Ce am învăţat în 2020

Până în 2019, mă credeam un blogger foarte bun. Poate chiar eram. Aveam şi traficul care să ilustreze asta.

Apoi, au venit nişte momente foarte grele, care mi-au micşorat şi mi-au polarizat audienţa. Jumătate de an pauză pe Facebook, până atunci principala reţea a românului creator de content online. Plus colaborările mele dezaprobate de o mulţime de oameni care aveau impresia că au autoritatea să-mi dicteze ce să fac cu o carieră la care n-au contribuit cu nimic niciodată.

Apoi, a venit pandemia. Eu, ca element vulnerabil, înţeleg pericolul infecţiei poate mai bine decât alţii. Iar în cazul meu stai acasă înseamnă FUC*ING STAI ACASĂ, altfel o să fii ca poliţistul ăla care a băgat în carantină un spital întreg.

În aceste momente, am privit social media cu alţi ochi şi mi-am dat seama că eu, ca creator, am făcut câteva greşeli capitale.

1. Mi-am comunicat foarte bine subiectele, dar nu m-am comunicat foarte bine pe mine.

De obicei, mă apucam să scriu când mă enerva ceva. Şi da, pe supărare ştiu că sunt foarte expresivă. Dar am omis să comunic momentele de pace şi linişte, care sunt şi ele foarte multe în viaţa mea.

Şi atunci, impresia generală a rămas de tanti mereu nervoasă, care are mereu ceva de reproşat universului.

De când fac duminică dimineaţa live-uri în balcon, nemachiată şi cu ochii rupţi de somn, cu prima cafea a zilei în mână, şi stau de vorbă cu cine are chef să se alăture, observ că dialogul de pe subiecte a devenit mai cald şi mai normal.

Pentru că oamenii au o persoană reală şi o faţă de om pe care s-o asocieze acestor texte.

DE CE NU M-AM GÂNDIT SĂ FAC ASTA DE MAI DEMULT?

Am notat peste tot în bio că sunt actriţă, dar nu mi-a dat prin cap să şi arăt măcar o fărâmă din ce ştiu să fac.

Până acum, am oferit foarte puţin din personalitatea mea artistică pe social media.
Abia după ce am avut Instagram, care funcţionează doar cu imagini şi videouri, şi abia după ce Covid ne-a închis în case şi ne-a lichidat proiectele în lucru, şi am început să recit chestii pe net, mi-am dat seama că era EXACT CE NU ARĂTASEM PUBLICULUI MEU.

Pe interpretul Lorena Lupu.

Când văd acum că videourile cu mine recitând ajung la mii de views şi se sharuiesc de către persoane pe care nu le cunosc, îmi dau seama ce greşeală tactică a fost că nu am făcut asta de mai demult.

În fond, să te filmezi aşa, nu ai nevoie de o cameră de 10.000 de euro. Sau ai, de la un punct de profesionalism în sus, dar pentru minut de poezie zilnic şi mici glumiţe, merge la perfecţie camera mobilului.

Cred că dacă aş anunţa acum un spectacol, presupunând că n-ar fi Covid, aş avea sală plină.

DE CE NU M-AM GÂNDIT SĂ FAC ASTA MAI DEMULT?

Oricât de bizare şi de nişate sunt lucrurile care îţi plac, undeva o să apară şi cei care apreciază această nişă.

Şi s-a văzut la Jet. Vreo 3000 de dislike şi hate cât cuprinde. Dar şi 900 de likes, din nou, multe de la oameni pe care nu i-am cunoscut înainte, care apreciază muzica ciudată şi mă întreabă când scot ceva nou. La fel şi cu drag experiences (travestiul masculin). Unii îmi spun că s-ar uita la un show întreg cu mine băiat pe bune. Asumă-ţi nişele creative şi vei găsi tribul care vibrează la asta. Sau, cum ar spune Elsa:

DE CE NU M-AM GÂNDIT SĂ FAC ASTA MAI DEMULT?
Mint, m-am gândit. Dar mi-a fost frică.

Facebook nu e singurul app. 

Numărul de vizualizări pe care le-am făcut cu Jet a fost eye – opening. Da, și reacțiile mult mai bădărane, pentru că spre deosebire de Facebook, Google s-a prins că un mecanism care ține lumea pe social media e revărsarea frustrărilor din vieți nasoale în hate, și dă liber la cocină, lăsându-te pe tine, creatorul, să decizi ce accepți și ce nu.

Dar te motivează subtil să accepți, pentru că se contorizează tot ca vizite și parte din reach-ul tău.

Dacă începi un schimb de mui în comentarii cu vreun talpa țării din Căcăceștii de Vale, și mai sunt și 70 care dau refresh pe margine să vadă meciul, la final ai tot atâtea vizualizări și reclame în plus.

Spre deosebire de Facebook, care te pune pe tușă o lună și îți masacrează reach-ul fără a se revanșa cu ceva.

Nu am avut o prezenţă video şi audio mai vizibilă.

A, dar tu faci şi asta? A, dar tu faci şi aia?

Cât de corect. Oamenii nu au de unde să ştie ce ştii să faci, dacă nu le arăţi. Dacă poze cu tine zac în folderele unor agenţii obosite de casting care mai mult te ascund decât te arată şi materiale cu tine circulă doar în cercuri profesionale care mai mult le ignoră decât se uită pe ele, nu ai de ce să boceşti că universul nu te vede aşa cum eşti.

Partea amuzantă?

A trebuit să stau închisă în casă o lună să mă prind de importanţa promovării de sine.

The irony.

Ceea ce vreau să transmit cu acest text este: dacă vrei ca lumea să ştie că eşti bun la ceva, LET IT GO. Ca Elsa.

***

Dacă îţi place acest blog, ai avut vreodată intenţia să-l susţii dar ai tot amânat, acum ar fi un moment foarte bun.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.