De ce identitatea de gen e importantă

Am văzut breaking news. Parlamentul României merge pe linia de radicalism de dreapta şi vrea să interzică referinţele legate de identitatea de gen în şcoli şi universităţi.

Ce înseamnă identitatea de gen?

Înseamnă, pe înţelesul tuturor, că identitatea ta particulară nu e dată doar de ceea ce ai între picioare, ci de toate trăsăturile fizice, psihice, emoţionale care te caracterizează pe tine în particular.

Adică, în loc să împarţi clasa în băieţi şi fete, să trimiţi fetele la bucătărie şi băieţii la jocuri video, încerci să înţelegi fiecare individ în parte, în funcţie de personalitatea lui specifică.

Eu sunt unul dintre oamenii care au suferit enoooorm în copilărie din cauza educaţiei tradiţionaliste bazate pe dualitate bărbaţi / femei, pentru că temperamentul şi înclinaţiile mele nu sunt tradiţional feminine.

Guess what: nu poţi îndesa masculinitate macho într-un băiat cu o fire sensibilă, cel mult poţi să-l faci să-şi urască viaţa, să se simtă necorespunzător şi să viseze la sinucidere, şi nu poţi îndesa submisivitate tradiţională în cineva care nu e submisiv, cel mult poţi să-l faci să-şi urască viaţa, să se simtă necorespunzător şi să viseze la sinucidere.

Şi da, lecţioarele despre cum trebuie să cedezi şi să zâmbeşti frumos la bădărănie şi agresivitate mi-au insultat inteligenţa şi la 2 ani, şi la 3, şi la 5.

Eliminând ideea de identitate de gen şi impunând din nou mentalitatea infinit de toxică, că toate femeile trebuie să fie într-un fel şi toţi bărbaţii în alt fel, nu doar că limitezi posibilităţile creative şi umane ale fiecărui individ în parte, ci încurajezi presiunea, hărţuirea, bullyingul la adresa celor care nu au fost creaţi pe calapod dat.

Cum a fost posibil ca anul trecut o ţară întreagă în frunte cu două vedete tv să râdă ca nişte copii de grădiniţă de faptul că eu am o voce mai groasă decât o femeie obişnuită?

Noroc că faza m-a prins după 30 de ani, când i-am băgat şi pe cei doi, şi pe fanii lor, în morţii de mamă aferenţi şi mi-am asumat vocea pe care o am, cum o am.
Dar ghici când tinzi să iei în serios aceste jigniri şi să le laşi să-ţi afecteze respectul de tine?

EXACT. ÎN ŞCOLI ŞI UNIVERSITĂŢI. UNDE SORA VOASTRĂ A FOST ÎNDELUNG BULLIED PENTRU CĂ E DIFERITĂ, CHIT CĂ NU GREŞISE NIMĂNUI CU NIMIC NICIODATĂ.

Înainte de a fi băieţi şi fete, copiii sunt personalităţi. Unele mai sensibile, altele mai raţionale, unele mai submisive, altele mai dominatoare. Iar acest aspect e independent de echipamentul genital şi constituie IDENTITATEA LOR DE GEN.

Eliminarea identităţii de gen e un pas spre reîntoarcerea spre seturi de drepturi diferite pentru bărbaţi şi, respectiv, femei, şi ghici cui îi revine paiul scurt? Evident, nu bărbaţilor. Ei vor putea din nou trage de muieri în stânga şi în dreapta, “că aşa sunt bărbaţii”, în timp ce femeile care vor ceda vor fi iar “curve” şi cele care vor rezista vor fi din nou “scorpii”.

Taman de aceea, mai mult decât un băieţel sau o fetiţă, copilul tău e o persoană. Un om. Un om care îşi poate crea propriul drum în societate dacă îl ajuţi să fie el însuşi, nu ciuntindu-l de mic să se conformeze unui model binar adeseori croit doar să limiteze femeia şi să-i pună poziţia de start în maratonul vieţii cu zece paşi în spatele bărbatului.

Eu nu sunt o femeie feminină, n-am fost o fetiţă feminină, viaţa mea a fost otrăvită de mult prea mult bullying legat de feminitatea mea nonexistentă şi cred că nimeni n-ar trebui să treacă prin asta.

Păstraţi identitatea de gen. Nu subordonaţi opţiunile de viaţă ale oamenilor detaliului atât de insignifiant care le atârnă între picioare.

***

Dacă îţi place acest blog, fii un partener la menţinerea lui.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

2 Responses

  1. Den says:

    “Eu sunt unul dintre oamenii care au suferit enoooorm în copilărie din cauza educaţiei tradiţionaliste bazate pe dualitate bărbaţi / femei” I felt that with every fiber of my being. :))

    “dar de ce sari coarda și joci elastic, ești fătălău? joacă și tu fotbal ca toți ceilalți băieți din cartier”
    “nu, nu-ți cumpăr păpuși, am dat naștere unui băiat, am deja două fete, îți iau o mașină cu telecomandă dacă vrei”
    “nu ne face de râs, te rog să te comporți adecvat, nu se cade, EȘTI BĂIAT”.
    “ce, o ajuți pe mă-ta la curățenie, ce ești tu, muiere? asta-i treabă dă femei”
    apoi mai târziu în liceu, bullying constant de la cocalarii gelați: “de ce stai numai cu fetele în mare parte, stai și tu cu băieții, vorbiți despre curu’ lu’ Maricica de la 12-C, mai apucă-le de o țâță, mai dă-le o palmă la fund, ce, ești poponar?” (dacă ar fi tratat și ei fetele cum le tratează “poponariI”, aka ca pe NIȘȚE OAMENI și nu doar niște orificii, cu siguranță ar fi fost iubiți și apreciați but that’s a whole ‘nother discussion)
    “ce, mă? coaie, cum să plângi, cum să ai emoții, ce plm? EȘTI BĂRBAT”
    AND THE LIST GOEEEES ON AND OOOON.
    basically my whole life. Ca adult stăpân pe viața lui care nu datorează socoteală nimănui, nu mai țin cont de mizeriile astea, micționez pe ele, dar ca și copil/adolescent, chestiile astea te afectează foarte mult, te fac să te simți ultimul om, ca și cum e ceva greșit cu tine (deși nu e), îți lezează stima de sine.

  2. Lorena Lupu says:

    Comentariul ăsta m-a făcut să vreau să te îmbrăţişez.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger