Când închiriem o singură cameră

Articolul de ieri a ajuns printre cele mai citite de pe acest blog, chiar dacă cringe-ul poveștii nu a obținut multe reacții pe social media. Și atunci, ca om venit din provincie, care a apucat să stea destul pe la proprietari înainte să aibă bani pentru o chirie de una singură, simt nevoia să deschid o discuție referitoare la regulile nescrise prin care nu ajungeți victimele nimănui.

Sigur, aceste reguli funcționează cu persoane sănătoase mintal. Dar mulți sandilăi se vor abține să-și dea foarte grav arama pe față dacă simt din atitudinea ta că nu va ține vrăjeala. Deși femei ca Adriana tind să creadă că modul în care sunt îmbrăcate – modest – sau faptul că se comportă cuviincios sunt detalii care le feresc de hărțuire, realitatea situației e că gherțoilor le e frică de femei emancipate, cu ruj și fustă scurtă, care par să le înfigă un toc în ouțe în caz că se obrăznicesc, și devin tupeiști exact cu cele pe care le percep ca blânde și submisive, pentru că intuiesc că vor avea de înfruntat o rezistență mai mică.

Primul pas – asigură-te că ai lacăt la cameră

Lacătul e stricat? Singura ta replică va fi: Aștept să mă anunțați telefonic când e gata reparat. Și nu te muți până atunci. Poți chiar continua căutările, pentru că lacătul stricat are mai multe steaguri roșii decât o paradă comunistă.

Poate că vor să te hărțuiască noaptea. Poate că vor doar să îți umble în lucruri. Să-ți fure chestii de valoare. Bani, dacă ai. Să îți fure cardul și, până îl blochezi, să facă niște shoppinguri sub 100 de lei cu el.

Nu locui la nici un proprietar, indiferent de gen, care nu îți pune la dispoziție cheie la camera ta. Ăla e spațiul tău privat plătit și nu e cazul să-și bage nimeni nasul acolo.

Al doilea pas – nu vizionezi doar casa, vizionezi și omul

Eu gugălesc cu atenție inclusiv potențiali angajatori sau clienți, chit că nu dorm cu ei în casă, dar vreau să știu cu cine mă înham la drum. Nu ai nici o scuză, în vremea tehnologiei moderne, să nu faci asta.

Dacă Adriana arunca un ochi pe contul lui Perpelea, vedea buluc de glume misogine, unde femeile sunt etichetate cu termeni injurioși, și totodată multe poze cu femei dezbrăcate. Profilul psihologic al individului și atitudinea față de femei puteau fi văzute din online. Eu nu dau nici măcar accept pe Facebook celor ca Perpelea, pentru că mi-e clar că îmi vor luneca direct în mesageria privată să-mi pistoneze neuronul cu tâmpenii. Și trebuie să te plac sincer, să-ți permit să-mi pistonezi neuronul cu tâmpenii.

Al treilea pas – intervievezi omul, ca la job

Asta înseamnă că, la vizionare, pe lângă ce vezi în casă, îți scoți HR-ul interior și porți o discuție, amicală, dar foarte atentă, în care descoperi cam cât îl duce capul pe viitorul tău proprietar și cam ce idei are despre lume și viață. Poate avea social media în regulă, dar față în față, să fie full-blown psycho monster.

Poate e mai puțin important ce are în casă și mai important să te asiguri că ai o comunicare de bun simț. Te descurci perfect cu un pat, un șifonier și o oglindă, iar dacă ai un laptop și net, ești chiar boier. Dar degeaba are jacuzzi, home cinema și scaun de masaj, ca Ion Creangă reloaded, dacă e un cretin dubios care umblă în cucul gol prin casă și caută să ți-l tot plimbe pe la bot de cum te vede că deschizi gura să zici și tu ceva.

E oare garantat că, dacă se poartă rezonabil și răspunde ok la discuție, nu te va aștepta în cucul gol după ce vă mai familiarizați unul cu altul? Nu. Dar unii se dau de gol la stadiul primei discuții și așa economisești stres.

Al patrulea pas – ușa camerei tale stă încuiată

„Vai, Lore, ce neprietenoasă ești!”

Nu. Pur și simplu, unii proprietari trebuie făcuți să înțeleagă că raportul dintre voi este unul financiar. Tu plătești pentru spațiul tău. Prin urmare, intenționezi să-l ai PENTRU TINE, și nu, nu e binevenit în camera ta când i se pune pata să vină.

Ce a greșit masiv Adriana e că a lăsat această limită să cadă din prima zi, iar boul și-a făcut obicei să stea să se uite la televizor în camera ei. F** NO! Dacă ții așa tare la televizor, ți-l iei în camera ta.

Îmi pare rău, eu plătesc pentru a ocupa această încăpere, iar asta înseamnă că NU ai ce căuta în ea, dacă nu te invit eu expres.

Mai important decât modul în care vă îmbrăcați e modul în care stabiliți boundaries. Iar ușa încuiată dacă nu ai tu chef de interacțiune trebuie să fie regulă, nu excepție. Plătești. Nu stai la ăla în pomană. Prin urmare, NU are ce să caute în camera ta dacă nu îl chemi tu.

Al cincilea pas – contribui la treburile casei, dar nu slugărești

Eu am stat pe la cuconeturi care îmi dădeau ordine de zici că mă câștigaseră la belciuge. Și tendința de copil cuminte, educat frumos, e să faci ce ți se spune. Așa ajungi într-o relație absolut cretină, în care tu plătești să stai în casa omului, dar tot tu ești sluga lui moca.

Asta, evident, nu înseamnă să nu faci curat parte în parte, să nu contribui cu alimente și așa mai departe. Înseamnă doar că nu te apuci de gătit după ce vii ruptă de la muncă, pentru că boul vrea de mâncare. Ești chiriașul lui plătitor, nu mă-sa. Te apuci de gătit dacă ți-e ție foame. Dar dacă ai mâncat la muncă și tot ce ai face ar fi un duș și țuști în pat, fix asta faci. Duș și țuști în pat. „Sunt obosită, sorry!” e un răspuns perfect la pretenții de slugăreală nejustificate.

Dacă erai menajera proprietarului, te plătea el pe tine. Dacă erai bucătăreasa, escorta, secretara proprietarului, te plătea el pe tine. Dar tu ești chiriaș. Tu plătești să stai. Timpul tău alocat comunității și muncilor comunității e în limita rezonabilă a dispoziției tale. (Da, ordinea și curățenia trebuie menținute, ține de civilizație.)

Al șaselea pas – Îți ții treburile personale pentru tine

Cu cât devii gură – spartă, cu atât îi oferi unei persoane toxice șansa să-ți identifice punctul slab, și, totodată, dai cărniță pentru bârfe, rahaturi, zvonistică infectă.

Niciodată!

Ești politicos, glumeț, amabil, simpatic – dar nu intri în treburi personale. Asta impune respect. Cred că eu, de exemplu, mă bucur de mai mult respect pe net, pentru că îmi țin viața privată offline. Dacă știau gigeii cu cine și ce, aveau mai mult de mugit decât au acum.

Valabil și pentru chiria în gazdă.

„Scuze, nu doresc să răspund la această întrebare” e singurul răspuns de care ai nevoie.

Al șaptelea pas: Ceri mereu facturile, înainte să dai banii

Există mereu genul ăla infect de om care încearcă să-ți strecoare la plată ceea ce n-ai consumat. Un mod de a preveni asta? Ceri factura. Dacă tu te-ai mutat la 1 august, nu contribui la factura din iulie pentru că, dacă ăla vede că și-a găsit prostul, nimic nu-l va opri să te încarce și cu alte cheltuieli. Că ține.

Proprietarii corecți, însă, îți vor arăta din proprie inițiativă facturile, să justifice de ce îți cer bani.

Al optulea pas: Plătește punctual!

Nu poți pretinde respect, dacă tu nu livrezi punctual partea ta. Partea ta e plata. Fă-o să vină la fix, ca ceasul, și proprietarii care apreciază un chiriaș serios vor căpăta respect pentru tine,

Dacă îi obișnuiești că ești un om serios la plată, dar nu participi la bull***t, vei avea cea mai bună formă a „deal”-ului la care poți ajunge în acea casă.

Acestea fiind spuse, voi încheia cu evidentul: nu aș da locuitul de una singură, în liniște și libertate, nici pe un ocean de beneficii și confort.

***

Dacă apreciezi acest articol, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.