Cum luptăm cu bârfa?

Azi, avem din nou un articol susținut de cititori. Văzându-le pe cele precedente, o fată care dorește să rămână anonimă mi-a trimis 50 de euro donație și, în notița aferentă, a zis așa: Dragă Lorena, eu sunt foarte bârfită. Ce să fac, să nu mă afecteze?
Dragă anonimă, și eu sunt foarte bârfită. Și pe la începuturi, când eram mică și naivă, sufeream destul de mult din cauza asta, pentru că eram un suflețel curat și bine intenționat. Între timp, am învățat să-mi rezerv bunele intenții pentru cei care o merită și să mi se rupă adânc în c legat de părerea restului lumii.
Iată câteva moduri de a lupta cu bârfa:


1. Nu participa

Știu, știu, pe toți ne îngrijorează bârfa, când ne vizează pe noi, dar credem orice mizerie ca o turmă de oi bete și plimbăm de colo-colo rahatul, atunci când e vorba de alții, și nu vedem dublul standard. E drept, poate am participat și eu de câteva ori în asta, dar de obicei deliberat, și de obicei vizând oameni care mi-au făcut rău înainte. Dar mulți oameni o fac pur și simplu, din pură plăcere, fără să le fi greșit cineva cu ceva, doar pentru că a mânca kkt îți dă fiori și frisoane, când tu te plictisești la școală sau la birou.

Că na, oamenii care au cu adevărat foarte mult de muncă nu au timp de bârfe.

Ăsta e argumentul idealist pentru a nu participa. Mai e și argumentul practic. De multe ori, bârfitorul / oarea caută doar să creeze artificial dușmănii. Vine la tine să mănânce kkt despre cutare, tu contribui cu niște replici, apoi se duce la numitul cutare, să-i povestească ce ai zis tu despre el / ea, făcând să pară că a fost ideea ta.

Nu ai nevoie de genul ăsta de rahat în viața ta. Când vine X să abereze despre Y, o regulă bună este să te ții de sfânta treime: Nu e problema mea / Cu ce mă afectează asta? / Poate că îl întreb pe Y dacă e adevărat.

Ce să nu faci deloc: să începi să-l persecuţi sau să-l hărţuieşti pe Y doar pentru că a zis X nu ştiu ce. Până şi la tribunal funcţionează prezumţia de nevinovăţie, d-apăi în instanţa morală numită de fix nimeni intitulată ţaţele de la tine de la muncă.

2. Nu pleca capul

E o atitudine comună a oamenilor vorbiţi de rău şi, dacă se combină şi cu copilărie abuzată, e uşor să iei mintal asupra ta negativitatea grupului de cutre şi să te comporţi ca şi cum ţi-ai cere perpetuu scuze că exişti.

HELL. NO.

Acum, sigur, dacă i-ai cerut bani împrumut Vasilicăi şi nu i-ai dat înapoi, deci bârfa se bazează pe dreptate, repară-ţi fapta, dă-i femeii banii şi cere-ţi scuze. Cu cât mai mulţi de faţă, să vadă oamenii că nu eşti ca în legende. Cere-ţi scuze la modul cel mai sincer, eventual explică ce problemă ţi-a blocat cashflow-ul şi promite că nu se va mai repeta.

Lumea o să zică: Uite, bă, şi Vasilica asta a făcut din ţânţar armăsar degeaba şi o să înceapă să te simpatizeze.

Dar de multe ori, lumea te bârfeşte fără ca tu să fi făcut propriu-zis ceva.

Când unii mănâncă kkt nejustificat despre tine, nu e vorba despre ce faci tu, despre cine eşti tu sau despre cum eşti tu, ci de propria lor prostie, ticăloşie şi nesiguranţă.

N-o să vezi niciodată un om cu adevărat valoros, un creator, un mare artist, un mare medic, un om cu adevărat respectabil plimbând kkt pe la colţuri. E sub demnitatea lor. Plimbatul kktului pe la colţuri e specialitatea limbricilor mărunţi, meschini, parşivi, fără caracter, iar tu o să-i priveşti pe ăştia drept ca pe nimicurile care sunt de fapt.

Şi, brusc, o să constaţi că nu te afectează cu nimic ce spun ăia, aşa cum nu te afectează bâzâitul de muscă, scârţâitul uşii de la baie (unge totuşi balamalele) sau spamul cu mărirea penisului.

3. Ia-te public de bârfitor.

Dacă ştii exact care e sursa primară a rahatului, interpeleaz-o direct şi de faţă cu oameni: Hei, Vasilico, am auzit că ai o problemă cu mine!

Sigur, nu trebuie să fii genul anxios şi panicos, ci să ai o doză de relaxare şi de ruperempl, dar dacă o priveşti pe Vasilica drept în ochi, de faţă cu grupul, şi o iei aşa, o anihilezi instant, şi pe ea, şi falsa autoritate pe care şi-o crease mâncând kkt despre oameni, şi o să-i faci pe mulţi să treacă instant de partea ta, mai ales că Vasilica va avea reacţii vinovate: fie se va fâstâci, fie va începe să te jignească necontrolat. La care tu râzi şi zici: Aha. Mai aveţi întrebări, oameni buni?

4. Sau adresează-te unui mediator.

Sunt situaţii, cum ar fi şcolile sau birourile, unde un conflict deschis de acest tip este interzis prin regulament şi, de obicei, Vasilicile care îşi permit acest comportament au pile pe la şefi sau au cumpărat direcţiunea şcolii cu nişte parfumuri de la Sephora, şi atunci, rişti ca scandalul să fie folosit împotriva ta.

Te duci frumuşel la persoana care are atribuţia să rezolve situaţia, dirigintele dacă eşti la şcoală, persoana de la HR, dacă eşti la muncă, şi îi povesteşti situaţia. La nevoie, să-i dai un instrument de lucru, faci şi plângere scrisă. Până la proba contrarie, hârţuirea e pedepsită de lege, iar bârfa îndelungată şi toxică e o formă de hărţuire.

Dacă oamenii ăştia au autoritate reală, de obicei o să-l pună ei pe bârfitor cu botul pe labe. Dacă n-au, te duci cu o treaptă mai sus. Până la director / manager. Şi dacă nici ăştia nu fac nimic, înseamnă că hărţuirea e cu complicitatea lor şi poţi trimite plângeri la inspectorate şi alte organe de control. Partea bună cu pandemia e că poţi face plângere online oriunde, din confortul propriului fotoliu.

5. Abordează public situaţia

Cum fac eu, când cineva începe să mă împroaşte cu rahat. Dau un status pe Facebook, o postare pe blog sau un video pe YouTube în care clarific treaba, calm şi obiectiv, pentru spectatorii imparţiali. Sigur, există mereu cotarlele biased, care te urăsc pentru că nu vor fi egalii tăi niciodată, şi ăia o să te latre ampulea în continuare, dar pe ăia priveşte-i exact ca pe nimicurile care sunt de fapt.

Ai greşit cuiva? Repari, pe cât se poate.

N-ai greşit nimănui cu nimic? Să-ţi swgă pwla lung, lent şi cu avânt voios de pionier.

Asta dacă bârfa ajunge la mine.

Pentru că mai sunt şi bârfele care nu ajung niciodată la tine, doar circulă pervers în subteran. Şi asta ne duce la:

6. Când cineva te tratează dubios şi nu ştii de ce

Că a auzit ceva de la cineva, care a auzit la rândul lui ceva de la cineva, de cele mai multe ori o minciună ordinară, amplificată prin telefonul fără fir.

Întrebi, pur şi simplu:

-E totul ok?

şi dacă nu ţi se răspunde concludent, poţi completa:

-Dacă ai vreo nelămurire, putem să discutăm. Întreabă-mă ce vrei.

Asta face să sară dopul, în multe cazuri.

Dar dacă omul continuă să te trateze dubios, probabil că e foarte prost, caz în care e mai simplu să întrerupi interacţiunea cu totul şi să iei distanţă.

Şi punctul final, care să te empower:

7. Nimeni nu bârfeşte oameni insignifianţi sau irelevanţi.

Pentru că ăia nu interesează pe nimeni.

Dacă cineva a alocat timp şi resurse să confecţioneze o aberaţie despre tine, dacă cineva e chinuit de fixaţia de a debita despre tine nonstop înseamnă că TE REMARCI, că FACI IMPRESIE şi că AI CEVA SPECIAL, CEVA CE NU AU EI, ŞI DIN CAUZA ASTA NU DORM LINIŞTIŢI LA NOAPTE.

Ia bârfa drept ceea ce e. Un laudatio de la oameni mult prea meschini să ştie să laude.

***

Dacă v-a plăcut acest text, susţineţi activitatea siteului cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: