Clişeul sinistru al zilei: validare

Cetăţean: “Mă bucur să te citesc şi mi se pare ca eşti super ok , nu că aveai nevoie de validări anonime.”

Periodic, câte un cuvânt idiot se înscăunează peste conştiinţa colectivă, şi toată lumea îl foloseşte absolut greşit, dar enervant de frecvent.

Acum, câţiva ani, un astfel de clişeu cotidian era “a se reinventa”. Fiecare piţipoancă boită care-şi punea silicoane şi extensii era o “vedetă” care “se reinventa”. Toate clonele Madonnei de aici şi de peste hotare “se reinventau” de zor (adică plăteau un nene sau o tanti să le cumpere nişte haine).

Apoi a urmat enervantul “frustrare”. Cum venea un bou să te înjure, săreau iubitorii tăi să-l acuze că e “frustrat”. Cum scriai tu ironic despre ceva, săreau proştii să urle la tine că eşti “frustrată”. Orice sentiment negativ sau orice adunătură oarecare de insulte era etichetată cu băşini de pseudopsiholog snob “frustrare”. Nimeni nu te suspecta de prostie pură şi simplă. Musai îţi lipsea ceva din viaţă. Îndeobşte alcoolul.

Acum, datorită răspândirii fără precedent a tehnicii de pick-up, termenul care circulă glorios este “validare”.

Pentru cei care au deschis mai târziu televizoarele: tehnica de pick-up e o teorie adoptată de masculi mega stupizi care au impresia că femeile sunt la fel de proaste precum sunt ei. Tehnica de pick-up spune că femeia nu e o fiinţă umană similară ţie, ci o entitate retardată a cărei valoare este dată în întregime de ce zici tu, mascul, despre ea, de aceea secretul spre chiloţeii ei este “să n-o validezi” (adică să-i spui lucruri frumoase, care o fac să se creadă superioară), ci s-o “invalidezi”, adică s-o jigneşti în fel şi chip, să ajungă să-şi pună întrebări legate de ea şi exact când se va zbate mai tare pe buza prăpastiei neîncrederii în sine, tu s-o prinzi, să i-o tragi scurt şi neorgasmic şi s-o laşi la metrou, chestie care o va măcina şi mai mult, şi tot aşa.

Nu râdeţi, chiar există proşti care cred că aşa funcţionează. Aşa cum există proaste care cred că poţi faulta calea normală a slăbitului şi poţi da jos 100 de kilograme dacă sugi lămâie trei zile.

Recunoşti pick-up artistul în ţăranul arogant cu care stabileşti să faci o treabă, dar îţi dă ţeapă, în ţăranul arogant căruia îi spui să nu te sece cu mesaje private că ai treabă, dar el continuă să o facă, şi în mulţi alţi ţărani aroganţi, pe care poţi alege să îi fuţi mult şi repetat în gură, până pricep că femeile-s oameni şi se tratează ca atare, sau poţi alege să le dai jet, block, ban, până pricep că femeile-s oameni şi se tratează ca atare.

Problema e că anumite teorii ale scârbelor ăstora se lipesc şi de lume normală. Cum ar fi termenul “validare”. Care, pentru o femeie inteligentă, e la fel de jignitor de parcă te-ar face, simplu, “curvă”.

Ideea de “validare” include prezumţia că, doar pentru că eşti femeie, eşti atât de nesigură de valoarea ta, încât ea creşte de câte ori un străin îţi adresează câteva vorbe de bine şi scade de câte ori un străin te înjură.

Toţi aceşti oameni n-ar îndrăzni să folosească termenul “validare” de faţă cu un bărbat, pentru că ştiu că ăia le-ar râde în faţă.

Şi acum să vă luminez o dată pentru totdeauna cum stă treaba cu cuvintele şi validarea.

Câteva vorbe înseamnă fix caca maca. Ştiu exact cum scriu, de aceea valoarea mea nu stă în complimente de la necunoscuţi, ci în ideile pe care le transmit şi forma pe care le-o dau.

Iar când banez lătrăi, nu-i banez pentru că, oh, Dumnezeule, mi-ar afecta valoarea, ci pentru că nu admit interacţiunea. Mai au de băut mult lăptic şi de citit multe cărţi până să ajungă să se tragă de şireturi cu mine.

Şi nu în ultimul rând, sunt o fire practică. O donaţie de 100 de euro pe Paypal, care a venit săptămâna trecută, cu mesajul “zilele mele sunt mai frumoase pentru că te citesc” e validare. Un rol bun este validare. Un contract bine plătit este validare. Ham-ham-ham pe net e exact atât – ham-ham-ham pe net.

Nu mai subestimaţi femeile în halul ăsta, că rămâneţi virgini. Simpla idee că trei vorbe frumoase reprezintă “o validare” e insultă directă la inteligenţa lor.

Iar tehnica de pick-up nu va funcţiona niciodată în România, din motive foarte simple.

Într-o ţară unde bărbaţii curtenitori sunt norma, boul nesimţit e excepţia şi pare special. Într-o ţară în care boul nesimţit e norma, încă un bou nesimţit e doar atât: încă un bou nesimţit. Nu impresionează şi nu excită pe absolut nimeni. Femeile sunt sătule şi plictisite. Imune şi vaccinate.

Şi nu în ultimul rând, vă rog: începeţi să priviţi şi să trataţi femeile ca pe oameni, preferabil inteligenţi. Te-ar flegma un om inteligent în ochi dacă, după un compliment banal, ai avansa ideea de validare? Te-ar întreba ceva de genul “da’ ce, bă, am nevoie de vrăjeală de la tine ca să mă simt validat?” Te-ar.

There you go.