Amicul meu Dumitru e fan Gabriela Militaru. Mă încântă cu mărturisiri:
Alexandru Dumitru: http://www.tabu.ro/articol_9487/cum_sa_i_suporti_hobby_urile.html
Alexandru Dumitru: uite
Alexandru Dumitru: zi-mi tu
Alexandru Dumitru: ca asta e un articol
Alexandru Dumitru: documentat
Alexandru Dumitru: si dificil de scris
Alexandru Dumitru: nici macar diacritice nu are, in plm
lorena lupu: nu are pe net
lorena lupu: SEO
Alexandru Dumitru: ok
Alexandru Dumitru: hai sa zicem
Alexandru Dumitru: dar chestii gen
Alexandru Dumitru: z in loc de s
Alexandru Dumitru: sau litere mancate…
Alexandru Dumitru: astea nu mai sunt seo
Alexandru Dumitru: si sunt articole de tipul “eu sunt o pizda mai desteapta si va spun voua cum sa va traiti viata”
Am dat şi eu click pe textul numitei, să înţeleg ce îl face pe Dumitrache să flameze la ore atât de matinale. Oh, well, genul de text “hai să vă învăţ să fiţi scorpii şi să faceţi viaţa grea idioţilor care au nefericirea să se apropie de voi”. De ce să nu laşi tipul să se ducă la sport? De ce să-l obligi să devină un morman de slănini doar pentru privilegiul de a te fute ocazional? În fine, am zis că ni se întâmplă tuturor să scriem înainte de predare câte o pagină de umplutură, hai să vedem ce mai scrie gagica.
Şi atunci am găsit oroarea. Marea, sinistra oroare. Citându-l pe Adi Despot: “Now, that’s some fucking shit!” 😀
Cică: Cum să te măriţi până-n treizeci de ani.
Menestrel: “Daca nu ai inca 30 de ani, dar ai vazut urmatoarele filme : ‘The Proposal’, ‘The Ugly Truth’, ‘The Notebook’, ‘Leap Year’ sau ‘A Very Long Engagement’ verdictul este urmatorul: trebuie sa te mariti.”
Comentariul meu: Am văzut toate aceste filme, dar nu mi-au trezit nici o dorinţă de măritiş.
Menestrel: “Partea cea mai rea este ca trebuie pentru ca vrei.”
Comentariul meu: Doamnă, mă confundaţi.
Menestrel: “Poate nu ti-ai dat seama, dar vrei.”
Comentariul meu: NUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU!
Menestrel: “Acum ca am stabilit ce vrei…”
Comentariul meu: Şi părerea mea vizavi de ceea ce vreau chiar nu contează?
Menestrel: “Acum ca am stabilit ce vrei, este timpul sa stabilim si cum vei face asta.”
Comentariul meu: Să vedem.
Menestrel: “Ca intr-o ramificatie suficient de stiintifica pentru a fi mentionata in cazul unei situatii atat de idealise cum este casatoria, vom spune ca exista un arbore al maritisului.”
Comentariul meu: Ultima plantă pe care am avut-o în casă a fost o muşcată care a murit de uscăciune.
Menestrel: “Un arbore cu doua ramuri. Da, ai inteles, trunchiul este reprezentat de tine care vrei sa te mariti.”
Comentariul meu: Adică de o versiune a mea însămi care îmi e cu desăvârşire străină. Aha, sună destul de ştiinţific. 😀 Bine măcar că, virtual fiind, nu trebuie udat.
Menestrel: “Acest arbore are doua ramuri. Zi merci, cu cat mai multe cu atat mai complicat. Vei vedea.”
Comentariul meu: Merci.
Menestrel: “Deci prima ramura si cea mai simpla, este aceea ca vrei sa te mariti si in principiu ai si cu cine, pentru ca esti anagajata intr-o relatie care s-ar putea preta la asa ceva.”
Comentariul meu: Şi de ce ar vrea o gagică deja pornită pe un asemenea drum să citească acest articol? E ca şi cum ai scrie un articol în care ai explica poporului bulgar cum să pună cornichoni la borcan. Nu ăsta e publicul tău ţintă.
Menestrel: “De aici nu pot rezulta decat doua situatii : una in care el sa vrea si atunci ti-ai atins scopul inainte sa apara genericul de sfarsit de la ‘Serendipity’…”
Comentariul meu: ĂSTA E UN RÂND DE UMPLUTURĂ. NU ĂSTA E PUBLICUL TĂU ŢINTĂĂĂĂ!
Menestrel: “…si cealalta in care el sa nu vrea si atunci va trebui sa-l convingi prin metodele clasice pe care cu siguranta pana acum le-ai ignorat :
– ii spui ca i-a albit parul (adica e suficient de in varsta ca sa devina si matur)”
Comentariul meu: De câte ori a încercat cineva să mă “câştige” minimalizându-mă şi umilindu-mă aşa sau altfel, i-am dat o amplă muie şi mi-am căutat pe altcineva care să mă evalueze corect. Deci metoda asta clasică mi se pare o tâmpenie de pizdă proastă.
Menestrel: “-programezi cat mai multe intalniri cu cupluri fericite ca sa vada ce pierde”
Comentariul meu: Gen orăcăieli de boraci, “ce-ai făcut, bă, cu banii de întreţinere”, etc. 😀
Menestrel: “- devii cea mai buna prietena a surorii lui”
Comentariul meu: Apoi descoperi că aceasta te atrage inexplicabil, o fuţi şi îl laşi.
Menestrel: “- il faci dependent de prajitura ta cu cirese”
Comentariul meu: Fetiţăăă, ce rost are să sparg eu două ore din timpul meu preţios afumând bucătăria, când cofetarieonline.ro e gata să livreze, la orice oră, cele mai delicioase prăjituri la preţuri de criză? Şi de ce aş pierde eu timp valoros să îi intru în graţii unuia care nu vede în mine decât o eventuală bucătăreasă gratis? There’s a whole lot more to me than that!
Menestrel: “- si ceea ce este ESENTIAL : nu vei admite niciodata ca vrei sa te mariti.”
Comentariul meu: HAHAHAHAHAAAA. Aşa îmi mima şi mie cineva acum ceva timp că nu vrea să facem sex. Oamenii care mimează că nu vor ceea ce de fapt vor sunt cei mai jalnici. Pentru că e evident ce vor, dincolo de ceea ce mimează. Iar dacă mai şi fac pe indiferenţii, plăcerea de a le da peste bot cu “să trăieşti, gigele” e infinit mai mare.
Menestrel: “ar sa ne intoarcem la cea de a doua ramura a arborelui dorintei tale de a te marita. Aici lucrurile se complica putin, dar numai aparent.”
Comentariul meu: Păi în ce măsură ai elucidat-o pe prima? A, dacă el vrea, merge totul de la sine, dacă nu vrea, încerci tertipuri de râsul curcilor? Două cugetări de Captain Obvious, povestite în atâtea cuvinte?
Menestrel: “Vrei sa te mariti, dar momentan, in afara de flirturile care te mentin in forma, nu ai nicio relatie stabila. Concluzia care rezulta este ca trebuie sa intri intr-o relatie.”
Comentariul meu: Şi de aici toate disperatele care trag de tipi, acceptând orice-oricum, doar pentru iluzia unei relaţii. Irosind timp pe care l-ar putea investi în carieră, în perfecţionarea aptitudinilor profesionale, în lucruri care să genereze valoare reală.
Menestrel: “Spun ca e mai greu pentru ca daca ai deja aproape de 30 de ani, va trebui sa te misti repede.”
Comentariul meu: Am trecut de 30 de ani şi mă mişc foarte repede. Când fac jogging prin parc.
Menestrel: “Altfel te vei inscrie pe ramura fara intoarcere a fetelor batrane.”
Comentariul meu: Fără întoarcere? Fără întoarcere mi se pare doar ramura IQ-ului subunitar. În rest… am o mătuşă care a găsit iubire adevărată şi căsnicia perfectă la 62 de ani. Alte pizde din jur erau storcite şi îmbătrânite de căsnicii pripite, realizate din disperare, asta şi cu alesul ei erau fericiţi şi luminoşi. De unde deducem că nimeni nu are de ce să urmeze reţete de fericire de genul: “trebuie să faci cutare până la vârsta de…”
OK, dar nu remarc vreo sugestie practică, logică, cu sens, pentru cititoarea din a doua categorie.
Menestrel: “Dar o data ce am stabilit ce vrei, iti va fi usor sa renunti la flirturi si sa devii tu insati o persoana matura.”
Comentariul meu: Dar de ce să renunţ la flirturi şi să devin o persoană matură, când imaturitatea e viaţa mea? Şi flirturile idem?
Menestrel: “Daca ai noroc si intalnesti un barabat care are aceleasi intentii ca si tine, iti vei atinge scopul pana sa termini de vazut prima serie din ‘Grey’s Anatomy’.”
Comentariul meu: Tot nu înţeleg relevanţa paralelei cu un serial de televiziune. Şi am stabilit mai sus că nu ăsta e publicul target.
Menestrel: “Daca insa dai peste un barbat care nu vrea, fie il schimbi repede ca sa nu pierzi timpul, fie il determini sa vrea. Iar ca sa il determini sa vrea, am stabilit deja ce trebuie sa faci.”
Comentariul meu: Ăsta fiind final de articol? Faptul că repeţi în mai puţine cuvinte două truisme?
Îmi spune şi mie cineva rostul acestui articol? Ce spune el nou unui cititor? De ce trebuie să moară copaci pentru a se tipări aşa ceva?
Pai, cum sa nu, autoarea chiar crede ca gaseste public tinta pt asemenea articole. Face si ea un ban. Prostia e nemuritoare si se vinde bine in Romania. Cand e sa te mariti/insori , o faci, nu tre’sa-ti dea lectii cineva
Io n-am nimic cu tipa aia in particular. Sa-i dea Dumnezeu sanatate! Eu am ceva cu revistele pt femei.
Jim, să zicem că subiectul ţi-l dă, uneori, redactorul şef. Ce te împiedică să tratezi ÎN MOD INTERESANT un subiect, dacă tot îl ai?
Leuldeoraş: De acu’, am eu. 😉
eu sunt curios cum arata asta: vreau sa ma insor, dar nu suport prajitura de cirese, urasc celelalte cupluri si nu am sora. ce sa fac, intru in panica!
@leuldemare, incearca produsele pentru barbati!
tabu a incetat sa fie o revista desteapta de multa vreme, mai exact de la venirea catincai roman ca redactor sef. Dar atunci era inca suportabila revista, dupa ce-a plecat si asta e maculatura. Nici de sters la cur nu pot sa o folosesc, ca e lucioasa.
Cristi: păi dacă vrei deja să te însori, nu are nimeni de ce să îţi facă prăjitură cu cireşe sau să îţi mituiască surorile. Intri pe ramura A a copacului care nu trebuie udat cu stropitoare. N-ai înţeles nimic 😀
ostap: şi eu? ce să încerc?
areyoudifferent: nu vreau să generalizez. am citit şi texte bune. inclusiv un interviu cu johnny depp în exclusivitate. dar textele tipei ăsteia sunt inepte.
lorena, pe tine nu te-am auzit sa te plangi de caloriile din ciocolata. you just keep up the good work!
Ce articol, penibil e putin spus.
M-am minunat vreo 3-5 minute.
Si inca ma mai minunez.
Ce tampenie.
Am înţeles, tu termini greu. Măcar în privinţa minunării.
sa´mi bag pula, am incercat de doua ori sa citesc mizeria aia, da´n´am reusit. Io sa mor de n´as trimite´o la dr. hanibal lector ca sa´i ghiceasca viitorul in circumvolutiuni.
Bine, nici varianta condimentată cu observaţiile mele nu lunecă mai bine? 🙂
Bai, crede´ma ca am ajuns cu greu la al doilea comentariu de´al tau. Apoi am renuntat.Asemenea obstacole n´am vazut de multa vreme 🙂
nu vă grăbiţi ca fata la măritat.
Pe “hanibal lector” ala banuiesc ca ar trebui sa-l cheme de fapt Hannibal Lecter, in caz ca nu cumva ai profitat de ocazie sa ne spui ca Hanibal Dumitrascu e lector universitar.
Lorena, varianta ta (singura pe care am citit-o) nu luneca deloc bine.
mdeah ma gandeam ca poate n´a fost o poanta asa stralucita cu “lector” da´m´a linistit kep´an abvius: nici nu si´a dat silinta sa se prinda.
Pai sa ma asigur ca ajung la concluzia satisfacatoare.
Pe de alta parte, uitandu-ma prin toate tampeniile de reviste ramase pe la mine, trebuie sa te uiti doar la testele de genu: “Afla cum se poarta iubitul tau in pat, spune-ne cum conduce” ca sa stii la ce te astepti.
Cu toate astea, nu prea condamn tipul asta de reviste. Majoritatea femeilor au o latura a “barfei” si a “ieftinismelor” care trebuie si ea satisfacuta nu? 😀
seamana cu un manual de inot pentru uzul sardelelor in sos tomat. daca sardeaua refuza, e smucita din tinichea si pocnita de toti peretii, pana recunoaste timid ca visul ei de-o viata a fost sa vrea . si daca vrei, poti, nu-i asa?
Î:Îmi spune şi mie cineva rostul acestui articol?
R:Cine te-a obligat sa-l citesti si, mai ales, ce te-a determinat sa-l comentezi?
Î:Ce spune el nou unui cititor?
R:Articolul in sine nu spune nimic nou. Comentariile, in schimb, “zice” multe.
PS:intr-un episod din House-MD apare o tabla cu “soc, negare, revolta, minimalizare, tristete, acceptare”. Ai vazut-o ?
Trolling: este natural ca fiecare pasarica sa se creada in centrul unui sistem planetar.
Î:De ce trebuie să moară copaci pentru a se tipări aşa ceva?
R:Copacii trebuie sa moara pentru a “fute” si quizuitul ala de Bucurenci ceva.
eram sigură că mai devreme sau mai târziu va apărea şi un prostălău cu întrebarea “cine te-a determinat să etc.”? De citit citesc multe, de comentat comentez ce mi se pare fie genial fie execrabil. Şi în principiu, comentez fix ce vreau eu pe blogul meu, fără să cer permisiunea nimănui.
Dat fiind că nu comentariile mele au apărut într-o revistă glossy, ci articolul – ăla e cel care se presupune că tre’ să zică ceva nou. Ce zic comentariile mele – sau mă rog, ce-ţi zic ţie, cel care ne-ai dovedit deja o dată că nu percutezi la faze – e prea puţin relevant. Şi nici nu mă interesează.
PS: Există printre cei care se aventurează pe aici categoria “cocalarului prost”. Care, după ce i-am atras atenţia că e pe arătură, prinde ranchiună şi nu comentează decât în stilul acru-vomitiv. În măsura în care plasezi un următor comentariu acru-vomitiv, poţi să te consideri banat – nu am energie de irosit decât cu oameni destupaţi la minte şi inteligenţi în discurs.
Asta doar aşa, ca să nu zici că nu te-am avertizat.
Din câte înțeleg eu, tipa vorbește de căsătoria făcută pentru a intra ”în rândul lumii”. Nu se spune nimic de iubire, de exemplu sau de acele lucruri pe care le au în comun cei care au o relație în care se simt bine. Dacă te iei după tipă, ai toate șansele ca mariajul să nu meargă, șansele ca să meargă sunt probabil la fel de mici ca ale celor cei care se iau în cadrul emisiunilor stupide de televiziune care împânzesc grila de programe.
O relație, pentru a fi finalizată cu un mariaj, cere timp. Mai rar să te căsătorești după două luni și să meargă bine. Vorbind de maturitatea celor care se căsătoresc, încep să cred că doar căsătoriile făcute după o anumită vârstă, aproape de 30 sau peste, au șanse. Că să stai într-un mariaj chinuitor e urât.
şi mi se pare oribil să încerci să forţezi un om care încă nu e sigur de ceea ce simte şi ceea ce îşi doreşte, cu texte de genul: bă, ce te-ai urâţit/ridat/fleşcăit, şamd.
Atentatul la respectul de sine al altuia cu scopul de a-l manipula e cea mai odioasă crimă, din punctul meu de vedere.
Un posibil scurt dialog, conform rețetei d-rei/ dnei:
– Auzi Pardaillane, când mă iei de nevastă? Nu vezi că ți-am făcut zece puradei, iar burta ți s-a fleșcăit de-ți acoperă în față ca un pampers ce ai avut prețios în tinerețili noastre?
– Aoleo, Samanto, să moară vanilia mea, decât să te iau de nevastă așa cum ești acum, ofilită ca florile lu’ mama de le bagă la buchetele fraierilor de români, mai bine mă duc la mănăstire în India … Hai bă, veniți la mă-ta să vă dea de mâncare, că eu iau rata de India, cu schimbare la Făurei … Adio, fă, te-am iubit …
OMG, dacă boifrenu` meu o să citească articolul din revistă, o să creadă că toți anii ăștia cât n-am vrut să ne mărităm l-am trombonit și că eu foloseam psihologia inversă ca să mă treacă pragul… hmmm… tre` să învăț repede să fac prăjitură cu cireșe în același timp cu o rețetă de ceva drog legal care dă dependență…
rolu articolului e casa ma rad io de dansul
space cookies.
Daca eu sunt “kep’an abvius”, atunci da, recunosc ca nu mi-am dat silinta sa ma prind si ca am pornit de la premiza ca e o greseala. Daca as fi citit chestia cu “lector” scrisa de altcineva, as fi pornit de la premiza ca e o gluma.
Asta e tot.
Haioasa subtitrarea. Respectivei autoare de articole i-ar putea folosi la ceva daca s-ar stradui sa priceapa ceva din toata chestia asta. Dar nu cred ca-i pasa. Copacii intra la topit pentru ca unii sa faca bani. In cea mai mare parte a timpului.
Toate astea imi aduc aminte de ce am iesit val-virtej din singura mea ratacire de tip tabloid. De ce intrasem era alta poveste. Fata Morgana (cica trebuia sa fie altfel, doh).
Ca Catinca Roman a dat o aura de desteptaciune “revistei” Tabu , treaca , mearga , dar ca dupa ce a plecat Caterinca de acolo revista s-a prostit , e indoielnic . Chestia asta m-a lasat surprinzator .
M-am apucat intr-o zi sa citesc tot Internetul , dar nu mi-au dat voie…elitele .
Lorena, nu vreau sa facem sex.