Cum a apus faima shaormei

Acum câțiva ani, numărul de shaormerii din București era aproape egal cu cel de bănci, biserici și farmacii, trioul de aur care reflectă preocupările românului: banii, prietenii imaginari și bolile tratate după ureche.

Zilele trecute, am avut o perioadă mai alergată. Și am constatat că, în foarte multe zone din București, shaormeriile mici și mijlocii au dispărut cu totul. Supraviețuiesc lanțurile de tradiție, precum Dristor, Calif și încă unele, cunoscute de mulți ani și cu reputație, mai supraviețuiesc unele “de cartier”, prin Militari sau Piaţa Sudului, dar ne e clar tuturor că shaorma ca emblemă culturală – absolut omniprezentă cu numai cinci ani în urmă – a intrat demult în desuetitudine.

Am făcut un poll pe Facebook, să-i întreb pe onoraţii cititori când au mâncat ultima oară o shaorma, şi răspunsurile lor mi s-au părut edificatoare legat de dispariţia fenomenului.

S-a diversificat piaţa de fast food.

Au apărut restaurante destinate burgerilor, restaurante dedicate sandviciurilor, restaurante fast food cu specific chinezesc, libanez, toate cu opţiuni take-away sau consumabile pe drum.
Că în asta consta din start farmecul shaormei. Ţi se ambala cu mai multe şerveţele, să nu te picure sosurile, şi o puteai mânca repede, în drum spre următoarea treabă. Nu presupunea să stai la o masă, să foloseşti tacâmuri şi să pierzi timp lung aşteptând după ea.

Reţeta a fost preluată şi acaparată de jucătorii specializaţi pe alte alimente.

Cum au reacţionat lanţurile de restaurante la frenezia shaorma? Ah, salut, wrap. Spre deosebire de shaorma, care era cu “de toate”, deci greoaie şi nu mereu uşor de digerat, ca să nu spun monotonă în ingrediente, wrapul vine în multe posibile combinaţii şi o varietate de gusturi şi arome.

Dar, hei, să nu ne lăsăm păcăliţi. Wrap e strict shaorma mai de la oraş.

Oamenii au început să-şi prepare acasă propria shaorma.

Un număr semnificativ de răspunsuri a fost pe range-ul “îmi place s-o pregătesc acasă”. Probabil că cea de acasă nu se frige pe băţ vertical şi nu are mixul de sosuri care dau deliciul specific, în schimb poţi s-o completezi cu orice, de la sfeclă roşie din borcan şi până la pastă de susan.
Creativitate şi bani să ai, că în rest, poţi face acasă shaorma diferită 365 de zile pe an.
Avantaj: măcar eşti sigur de ingrediente.

Pentru că

Shaorma de chioşc sau de butic nu era neapărat ţinută, preparată şi livrată în cele mai bune condiţii.

Un factor care a îndepărtat românaşii de regina lor neîncoronată de acum câţiva ani a fost paleta largă şi vastă de toxiinfecţii alimentare de toate tipurile şi neamurile. Şi e firesc. Să ne gândim numai la maionezele alea cu sau fără usturoi depozitate în canicula de august sau uleiul re-re-re-re-reutilizat la prăjirea a generaţii întregi de cartofi şi a urmaşilor urmaşilor urmaşilor lor şi deja îmi ies un herpes şi o aftă doar scriind acest text.

Eticheta de “mâncarea cocalarilor”

Românii se tem de judecata vecinilor lor mai rău decât de judecata de apoi. Jigneşte o duduie pe Facebook şi mâine deja se setează să posteze doar pentru prieteni. Pune eticheta de “mâncare pentru cocalari”, “haine pentru cocalari”, “muzică pentru cocalari” şi, în cel mai scurt timp, toată lumea se va detaşa vocal.

Shaormeria era locul perfect unde găseai o îmbucătură caldă şi relativ ieftină, noaptea la ora 4 când ieşeai din club şi o luai către casă, mort de foame. Dar cum mereu majoritatea oamenilor care urmau acest traseu erau cocalari gălăgioşi fără loc de muncă, a fost simplu să asociezi shaorma la răgetele subumane din faţa magazinaşelor care o furnizau.

E ok. Să mănânce homar.

Shaorma e 100% neatractivă pentru foarte mulţi mileniali tineri.

Poate e datorită preocupărilor pentru hrană sănătoasă. Cel puţin în unele cazuri. Poate e preferinţa pentru fast foods cu un brand, cum ar fi KFC, MacDonalds sau Subway. Cel puţin în unele cazuri. Poate pentru că, pur şi simplu, nu s-a lipit de sufletul lor.
Cert e că mulţi oameni din zona de vârstă 20 – 25 afirmă că n-au mâncat niciodată shaorma, nu-şi doresc s-o facă şi nu înţeleg care era faza.

*
E o lecţie de învăţat din asta. Şi anume, că oricât de relevant şi de popular e ceva la un moment dat, nimeni nu garantează când se ia momentul.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger