile. Da’ ma rog, fiecare cu preferintele lui mai multe sau mai putine.
i-am dat nominal în particular, relax. dar mi-a rămas un rest de erecţie neconsumată.
Ma, te’as contra. Nu de alta, da’ iar tre’sa fac iar bagaje. N’o fi asta un manuscrisul unui roman, n’o fi tocma asta ideea centrala pe care autorul incearca s’o sublinieze, da’ daca tot marsezi pe curaj, de ce n’ai zis cu cap si coada, cu nume si prenume? Ce’i cu autocenzura? Mie’mi pare a eschiva ipocrita de poltician cu “adevarul” pe firmament. Da’i muie cu simt de raspundere daca tot tre’sa’i dai si daca despre asta’i vorba, numa sa’l stim si noi.
pentru că sunt mui pe care N-AM IO CHEF să le dau cu nume şi prenume.
CĂ NU VREA PULA MEA. Ce nu ţi-e clar? NU VREA PULA MEA. plimb-o la bagaje.
Bine, madam Manţii C’Aşavreapulamea. Da’ cand patrulezi cu scopu’ nobil infipt in bat ca pe’o pereche de chiloti murdari tre’sa te astepti ca sa se’ntample panica si confuzie printre cetateni.
nu pari nici panicată, nici confuzată, doar inoportună şi penibilă, ca de obicei.
sug pula.
oi fi tu ţaţă cretină, dar are şi ţăţismul cretin limitele lui. marş în morţii mă-tii dacă crezi că bag io în seamă obrăzniciile astea.
bageane-am, faceane-am
De ce esti asa nervoasa azi? Lasa-i pe toti sa scrie cum vor muschii lor. Iti strici nervii degeaba!
ai căcat steagu’ cu comentariul ăsta.
nu înţelege decât desene. ce să-i faci?
Da, apoi am cacat si io ceva, hahaha!
Și io sug pula. A, era cenzurat? Atunci nu.
ămnu. există un anumit nivel de obrăznicie dincolo de care intră automat în funcţiune dreptul meu de a da la muie.
şi mi-l exercit.
Atunci du’te si exercita’ti’l printr’un miting in pula goala in fata la guvern.
când guvernul o să vină să mă fută la icre aiurea, o să mi-l exercit în faţă la guvern deocamdată nu a făcut-o.
Esti basista.
Tata ii basist! Şi a mea îi punguța din pod de langă basu lu tata, pe care l-am băut! Și sunt o cantautoare de mare succes. mai puțin autoare. și nu cânt.
Stiu c’am zis ca nu te mai trollez, da’ nu m’am putut abtine. Si tu ai zis la fel, ce cacat?
Si daca nici pentru contabili naveti personalitate sau cap, atunci facetiva bloagar care da oameni in judecata fara nici un sens sau folos, ca Mircea p0pescu.
tu de ce sari de cur în sus?
dar aşa cum nu-l compari pe Placido Domingo cu guristul restaurantului Trei Scaieţi, nu compari un economist de Stanford, să zicem, cu contabilul firmei Trei Scaieţi.
Numai ca eu spuneam ca arta nu duce lipsa de ce ai tu nevoie.
nu, frate. nu te mai da pe după căcat, ai citit superficial postarea şi ai simţit umpic impulsul să iei rolul dascălului nesolicitat (nemesisul meu absolut)
eu în postare ziceam: “Nu-s nici adepta prozei gen “Cum m-am căcat eu săptămâna asta”.
în traducere liberă, nu cred în ostentaţia fără fond.
tu te-ai făcut că nu vezi şi ai început să-mi ţii lecţia cretină şi iritantă a căcatului. n-ai scuze la faza asta.
mea culpa, m-ai ginit.
mai demult am bagat io o carte care se numea cam asa: Macii batranetii. Sade la ospiciu. Era scrisa la 4 maini si unul dintre autori era contabil. Deci se poate, eh?
Si Mircea p0pescu a scris o carte Cacii tinereti. Nu stiu la cate maini a scriso ca nam apucat so citesc ca mancato el toata.
Mey, eu ved canultima vreem dezvoltatai obsiesie pt Poepsuc. Nu pera megre asea.
iar Popescu are o obsesie dezvoltată pentru mine. Una total căşunată. Cine scoate obsesia de obsesie va pieri.
sorry, nu mă pot abţine. lorena, cum am dat de chestia asta, cum m-am gândit la graiu’ nost’. http://www.youtube.com/watch?v=_fMJ1o9x6Ys&feature=related
:)))))))))))))))))
Aia cu “ticu-to” suna interesant. Restul, locuri comune. Alea adevarate le prinzi la meciurile din diviziile “promotie” si “onoare”, adica pe sate. Acolo mi-am dezvoltat eu vocabularul, futa-i hancicrist.
na, whatever. n-am intenţionat să livrez material neapărat original. cert e că am râs de m-am spart, în ciuda tuturor “locurilor comune” de care vorbeşti.
mai era una cu fută-te dumnezo şi hergotu.
mai este una ungurească foarte plastică, pe care io o folosesc des: mindjár rakom a faszomat a vizes szádba.
Aha, tu nu eşti din Ardeal. Te-am prins, hăhă.
nu compari un economist de Stanford, să zicem, cu contabilul firmei Trei Scaieţi.
Ba da, sunt cam tot pe acolo. Dacă ar exista în engleză un echivalent al vorbitului cu decât, ăla de la Stanford nu l-ar rata.
În schimb, ăla de la trei scaieţi poate gestiona corect o bodegă prosperă, ceea ce de multe ori nu e valabil pt celalalt (vezi criza mondială).
Da ala de la Stamford ce-are ,a mancat din scaldatoare? Contabilul e contabil si trebuie sa fim toti solitari si egali intre noi cu toate ca am o doamna care ma verifica sincer.
Frankly, my dear, I don t give a damn! (dintr-un film bun)
aM FOST CU SOTU LA O TERASA AICI LA NISTE PRIVATIZATI CA SA MANCAM NISTE HAMZII SI SA BEM BERE.
sI AVEAU O SUA DE SICLA SI SOTU A FACUT DRAGOSTE CU PICIORU SINCER CU USA AIA SI ACUM I S-A NEGRIT UNGHIA. rEVIN MAI INCOLO. a DAT SI CU NASUL.
Io-te că am găsit puncte comune de vedere chiar şi cu dna Augustina
Doamna Augustina, ştiu o fată care e avocată f buna, a făcut dreptul la particulară, poate să vă ajute să daţi terasa în judecată să vă dea daune. nu vă ia mult
mi se pare corect. 🙂
nICI O AVOCATA ! ! ! !
a VORBIT SOTU CU EI SI LE PUNE RAME DE PWC CA USA AIA EAR FARA RAME.sOTU MEU E FF TARE LA AFACERI CARE LE FACE SI CAND E IN CONCEDIU .sI CAND DOARME SINCER .
Păi brevetaţi metoda. trimite-l pe soţ să dea cu capu-n uşi şi apoi îi presaţi să puneţi termopane.
Aş încerca şi la Peleş, ăia au nişte vechituri de cercevele şi Mihai tocmai a intrat în bani şi e şi cam gaga, poate ţine.
Lady gaga.
Sotul meu nu e gaga bai prostule sincer!
Ai devenit superficială, d-na Augustina. Păi soţul e poliţist, deci împuşca uşa cu arma din dotare pentru a-i curma suferinţa şi se termina fericit povestea. Şi copiii, copiii unde erau? Cred că e efectul goodman, sincer.
=))
De replica lui tanti tina m-am ras.
radio gaga
Oi fi prost dar nu sunt sincer.
Sau sunteţi soţia lui Mihai, majestate?
a lui Mihai Popovici, bănuiesc.
Domnule Nea, mă scuzaţi că intervin, oricine-ar fi Doamna Augustina, eu cred că face un sex moral de patruşcinci, patruşase, patruşapte, paşopt, pazeşnouă, cinzeci, gata. Ce ziceam?
Are şi alte calităţi, sunt sigur că o doare lovitura soţului mai mult chiar decât l-a durut pe acela. Empatie se numeşte asta
Domnule Nea, să ştiţi că nu pot să număr căţeii dumneavoastră şi mă enervează asta. Care lovitură, cea primită de soţu’ sau cea primită de la soţu’? Mă scuzaţi, doamnă Augustina că vă vorbesc în lipsă, sunteţi sora Iaromirei cumva?
4 căţei frumoşi
Am notat, mulţumesc. Dar de ce ziceţi că sunt frumoşi, vreţi să-i vindeţi cumva?
poate chiar sunt frumoşi. 🙂
Pînă nu se vînd sau se închiriază, n-am cum să ştiu că sunt frumoşi, domnişoară, îmi cer scuze că vă contrazic. Pentru cei ca D-na Popoviciu şi ca mine, frumuseţea, aşa cum o vedeţi dumneavoastră, are volatilitatea indecent de ridicată.
Fănică, sugi pula.
O, domnule Mitică, descheiaţi-vă vă rog, poftiţi. Nu doriţi şi un masaj pe ceafă, înainte? Un vin bun, un cîrnat, ceva?
nu, îi închiriez cu ora
Fănică, sugi pula.
(Fănică se aplecă, luă buchetul de puli de cotor, constată că de fapt erau una singură în mişcare stroboscopică şi stoarse toate coiţele care erau în număr de două, în ordine, de la mic la mare; după aceea, trase pe nas ceea ce cursese din greşeală pe jos şi îşi scoase, demn, colţul de la cămaşă din cur. Apoi, fericit că îşi rotunjise conturile, trase o băşină verzuie.)
Excelsior!
sug pula adânc şi apăsat. nicu.chiracu@gmail.com
futu-ţi gâţii mă-tii de javră retardă, iar vii să trolezi, muri-ţi-ar mă-ta-n chinuri?