Cosmin Manolescu: “În dragoste, nu există bine sau rău”

Zilele trecute, vă prezentam povestea şi istoria unui eveniment care îmbină cu succes latura de şcoală de artă şi pe aceea de festival: ICon Arts.
După cum am precizat, secţiunea de cursuri de dans va fi susţinută de coregraful, dansatorul, managerul cultural Cosmin Manolescu. Un inovator al ideii de mişcare contemporană pe toate planurile, atât pe scene – unde, prin spectacolele sale inovatoare, caută noi şi noi forme de plasticitate, cât şi prin birouri – pentru că Fundaţia sa, “Gabriela Tudor”, şi Studioul său de Dans “Zona D” iniţiază nenumărate proiecte, cursuri, workshopuri, rezidenţe artistice, spectacole, Cosmin Manolescu e un perpetuum mobile personificat. Şi, de asemenea, un băiat frumos, cu ochi albaştri.
Programul lui încărcat nu mi-a permis un interviu mai elaborat, de aceea m-am rezumat să-i adresez câteva întrebări specifice, legate de cursul pe care îl va susţine la ICon Arts. Dacă ajungeţi acolo, îl puteţi întreba ce vreţi.

*

Ce vă atrage mai mult: ipostaza de dansator, cea de coregraf sau cea de profesor?

Fiecare ipostază are frumusețea ei. Îmi place coregrafia pentru că pot să creez spectacole emoționale care să scoată publicul din zona de confort. Pedagogia are și ea strălucirea ei, mai ales atunci când reușești să creezi punți de legătură între oameni și când reușești să transformi pozitiv elevii și participanții la ateliere. Cu siguranță însă cel mai frumos este să fii dansator, să simți în direct publicul și emoțiile lui. Să te pierzi în imensitatea scenei și să te transformi sub lumina proiectoarelor. Din păcate în România, dansăm destul de rar.

 E adevărat că dansul nu poate fi predat decât cu foarte multă asuprire?

Dansul se predă cu multă umilire și suferință doar în baletul clasic, cred. În dansul contemporan, metodele de predare sunt foarte diferite și mult mai umane. Se lucrează mai mult cu emoția și inima decât cu nuiaua. De aceea cred că și rezultatele sunt foarte diferite.

Ce anume urmăriţi dvs. când lucraţi cu un începător? Ce îi transmiteti?

Eu nu prea fac diferențe între oameni, între începători și avansați, între amatori și profesioniști. Mă interesează să explorez latura emoțională a corpului, poveștile și istoriile personale, precum și creativitatea oamenilor cu care interactionez. Îmi place să explorez corpul din perspective variate folosind tehnici foarte diverse. Nu sunt interesat să transmit o anumită tehnică de dans însă îmi place când dansatorii în urma atelierelor mele ies din zona lor de confort și descoperă lucrurile noi despre corpul lor.

Ca de exemplu?

Singurele secrete ale meseriei de dansator sau coregraf sunt să visezi cu ochii deschiși, să dansezi cu inima larg deschisă și să îți dorești să oferi publicului experiențe artistice care să le poată schimba viața în bine. Ah și uneori poate face bine să dansezi și cu ochii închiși, te ajută să te focalizezi mai mult pe tine și te scapă de frica de penibil. Dansul are o puternică valoare terapeutică și de formare de viață fiind în același timp o formă directă de comunicare și socializare. Dansând îți faci noi prieteni, descoperi lucruri noi despre tine și despre viață în general.

Cu ce categorii de vârstă preferaţi să lucraţi?

Nu am o preferință anume, am lucrat cu segmente foarte diferite de vârstă, de la copiii foarte mici, adolescenți, studenți, persoane în vârstă pînă la persoane cu dizabilități locomotorii. Cred că fiecare segment de vărstă are frumusețea lui. Totul este să știi cum să te apropii de oameni și cum să crezi cadrul optim pentru ca ei să treacă peste “fricile” si barierele mentale. Important este ce lași în urma ta.

 Care-s cele mai frecvente greşeli ale începătorilor?

Nu cred că există greșeli în dansul contemporan, nu exista rău și bine. Fiecare persoană dansează în stilul personal în funcție de corpul său, experiența de viață și datele fizice. Dansul este mine o declarație de dragoste. Când te indrăgostești de cineva nu există bine sau rău.

 Ce înseamnă “mare dansator” pentru dvs.?

A fi mare dansator înseamnă în primul rând să ai o inima mare și calități interpretative deosebite, să poți oferi publicului în orice rol momente memorabile. Să poți crea prezent și viitor în același timp. Dansatorii mari sunt pînă la urmă cei care au sculptat inimele spectatorilor lăsând în urma lor roluri memorabile. Cum au făcut cu brio oameni ca Vaslav Nijinski, Pina Bausch sau Marina Abramovic.

De ce v-aţi îndreptat spre dansul contemporan?

Deși am terminat un liceu de dans clasic la București în 1988 nu m-am simțit atras deloc de perspectiva de a dansa în spectacole de balet din secolul XIX in roluri de prinți, clowni sau păpuși. Dansul contemporan este o artă vie, a prezentului. Aici te descoperi, experiementezi lucruri noi și te construiești în fiecare zi. Fiecare zi de dans contemporan înseamnă viață și emoție la superlativ.

 Ce intenţii aveti cu elevii cu adevărat talentaţi din cadrul cursului? 

In general, la fel ca și într-o relație umană, legăturile care se construiesc în cadrul unui atelier de dans contemporan sunt puternice și merg mult mai departe în timp. De exemplu, am cunoscut-o pe Mihaela Dancs în cadrul unui atelier de dans contemporan pe care l-am condus la Centrul MAD la începutul anilor 2000, ea fiind atunci la primele ei încercări în zona dansului contemporan. După mai mult de 10 ani, în 2013, iată am ajuns să colaborez și să dansez împreună cu ea în spectacolul Piesă cu responsabilitate limitată. Un alt exemplu frumos este întălnirea cu Claudiu, un hair-stylist timid care a venit în 2013 la ZonaD. Și iată că acum voi dansa împreună cu el într-un atelier-performativ de explorare urbană care se va derula la București la finalul lunii iunie, un proiect organizat de ArCuB. Este suficient să dansezi și să visezi. Pentru că mai devreme sau mai târziu, visele devin realitate.

Foto: Irina Stelea.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger