Cum diferențiem fotografii serioși de țepari

După cum remarca ironic un prieten zilele trecute, cel mai răspândit nume de familie în România lui 2019 este Photography. Ceea ce nu ar fi neapărat un lucru rău în sine. Hobby-urile creative și artistice te fac un om mai bun, mai sensibil și mai complex. Mai bine să facă Gogu poze, decât să dea în cap.

Oook. Ca de obicei, problema apare în practică. Se întâmplă frecvent ca fotografii începători și cei care fac cursuri de fotografie să își dorească să exerseze și să propună un barter diferitelor persoane mai interesante vizual. Un lucru relativ ok, zic eu. La final, modelul primește ilustrațiile, iar artistul își face portofoliu. Foarte fair de ambele părți.

Partea urâtă vine abia acum: mulți așa-ziși fotografi nu caută să-și completeze portofoliul, ci răbojul de cuceriri. Pe șleau, se folosesc de fascinația naivelor pentru un aparat foto și lentila lui magică să încerce să extragă și niște sex, ceea ce pe mine mă scoate mereu din sărite. Dă-te-n morții mă-tii, munca de model, când e făcută cu implicare și prezență în moment, e suficient de grea să nu mai suport să te și dai la mine.

De aceea, fetele moșului, azi învățăm cum să diferențiem omul care chiar means business de omul care means doar monkey business. De ce e important? Pentru că ăla rămâne cu imaginile tale. Și crede-mă, orice om, oricât de minunat, de fabulos și de apoteotic, are, dacă stai două ore cu lentila pe el, minimum o ipostază în care arată ca un cancer ambulant, stă strâmb, chiomb, se sucește bizar, îi stau ochii nu știu cum și pare gras.

Nu vrei ca o astfel de imagine să încapă pe mâna unui prădător sexual. Pentru că, next thing you know, o vezi făcută meme.

Mbun. Cum diferențiem oamenii serioși de târleți libidinoși obsceni?

Pe ce se bazează cei din a doua categorie? Pe entuziasmul specific feminin că ai fost remarcată și că unul vrea să-ți facă fotografii. Și, tot datorită acestui entuziasm, tinzi să nu pui întrebări suplimentare și să te pomenești într-un spațiu unsafe, unde ți se cer lucruri trăsnite.

Prin urmare, când ne scrie Gigel Photography și ne spune că vede ceva în noi și că ar vrea să ne facă fotografii, ne ținem încântarea sub control și îi adresăm întrebări. La rece.

A) Un fotograf care e investit serios în această artă are minimum un site sau un Instagram. 

Nimeni nu se apucă de fotografii să-și țină munca în beci. Dacă cel care-ți solicită imagini îți spune că n-are site sau Instagram, cel mai probabil folosește fotografia ca modalitate de agățat gagici. Și o să încerce să te f.

B) Cere mostre din portretele lui precedente. 

Oook, hai să zicem că n-are bani să plătească hostingul și IT-ul necesar unui site, și n-are timp să se expună pe Instagram. Dar sigur trebuie să aibă și alte portrete. De cum ți le dă, dai tu click dreapta pe ele și apoi optezi pentru Caută imagine pe Google, să nu cumva să fi luat altul vreun premiu Pulitzer cu ele already.

OK. Sunt chiar ale lui, pe persoană fizică? Tare. Acum, vezi dacă sunt doar portrete de fete tinere și apetisante sexual, sau portrete de oameni de ambele sexe, de diverse vârste.

Dacă unul face doar poze de păsărici fierbinți, șansa e mare să nu-l intereseze arta sofisticată a imaginii, ci strict arta sofisticată a intromisiunii.

C) Atenție la modul în care te complimentează. 

Un om care vrea să lucreze cu tine ca model NU are de ce să devină insinuant, să bată apropouri vulgare și să-ți comenteze anatomia într-un mod sexual. Dacă auzi genul ăsta de mizerii, te scuzi și spui că nu crezi că sunteți compatibili profesional.

D) Te cheamă în alt oraș, eventual se și așteaptă să-ți plătești drumul. 

Lol, nu. Orice fotograf care vrea să-și facă portofoliu are suficiente persoane interesante la el în oraș. Nu suntem atât de unici pe cât ne-ar plăcea să credem.

E) Vrea nuduri. 

Aici, discuția e complexă și prezintă aspecte.

Sunt unii care fac nuduri pentru reviste de genul. Dar dacă cineva se aruncă din prima să-ți pretindă nuduri, șansele sunt relativ mari ca ăla să nu facă doar foto de portofoliu, ci să câștige undeva bani din ele.

Decizia de a face sau nu nuduri îți aparține în totalitate și nu-ți spun eu ce să faci. Dar când unul vrea să-ți facă numai nuduri, ăla nu mai are de ce să fie un barter.

F) E reticent la ideea de a veni cu un însoțitor 

Dacă ședința foto are loc într-un spațiu public, e ok. Nimeni nu te violează în Piața Romană, la coloane. Dar dacă Gigel Photography are un studio foto în Dămăroaia, cel mai sănătos pentru integritatea ta fizică e să spui din prima că o să vii însoțită.

Dacă Gigel e fotograf pe bune, nu va avea o problemă. Dimpotrivă, îl va folosi pe însoțitorul tău să țină o lumină sau o blendă.

Dacă Gigel începe să facă clăbuci la gură de cum pomenești noțiunea de însoțitor, îți zic eu: voia să te f.

G) Începe să-ți abereze grandoman despre câte femei stau la coadă la ușa lui. 

Ămnu. Sunt câțiva fotografi consacrați, specializați în fotografie glamour, dar ăia au un portofoliu de reviste până la Medgidia, plus că încasează mii de euro lunar de la studiourile de videochat și NU au nevoie să-ți facă ție o ședință foto pentru portofoliu.

Restul lumii se roagă de gagici pe Facebook și Instagram, și taman de aceea stă ăla de vorbă și cu tine acum.

În plus, argumentul “câţi stau la coadă la uşa mea” nu a fost niciodată folosit pentru a-i prezenta interlocutorului o ofertă mai bună şi mai corectă. Ci, întotdeauna, pentru a-l face să accepte ceva umilitor sau incorect.

Un om care te respectă şi te tratează  fair va face asta INDIFERENT DE câţi stau la coadă la uşa lui. Şi nici măcar nu va aduce în discuţie aspectul.

H) O dă în diverse când începi să pui întrebări tehnice despre aparatură. 

În general, fotografii serioşi sunt mândri de Canoanele şi Nikoanele lor profesioniste şi îţi povestesc despre ele până adormi. Când îl întrebi pe unul din ăştia despre camera lui, e ca şi cum m-ai întreba pe mine despre Pulică. Reacţia e de încântare că au cu cine vorbi.

Dacă Gigel Photography vrea doar să footă gagici, NU-i pasă de calităţile aparatului. Face poze, ce, nu e suficient?

G) Nu-ţi trimite fotografiile. 

Un om de bună credinţă cu care ai făcut un barter îţi pune imaginile la dispoziţie de cum le descarcă, să vezi şi să alegi şi tu ce anume e ok pentru tine să fie văzut şi de alţii.

Dacă tocmai ai făcut o şedinţă foto, iar ăla îţi răspunde cu diverse vrăjeli penibile când îi ceri poze, există şanse relativ mari să joace joculeţe de rahat cu tine, în ideea de a te “cuceri”.

Nu i le mai ceri, dar nici nu-i mai aloci vreo secundă din timpul tău. Când vei avea ilustraţiile la dispoziţie, mai povestiţi.

I) Insistă foarte mult să te pună în ipostaze care nu îţi sunt ok. 

Un tip care vrea să-şi facă portofoliu va căuta să îţi inducă relaxare şi o stare pozitivă. Pentru că un om care se simte bine va transmite emoţii bune. Un prădător sexual va căuta fie să te dezbrace progresiv, fie să te facă să te simţi prost legat de limitele tale, pentru a crea un raport de dominaţie, pe care, dacă l-a stabilit, îţi poate cere cu uşurinţă orice i se scoală.

Când cineva caută să-ţi inducă starea de disconfort, în mod deliberat, opreşte şedinţa foto şi du-te acasă. Nu ai nevoie de genul ăsta de tratament.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

1 Response

  1. Radu says:

    Iubesc portretul, am pozat evenimente si o nunta.
    Nu am instagram si site, fotografia e doar un hobby; nu simt nevoia sa impartasesc cu nimeni pozele care-mi plac, pur si simplu faptul ca am creeat ceva frumos e suficient.
    Mi-a trecut prin cap de cateva ori in metrou sa abordez persoane interesante, dar mi-a fost prea lene + probleme cu gelozia partenerei — pentru ca de obicei persoanele care-mi atrag atentia “fotografica” sunt femei — in nici un caz bombe sexy — de obicei sunt femei care au trasaturi foarte interesante — ochi mari si clari, fizionomie interesanta, trasaturi ascutite si o anumita expresivitate si energie pe care daca o surprind intr-o poza sunt fericit.

    Din ce ai enumerat tu, cele mai mari “red flags”, pentru mine ar fi:

    1) lipsa unui portofoliu — e imposibil ca un fotograf sa nu aiba si sa nu-ti turuie o gramada despre povestea din spatele unei fotografii care-i place

    2) reticenta la un insotitor — exceptand vreun mare artist care-ti fotografiaza strafundul sufletului, nu vad de ce ar avea un fotograf o problema cu asta, din contra, daca folosesti un blitz sau alta sursa “nenaturala” de lumina, o a-III-a persoana e binevenita.

    3) Nuduri: vrei si esti confortabila cu ideea de a poza nud(cu toate implicatiile publicarii in diverse medii) + omul are un portofoliu de nuduri care-ti plac, atunci faci poze nud; mult mai red flag mi s-ar parea ca cineva sa sugereze un nud la fata locului, fara o discutie in prealabil

    4) Fotograful si modelul sunt pana la urma oameni; da, un fotograf se poate “da” la tine, dar in secunda in care te simti incomod iti iei catrafusele si pleci, fara discutii, fara ezitari. Faptul ca te simti incomod arata ca omul a depasit mult niste limite si principala lui grija nu e sedinta aia foto ci cum sa te agate.
    Discutiile ar fi interminabile daca e profi sau nu, daca ar trebui sa fie profi sau nu ca un fotograf sa flirteze cu un model; singurul element subiectiv-obiectiv e cum te simti tu ca si model, daca te simti stanjenita spui pa-pa.
    Eu sincer admir fotografii profi care au un repertoriu de complimente + “flirt” usor care evoca o anumita stare pe chipul unui model; pe mine ma depaseste cu mult chestia asta — nu pot sa vorbesc si sa fotografiez in acelasi timp.
    Dar sa fii meltean si sa fotografiezi in acelasi timp?
    Eu cred ca esti doar meltean si atunci nu vad ce ce ar vrea cineva sa-ti fie model.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: