Bine aţi venit la Clubul de Filme Vechi. Aici revizităm filme clasice, care ne-au marcat copilăria şi adolescenţa, şi le apreciem prin prisma omului matur (lol) care suntem astăzi.
Disclaimer: Când fac recenzii de filme noi, am grijă să nu dau spoilere. Dar când filmul are peste zece ani vechime, şi găseşti un rezumat al scenariului pe Wikipedia, chiar nu am această preocupare. Care vii în secţiunea de comentarii să ţipi „spoiler”, recomand să vizitezi întâi Paypalul, să izbești acolo cu o donație care să merite deranjul, și apoi îmi povestești la ce film vrei recenzie fără spoiler. Când văd și susținere financiară, nu doar pretenții, devin irezistibil de cooperantă. Mulțumesc anticipat.
***
Săptămâna trecută, a murit cântăreața și actrița britanică Marianne Faithfull, una dintre figurile rebele care au condus emanciparea feminină și revoluția sexuală a anilor 60. Din păcate, spiritul ei revoluționar n-a ajuns în România lui Ceaușescu, unde la modă era doar mama eroină cu minimum cinci copii a lui Ceaușescu, prin urmare, decesul ei a fost bifat de siteurile de știri cu câteva articolașe de cinci rânduri.
Dar cum acest site celebrează și comemorează femeile care au rupt barierele expresivității artistice permise „s3xului slab”, vom onora memoria Mariannei revăzând filmul ei din 1968, The Girl on a Motorcycle. Pentru că filmul are peste 50 de ani vechime, îl găsiți gratuit pe YouTube, în varianta lui integrală.
***
The Girl on a Motorcycle e un exemplu clasic de film soft erotic al anilor 60. Reunește două s3x simboluri ale vremii: pe Marianne Faithfull și pe Alain Delon, ambii în cea mai delicioasă perioadă a lor. E creat să stârnească vise umede tineretului hippiot cu scene senzuale artistic compuse, cu multă nuditate mascată doar în punctele esențiale și cu explorarea unor teme îndrăznețe, cum ar fi libertinajul feminin și înclinația spre BDSM.
Filmul se bazează pe un roman numit „La motocyclette”, al unui scriitor suprarealist numit André Pieyre de Mandiargues, și e un colaj de amintiri și reverii al unei tinere femei, Rebecca (Faithfull), măritate cu un bărbat cumințel și banal, Raymond, dar care visează la pasiunea dezlănțuită și kinky pe care o trăise cu Daniel (Alain Delon).
Într-o dimineață, după un vis erotic în care e atletă călare pe un cal într-un circ, biciuită de un Daniel, costumat flamboaiant în alb, ca un dresor exotic, Rebecca decide că viața de nevastă cumințică și integrată armonios în societate nu e pentru ea. Se ridică din pat, își ia salopeta de piele neagră, o îmbracă fără lenjerie (aici recunosc că am strâmbat puțin din nas pentru că 1. te roade rău în zonele delicate și 2. fără un duș în prealabil, riști să devii bombă biologică la finalul excursiei) și pleacă spre Heidelberg, orașul lui Daniel.
Cum se vede, intriga e de un clișeu dureros. Femeia măritată cu un soț plictisitor, visând la iubitul cel rău. Nu vă așteptați ca acest film să vă extindă orizonturile intelectuale că nu o va face.
Ce oferă la schimb, însă, e cizelare estetică și cinematografică. Faithfull e sexy și lunecă în costumul de piele neagră cu grația unei feline. Delon e sexy și, reconstituit doar din amintirile infuzate de dorință și pasiune ale Rebeccăi, are o aură de seducător intangibil, dar, în același timp, încântat să-și ducă „sclava” pe toate cărările pierzaniei. Călătoria cu motocicleta e imprevizibilă și totodată feerică, peisajul francez și german e explorat cu o lentilă însetată de frumos de Jack Cardiff, care a fost regizor ȘI operator de imagine. Și, important pentru acest tip de film, tensiunea erotică dintre Faithfull și Delon e intensă, palpabilă și e firul roșu care duce filmul în spate.
Motocicleta era mare lucru în anii 60. Un simbol al libertății, al sfidării normelor sociale și al rebeliunii rock ‘n’ roll. Imaginea femeii care pleacă singură pe lume, călare pe o motocicletă, era de un curaj nebun. Interacțiunile Rebeccăi cu diverși cetățeni profund șocați de atitudinea și conduita ei sunt mai puțin impresionante azi decât erau pe vremuri, pentru că noi ca societate am depășit acel tip de teribilism. De aceea, multe aspecte ale filmului sunt depășite moral.
Dar când să zici, „da, ok, și ce dacă?”, ți se mai servește o amintire intens pasională între Rebecca și Daniel, și interesul ți se erectează iar.
Rebecca era o fată cuminte de librar când Delon a intrat într-o zi în magazinul lor și a bulversat-o dintr-o singură privire. Apoi, a invitat-o la o plimbare cu motocicleta, să se mai aerisească. Și fiecare plimbare cu motocicleta e o nouă incursiune în erotism. Dar cum Daniel vede relația lor doar ca pe un schimb de senzații intense, unde el e stăpânul și ea sclava, Rebecca decide să-l părăsească și să se mărite. Ca dar de nuntă, el îi oferă motocicleta din titlul filmului, vehiculul pe care se întâmplă acțiunea (acțiunile), apoi părăsește orașul.
Montajul oniric și trecerile psihedelice de la trecut la prezent și de la prezent la fantezie te fac să nu știi ce anume e real, ce anume e fructul unei intense nevoi erotice nerezolvate și ce anume e speranță. Dar asta e partea interesantă a filmului. Asta îi dă dinamism și imprevizibil.
Finalul e dramatic și cutremurător, pentru că rebeliunea feminină trebuie întotdeauna pedepsită. Și, din punct de vedere narativ și artistic, e finalul necesar pentru a salva filmul de condiția de clișeu absolut.
Concluzia: dacă vreți să savurați o oră și jumătate de erotism artistic filmat, cu două vedete pe care publicul vremii era disperat să le vadă în pielea goală, vedeți The Girl on a Motorcycle. Povestea e la fel de relevantă ca într-un film p***o. Dar, garantat, nu veți rămâne nesatisfăcuți.
***
***
Cafeaua de la tine îmi dă reziliență. 😀
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
***
Pe youtube e necenzurat sau cenzurat?