Cum facem copiii să mănânce legume

Ieri, era o discuție pe un perete de doamne. Toate căutau diverse metode, care de care mai subtile, să furișeze legumele. Să le ascundă. Să le mascheze. Să nu pară legume. Să pară sosuri delicioase, piureuri de predominant cartofi, smoothies de predominant fructe etc. etc. etc.

Acum, haideți să vă povestesc cum m-a convins pe mine maică-mea să mănânc legume.

Era o zi frumoasă de duminică. Aveam la masă ciorbă de legume ardelenească. Eu, ca orice alt copil de gen 5 ani miorțăiam că nu vreeeeau să mănânc, pentru că singura legumă pe care o înțelege orice copil e ciocolata.

Nu știu cum se face, în ziua aia, mama nu era nici pusă pe istericale, nici pe palme, ci avea chef de conversație. Și s-a apucat să-mi explice.

-Știi de ce mâncăm legume?

-De ceee?

-Pentru că sunt cele mai sănătoase alimente de pe pământ. Ele au multe, multe vitamine, care au grijă de sănătatea ta, să crești mare, să ai putere, să nu te doară nimic niciodată și să poți face tot ce vrei în viață.

Bine, o parte din aceste argumente sunt exagerări grosolane și restul, chiar neadevăruri, dar partea cu vitaminele și cu sănătatea încă e validă. Iar argumentul că nu mă va mai durea nimic niciodată m-a cucerit definitiv.

Am mâncat supa.

Sigur, m-au mai durut chestii de atunci și până în prezent, dar între timp prinsesem drag de legume și nu mi-a mai păsat.

Uneori, nu trebuie să te dai peste cap să ascunzi și să strecori chestii. Îi explici frumos copilului cât de puternic, deștept și terminator 2 îl fac legumele, și cum restul rahaturilor au E-uri care îi distrug organismul și îl fac să-l doară chestii mai încolo. Sigur, pe lângă argumentele de bun simț, ca vitaminele și sănătatea, mai pui și niște povești nemuritoare de petre ispirescu, cum toți sportivii și cântăreții care îi plac lui și-au mâncat mereu morcovii și păstârnacul din farfurie, și cum spanacul e direct responsabil pentru vitejiile lui Neymar, dar în definitiv, poate că nu sunt chiar povești nemuritoare.

Eventual, îi faci planșe colorate cu beneficiile fiecărei legume în parte, pe care le cauți pe net.

Și în loc să duci muncă de păcălire și derută, te trezești cu un mic nutriționist în casă, care o să-ți atragă atenția că nu ați mâncat spanac de ceva timp, și e nevoie de fier în organism. Da, da, this was me.

Dacă apelezi la explicație, și nu la luare prin învăluire, îți educi copilul să se folosească de creier în viață, nu de trucuri, tertipuri și aranjamente. Și în foarte multe situații, un singur argument excelent formulat valorează mai mult decât o droaie infinită de uneltiri, care îi mai și erodează încrederea în tine când, într-o zi, te va prinde cu morcovul în storcătorul de sucuri.

My two cents.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

4 Responses

  1. Andreea says:

    Multumesc mult pentru sfaturi!

  2. Radu says:

    Si foarte important(dar nu suficient), mananci si tu aceleasi legume pe care i le dai copilului, gatite in acelasi mod, nu te furisezi in bucatarie sa bagi niste ceafa 🙂
    Pentru ca multi dintre parinti nu s-ar atinge nici cu parul de smoothie-urile, piureurile si legume la abur pe care incearca sa le strecoare copilului.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: