Cinci moduri în care un manelist e o persoană mai agreabilă decât tine

Acest text ți se adresează ție. Da, ție specific. Ție, care, fără să mă cunoști, ai început să mă împroști cu ură, să mă acuzi de toate tâmpeniile pământului și să scoți spume pe nări pentru că mi s-a părut amuzant un moment de comedie cu o manea, într-un an când blockbuster internațional a fost Bohemian Rhapsody, al cărui lead era un tip brunet cu alură exotică, în maieu alb, nominalizat român a fost Soldații. Poveste din Ferentari, al cărui lead era un alt tip brunet cu alură exotică în maieu alb, și o minte șugubeață a trasat paralela ireverențioasă.

Și doar pentru că am explicat gluma în loc să dau ochii peste cap a sfântă indignare, mi-ai umplut secțiunea de comentarii cu lături.

Țin să te anunț că am cunoscut și cunosc iubitori de manele. Și mulți dintre ei sunt, ca material uman, net superiori ție.

1. Sari la concluzii ca musca la fecale. 

Orice om normal, cu doi neuroni funcționali și capabili să formeze o sinapsă, aude că s-a creat un moment cu o manea la un eveniment ȘI ÎNTREABĂ: în ce context?

Care a fost conjunctura? Care a fost ambalajul?

Prostul știe una și  bună: huooo, manelele.

Tu: Dar stai să vezi care a fost faza.

Prostul: A, deci tu îi aperi, ești și tu manelistă ciurăreasă cocălăreasă etc.

Tu: Mai taci, băi, cretinule, că am mai multă vacanță decât ai școală tu cu neamul tău.

Prostul: Nu tac, huooo manelele, traseisto panaramo inkult-o.

Stau să mă gândesc dacă am văzut vreodată vreun manelist crizându-se atât de tare pe o temă întâmplătoare, fără să știe  povestea completă și fără să-l intereseze s-o afle, dar jetonul meu e pe “nu”.

2. Manelistul îşi urmăreşte o pasiune, pe când tu doar o ură. 

Am văzut bucuria fanilor de manele când am publicat acest top. Extrem de entuziaşti, au propus alte şi alte melodii, erau încântaţi să redescopere piese vechi; pe scurt, se distrau. Erau în secţiunea mea de comentarii pentru că le oferisem conţinut care îi încânta.

În exact acelaşi mod, te împiedică cineva pe tine să mergi pe contul oficial de YouTube al lui Rammstein, al lui Robbie Williams sau al Celinei Dion să orgasmezi intelectual la creaţiunile lor?

Asta îi încurajez mereu pe toţi veninoşii: nu sta aici, unde nu-ţi place. Mergi şi identifică ce te face să zbârnâi pe interior.

Şi ei: Aaaa, tu vrei doar aplaudaci.

Adică, stai puţin. Tocmai îmi spui că e mai interesant pentru tine să faci cocină verbală undeva, decât să te bucuri onest şi din inimă în altă parte.

Avantaj, manelistul.

3. Şi cum tu cauţi doar pretexte de hate, nu explorezi nimic în profunzime. 

Am podul plin de sclifosiţi plini de aere de superioritate şi băşini iridescente, care se vaietă de halul de degradare al filmului românesc. Dar nu s-au uitat la un film nou de la “Mihai Viteazul.” Care se vaietă ce proastă e literatura de acum. Dar n-au citit o carte a unui contemporan vreodată. Care se vaietă că ne mor valorile. Dar nu dau nici o şansă reală creatorilor din prezent, pentru că “ştiu ei mai bine”, pe netestate.

Măcar manelistul e doctor docent în subiect. Ştie discografia completă a lui Salam, Guţă şi Adi Minune. Ştie de unde se trage fiecare, ce şcoli au făcut, sau ce copilării au avut. Asta presupune devotament şi dăruire, lucruri de care sclifositul preocupat doar să-i porcăie pe alţii şi să se dea el superior nu e câtuşi de puţin capabil.

4. Manelistul îşi plăteşte artiştii. 

E caricatura asta cu omuleţul Gopo cu sutarul în frunte: dar pe de altă parte, pe manelişti nu-i auzi niciodată că nu primesc susţinere de la stat.

Iar cele două fenomene sunt strâns intercorelate.

Maneliştii îşi fac titlu de mândrie din sumele pe care le plătesc interpreţilor lor preferaţi. Pe când, la noi, ăştia “civilizaţi”, o grămadă de evenimente, gale, sindrofii trag de artişti să vină moca. Şi mă săturasem eu, prin periplul meu pe la revistele glossy ale patriei, de “fă-ne rost de un actor care să accepte gratis”.

Apoi tot tu, după ce cauţi să-l mocangeşti pe om din toate unghiurile: vaaai, dar de ce apare ăla în spot, proslăvind PSD-ul?

Pentru că, spre deosebire de tine, PSD-ul plăteşte!

Şi de câte ori începe câte unul să-mi explice în secţiunea de comentarii ce subiecte să abordez şi cum, iar eu îl direcţionez spre cutiuţa de donaţii a site-ului, ăla sare ca ars de zici că-l înjurasem. Adică, dacă Lorena nu e dispusă să presteze după ordinele tale gratis, gata, începe circul.

Deşi, dacă toţi ăştia care îmi cer în comentarii să scriu despre subiectul X s-ar şi revanşa ca nişte manelişti, n-aş mai avea nevoie de nici un fel de publicitate niciodată.

 

5. Şi, la capătul zilei, manelistul e mai distractiv la petreceri. 

Nu e maneaua cine ştie ce capodoperă filozofică, dar predispune la glume, dans şi voie bună. Pe când acreala ta agasantă predispune doar la acte de depravare cu decedaţii tăi pe linie maternă.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger