S-au scris multe despre întâlnirea lui Trump cu Putin. Despre atitudinea de fanboy a lui Trump, care se uita la Putin ca un fotbalist junior la Messi şi aproape că a cerut să-i dea un autograf pe minge. Despre faptul că au fost zero rezultate. Sincer, cine aştepta rezultate nu a înţeles nimic nici despre Trump, nici despre Putin. Despre faptul că discuţia a fost mult mai scurtă decât fusese programată, despre faptul că iar a rămas mâncarea de protocol neatinsă (la nivelul de paranoia al lui Putin, era evident), şi despre faptul că presa a fost uşuită fără prea multă ceremonie.
Mie mi-a reţinut altceva atenţia. Şi anume, faptul că Putin nu părea deloc în formă. E prima lui ieşire în lume de după invazia Ucrainei, şi la câte ameninţări şi câtă teroare a transmis în aceşti trei ani, te aşteptai să vezi pe cineva mult mai puternic, mult mai stăpân pe sine, mult mai calm, mult mai controlat.
Pe lângă Putin, Trump părea un om sănătos mintal. Iar asta e o performanţă.
Modul în care şi-a citit speechul de pe foaie în loc să vorbească cu cuvintele lui, cum o făcea mai demult, mi s-a părut bizar. Au minţit atât de mult, că a pierdut şirul şi are nevoie de notiţe să rămână consecvent cu sine.
Gestul ăla cu palmele pâlnie la gură, când îl întreba presa despre războiul cu Ucraina. Din nou, straniu. Zici că era un personaj dintr-un film de David Lynch. Nu straniu-scârbos, ca Musk cu mitraliera, straniu și atât.
Promptitudinea de a-l invita pe Trump la Moscova, să nu pară un semn de slăbiciune că a venit în Alaska. Invitaţie pe care Trump a confirmat-o imediat, să-l liniştească.
Mişcările, felul de a vorbi, gestica, expresia facială, toate foarte ciudate. Nu ştiu de ce mi-au amintit de expresia „pune-l pe bunicul în geam, să-i luăm pensia”. Nu mi-a dat vibe-ul unui strateg pe cale să dea șah-mat, și al unui pensionar care încearcă să-și amintească unde sunt cheile.
Putin nu e deloc ok, iar prăbușirea lui nu va veni din UE, nici din SUA – Trump mai avea puțin, îi desfăcea șlițul și îl fela de față cu universul – și cu atât mai puțin din alte țări. Prăbușirea lui va veni din interior. Și nu mai durează mult.
***
***
Izbeşte autorul cu o cafea.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Am avut un deja vu..
E o nuvelă(cred că prin Celelalte Americi ale lui Norman Spinrad) în care SUA sunt conduse de de un negustor de mașini uzate ramolit iar URSS de un grup de porgramatori care au acces la tabloul de comanda al unui robot strecurat în mumia ultimului lider sovietic.