Notă: Nu am fost la protestele pentru reducerea bugetelor din cultură. Iar asta, dintr-un motiv simplu: nici cu bugete mari, nici cu bugete mici, statul nu m-a susţinut cu nimic niciodată. Tot ce am făcut, a fost pe banii mei sau ai unor sponsori privaţi.
Dar, deşi nu am fost fizic la proteste, înţeleg exact că, atâta timp cât tu, stat, pretinzi că păstrezi identitatea culturală a populaţiei finanţând instituţii culturale, e firesc să îţi asumi responsabilitatea până la capăt şi să le aloci bugetul din care să poată propriu-zis să facă ceva.
Producţia de cultură nu e ieftină şi nu e la îndemână. Dacă vrei să ai creaţii, dacă vrei să ai opere, trebuie să investeşti. Asta nu pricepe foarte multă lume, dar e ok, suntem aici să le-o desenăm şi redesenăm iar
(Ca paranteză fără legătură: a circulat în iunie, cu ocazia celebrărilor Pride, tâmpenia aia cu ăvaaai, mai nou toate filmele au câte un cuplu sau un personaj gay, da’ chiar aşa s-a ajuns?
Da, pentru că firmele şi companiile cu patroni LGBT DORESC să aibă creaţii care să-i reprezinte şi scot banul din buzunar. Celelalte, whatever. Şi se materializează lucrurile pentru care există bani. Ergo, spectacole cu tematică LGBT.)
Principala minciună a pesedeilor, în dezastruoasa guvernare 2016 – prezent, e că duduie economia, a crescut PIB-ul ca Făt Frumos, curg banii la buget, de unde şi valul de angajări la stat, de persoane care să nu facă altceva decât să plimbe hârtii inutile de la biroul 3 la biroul 18.
În condiţiile acestea, bugetul pentru cultură trebuia să crească simţitor, pentru că ne place să ne aolim că UE ne distruge identitatea, dar, uhhhm, identitatea care te delimitează de alţii, specificul naţional, nuanţa etnică e dată TAMAN de originalitatea culturii.
Austria? Vals vienez.
Argentina? Tango.
Brazilia? Samba şi carnavalul din Rio.
E adevărat, nu fiecare instituţie culturală poate propune ceva atât de relevant cultural cum e carnavalul din Rio pentru brazilieni, dar un mod de a-i încuraja să o facă şi să descopere talente e… la mintea cocoşului. SĂ LE DAI BANII NECESARI.
Mbun. Şi vine fosila de Aurelian Pavelescu, unul dintre principalii vinovaţi de reducerea unui partid românesc istoric la o mână de pălmaşi pe Facebook, şi începe să abereze.
“E nevoie pe şantiere”.
Poate că pe şantiere e mai mare nevoie de papiţoi politici cu aere, care au tupeul să dea verdicte despre spectacole la care nu se duc şi filme pe care nu le vizionează. Sincer, se fac destul de multe şuşe, dar calitatea actului cultural românesc este incontestabilă, şi să negi asta din pură ignoranţă e tragic. Tragic pentru tine în primul rând.
Şi da, când înfiinţezi o instituţie de stat de orice fel, fie ea teatru, filarmonică, centru cultural, etc., îi stabileşti un modus operandi, stimate idiot. Dacă modus operandi zicea că banii vin de la buget şi banii de pe bilete se întorc tot la buget, e complet aberant, stupid şi penibil să schimbi regulile jocului în timpul jocului şi să spui: ba nu, staţi aşa, trăiţi voi din banii de pe bilete.
Apoi, una dintre principalele confuzii comise de Pavelescu şi de cei ca el e impresia că bugetul de stat = banii de acasă ai PSD.
“Pentru a vă acoperi nula, v-aţi gândit să luaţi bani de la statul pe care-l înjuraţi, dar să daţi bine la corporatişti şi să urlaţi sloganele lor.”
Statul nu e totuna cu guvernarea pesedistă, aşa cum bugetul nu e totuna cu bănuţii personali de bureţei ai doamnei Dăncilă. Statul trebuie să sprijine cultura nu ca să obţină guvernarea de moment limbi în punctul erogen de la participanţii la actul cultural, ci pentru a crea acea zestre culturală care să ne facă relevanţi clipă de clipă.
Că realmente corporatiştii s-ar putea mobiliza mai solid şi să ofere sponsorizări mai frecvente şi mai coerente? O, da, se poate lucra la asta. Pe de altă parte, câtă vreme acelaşi guvern e călare pe ei cu 37890865323567890 de impozite dubioase, poate că nu le rămân bani şi de sponsorizări.
A confunda munca unui actor, care investeşte chiar 18 ore din timpul lui în repetiţii solicitante fizic şi intelectual, cu indolenţa şi nepăsarea unui parlamentar care doarme-n tribună şi nu vine cu nici o propunere legislativă cu sens, sau cu nesimţirea unui şomer adult, sănătos, dar care nu a fost la un interviu de job din 2015, e genul ăla de stupizenie stridentă şi grosolană care explică de ce ţărăniştii nu mai există pe hartă decât ca periodici postaci de perle pe reţele sociale.
Iar adevăraţii roşii erau cei care trimiteau intelectuali la Canal. Să le închidă gura.
V-o spun eu, care CHIAR trăiesc din ceea ce produc, şi produc exact conform listei de criterii enumerate de dvs.: din iubirea şi entuziasmul privaţilor.
Altminteri, amuzantă presupunerea că nişte oameni protestează împotriva unor nedreptăţi “să se dea bine pe lângă”. De aceea sunteţi dumneavoastră în politică? Să vă daţi bine pe lângă? Ghinion, adevăratul lider politic, întocmai ca adevăratul artist, ar trebui să fie o voce de sine stătătoare, şi o portavoce a problemelor unei comunităţi.
Actorii participanţi la protest fac exact asta, şi e uşor de înţeles ce vor. Pe de altă parte, statusul dvs. sună exact a gest de “dat bine pe lângă”. Păcat că sunteţi prea irelevant politic ca această încordare de musculatură să conteze pentru clientul targetat.
Imbecilitatea lui Pavelescu se poate citi aici:
****
***
Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram. Sau, mai nou, devino parte a comunității mele pe Reddit.
Sh*t They Say