Ce-am descoperit după două luni de ban pe Facebook

Cine mă citea frecvent, şi făcea asta accesându-mi contul de pe social media, a remarcat că, de două luni, sunt dispărută ca dinozaurii. Unii s-au prins şi s-au mutat pe pagina de autor, aici, lucru pe care încurajez să-l faceţi, dacă vă place marfa mea. Nu de alta, dar nu se ştie cât durează de data asta. Iar pe pagina de autor îmi voi face, dacă trebuie, treizeci de conturi alternative şi voi continua să postez pentru că, desigur, nu mor caii când vor câinii. Iar eu sunt Cal în horoscopul chinezesc. 😀

Primul ban l-am luat pe drept. Fusese zece august, luasem gaze în freză, şi pe 11, 12, o ţinusem numai în #mpsd. Şi nu-mi pare rău. Senzaţia aia de sufocare, de arsură, de “o să mor acum, aici, şi nimeni n-o să ştie” merită vagoane întregi de #mpsd. Şi merită şi nişte pedepsiţi, nu doar #mpsd internautic, care, se ştie, e foarte frumos, dar total ineficient, cam ca bibelourile bunică-tii.

Ce fac însă publisherii de siteuri, generatorii de content de orice tip pe durata banurilor? Instinctul automat e să arunci o droaie de bani în sponsored content: boost post, promote page, să-ţi vină din reclame traficul care, în mod normal, îţi vine din plăcerea de cititor a oamenilor.

Şi Facebook s-a prins. Şi atunci ne dă ban după ban nouă, să ne oblige să plătim.

Al doilea ban l-am luat la o zi după primul. pentru că i-am răspuns cu o ironie unui mârlete. Nici măcar nu erau înjurături. Pe contul principal nu mai înjur de mult, că ştiu că stau oameni pe care nici nu-i cunosc cu degetul pe butonul de report. Şi m-am pomenit cu ban de 30 de zile pentru ironia aia.

Am cerut review, şi am ataşat print screen cu toată discuţia şi o traducere în engleză. Şi-au cerut scuze, da, ironia era conformă cu standardele comunităţii. Scuze că am înţeles greşit.

Dar nu şi-au retras blockul.

Atunci, am hotărât ca în această a două lună, cu riscul de a avea zilnic trafic zero, să nu mai bag nici măcar un eurocent în promovare. Să rupem cercul ăsta vicios în care tu îmi dai ban după ban, iar eu plătesc din ce în ce mai  mult.

Şi mi-am tratat blogul ca şi cum ar fi fost un proiect nou, care trebuie crescut de la zero. Cu un cont mic, care avea cam o mie de prieteni şi 600 de followeri adunaţi toamna trecută, în timpul unui block similar.

Evident, în primele zile a fost jale. Nu vedea nimeni ce postam. Dar mi-am zis “răbdare, babe. Răbdare şi tutun. Nope, nu tutun că nu fumăm. Răbdare şi arugula.”

Am pus şi în story, am pus şi în story pe Instagram, am angrenat în discuţii pe oricine comenta sub linkuri, oricât de idioată era idioţenia pe care o debitase, ca să creez vizibilitate pe calea clasică, bătrânească, a reachului organic. Pasămite, dacă sub un link e ditamai cârnatul de comentarii, nu se ştie de ce, roboţii arată chestia aia şi altora, şi se creează natural traficul.

Pe la final, am reuşit şi pe noul cont, în două luni, să adun 3500 de oameni. Ştiu, nu e mult, dar nici nu practic spamatul cu linkuri private, addul cu toptanul şi alte forme de băgare cu sila pe gâtul cui nu te vrea. M-am concentrat pe cei care erau acolo din propria lor voinţă.

Şi pe finalul lunii de nepromovare cu nimic nicăieri, contul mic de Facebook a început şi el să trimită trei mii de vizite pe zi. Trei mii de vizite pe zi. Zero lei, zero bani.

Morala poveştii: poţi lua orice de la zero, oricând. Esenţial e să vrei şi să te implici.

 

 

***

 

 

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

7 Responses

  1. silviu says:

    Mai sunt şi ăştia ca mine care nu au fb şi citesc aici…cred.

  2. Lorena Lupu says:

    Mulţumesc pentru asta. Măcar pe tine nu te afectează banurile mele.

  3. silviu says:

    Mă doare ăn dodoashkă de feisbuc şi căcaturi. Am luat şi eu report pt că…diverse. Şi am zis că îmi bag plua în reacțiile prostăilor snău fleic şi dacă tot se simt trigărd…îmi iau eu site-urile şi blogurile in quick tab(?) şi le citesc eu liniştit fără mofturi şi teorii.

    Da, e fain să reacționezi la alții..dar dacă mă gândesc mai bine..nu MĂ ajută cu nimic. Aşa ca….

    Te pup, pa pa.

  4. Lorena Lupu says:

    ai dodoaşcă?

  5. silviu says:

    Când îmi vine ciclu’ doar. Cam o dată pe zi măcar :)) noroc de cei din jur să îmi dea motive.

  6. Dora says:

    Ban-ul asta pe Fb nu are – cred – legatura cu ceea ce scrii (injuraturi, ironii, etc). E, asa cum ai spus si tu, strategie de marketing. Detin monopolul si fac ce vrea muschii lor ca sa-si mareasca vanzarile. Vatafi pe mosie.
    Sotul meu isi promoveaza pe FB site-ul pe care vinde chestii. Deci, plateste promovarea. Inutil sa mentionez ca cei ce raspund intrebarilor se adreseaza cu “Sir” and “Ma’am” absolut tuturor si raspund respectuos, serios si lipsit de ironie intrebarilor, indiferent cat ar parea de naive.
    Dupa ce pagina a adunat niste mii de followeri, ce crezi c-a urmat?
    Dap, ban.
    Si, in ciuda protestelor si apelurilor, in ciuda faptului ca platea promovarea, in ciuda faptului ca cei de la FB nu au invocat nicun motiv (nici macar o scuza trasa de par), pagina asa a ramas. Banata.
    Singura solutie a fost sa creeze alta pagina.
    …Plateste in continuare promovarea (ce altceva ce putea face) si se-ntreaba la cate mii de followeri va lua ban pagina cea noua.

  7. Lorena Lupu says:

    Îmi pare rău să aud asta.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger