De ce nu mi-aş pune niciodată silicoane

Scandalul recent al italianului care făcea implanturi mamare fără urmă vagă de calificare a făcut social media să zbârnâie pe tema silicoanelor.

Luări de poziţii de un stupid şi un penibil dureros: “dacă ţâţele-s false, de ce să fie medicul real?” (vezi, boss, că şi implanturile dentare sunt false, şi nu ţi-ai dori să fie implementate de un stomatolog wannabe. şi proteza auditivă e falsă, şi nu ţi-ai dori să fie fabricată de doi băieţi bruneţi în spatele blocului, şi aşa mai departe.)

Comentarii intruzive de tip de ce le trebuie femeilor silicoane.

Reacţii de expediere în propria bătătură: “Pentru că mi le-am pus din banii mei, nu din pensia mă-tii, băi, boule!”

Şi fiecare nuanţă între aceste extreme.

Şi iată şi versiunea mea: respect dreptul fiecăruia de a-și băga ce vrea unde vrea, dar nu mi-aş pune silicoane vreodată.

*

“Dar, Lorena, ai scris că pe la 153 de ani, când o să ai şi tu primele semne de îmbătrânire, o să-ţi pui fillere în faţă, lifting facial şi alte alea, acum o dai cotită?”

Chiar nu. N-o dau cotită. O să-mi pun tot ce am zis că îmi pun.

Îmi consider faţa un instrument de lucru, şi aşa cum un meşter îşi lustruieşte mereu cu grijă uneltele, plănuiesc să lucrez cu acest instrument până în ziua morţii.

Pe de altă parte, nu prestez activităţi profesionale de natură sexuală, de aceea, nu am nici o problemă cu a avea sâni mici. Dacă îmi trimite cineva un scenariu în care eroina se numeşte Porneta Ionescu şi are cupă dublu D, îmi cumpăr cel mai amplu sutien push-up de pe tot internetul, îl umplu cu tot raftul de şosete, şi gata Porneta Ionescu. Altminteri, nu văd de ce mi-aş putea dori sâni mai mari.

Nu m-am marketat niciodată ca o persoană sexy. 

Să zicem că personajul public Lorena Lupu este o versiune un pic exagerată şi ceva mai condimentată a personajului real Lorena Lupu. Dar niciodată nu mi-am pus problema cum să fac personajul public Lorena Lupu o persoană pe care să-şi dorească cineva s-o f…

De aceea e hazliu când vine Gigel cu “nu te-aş f…”.

EXAAACT! CHIAR NU ERA ÎN PLAN, MULȚUMESC DE IMENSA UȘURARE.

Caut intens oameni care să nu vrea sub nici o formă să mă f…, dar vor să mă citească, să comunicăm idei şi să facem lucruri frumoase şi bune împreună. De aceea, toată viaţa mea am avut câte un cel mai bun prieten gay, începând din grădiniţă. Faptul că nu căutau să mă f*** aducea cu sine faptul că nu jucau joculeţe plicticoase, previzibile, de care n-are nimeni chef şi răbdare, iar asta aducea cu sine faptul că rămâneam buni prieteni şi pe mai departe.

Şi chiar când fac o şedinţă foto, accentul nu e niciodată pe cât de sexy sunt eu. Dimpotrivă. Nu prea zâmbesc, mă uit la cameră de parcă i-aş propune privitorului să mi-o prezinte pe mă-sa.

Iar când ţinutele sunt volens – nolens sexy, adaug eu mereu un element clownesc, de joacă retardată, să ne fie clar că sex appealul nu are nici cea mai vagă urmă de seriozitate.

Protuberanţele de neam prost atrag numai neamuri proaste. 

Să ne uităm împreună la acest video:

Ăsta e un tip care cântă cum îi plac femeile cu îndărătu’ mare. Dar mie nu mi-a plăcut niciodată genul de mascul care ar compune o piesă despre funduri. Nu mi-a plăcut niciodată cum tratează femeile acest gen de mascul. Mi s-a părut mereu scârbos şi vomitiv.

“So, ladies”

“Yeah”

“Ladies”

“Yeah”

“If you want to roll in my Mercedes…” -No, thanks. Luăm metroul.

Valabil şi pentru sânii cât pepenii.

Atrag cele mai scabroase, josnice şi dezgustătoare specimene. Mulţumesc, NU, mulţumesc.

Operaţiile pot diminua sensibilitatea sânului şi a sfârcului. 

Sigur, depinde de cine face operaţia şi ce mai taie pe lângă. Găseşti femei care ţi se jură că nu s-a schimbat nimic, şi femei care spun că după ce şi-au pus silicoane, au devenit total imune la mamelit. Dar e un risc.

Şi eu stau şi întreb: ce e mai important, să ai corpul tău real, cu toată sensibilitatea şi  capacitatea de a recepta plăcere pe care i-a dat-o natura, sau să ai un corp aparent perfect, dar care nu simte plăcerea?

Mulţumesc, prefer să-mi păstrez zonele erogene.

Senzaţia de corp străin trebuie să fie oribilă.

La un moment dat, pe la 13 – 14 ani, în plin clocot hormonal, am avut un mic nod în sânul drept. Dincolo de faptul că se simţea la pipăit, mai era şi a dracu de iritantă diferenţa de textură şi senzaţia că e ceva străin înăuntru.

Apoi, ciclul mi s-a reglat şi nodul a dispărut singur. Cred că nu era cât un miez de alună. În schimb, era incomod în draci. Nu vreau să presupun cum e un pachet de silicon.

Siliconul apasă greu pe coloana vertebrală. 

Toate prietenele mele siliconate se plâng de spate. Că se simt obosite, că le doare partea dintre umeri, că tind să meargă cocoşate. Logic, nu?

Sânii mari sunt grei. Indiferent dacă tragi după tine mormane de osânză naturală sau depozite de silicon. De ce să-ți încarci coloana vertebrală cu așa ceva?

Partea bună care vine cu maturitatea că, dintre lucruri care arată bine, dar dor, și lucruri care arată okeish, dar sunt comode, o să-ți alegi cu înțelepciune a doua variantă, și dacă tot te simți comod, o să se vadă asta altfel pe tine.

Pachetul de silicon se poate sparge.

Trăim vieți dinamice. Ne mișcăm. Călătorim. Umblăm cu diverse mijloace de transport. Nu știi când se poate întâmpla un accident, și când o lovitură bruscă îți poate sparge punga de silicon. Și de acolo, încă o rundă de probleme medicale, pentru că sânii sunt și printre cele mai vulnerabile și predispuse la probleme părți din corpul femeii.

Și siliconul poate emigra în diverse alte zone ale corpului. 

Apoi te bagi din nou sub bisturiu să-ți extragă boți de silicon întărit de la subsuori sau din zona abdominală. Practic, te umpli de cicatrici peste tot pentru o prostie.

Cancerul mamar e mai greu de detectat. 

Cum, în ultimul deceniu, toate formele de cancer par să fie infinit mai răspândite, toate femeile au recomandarea să meargă anual la ginecolog și să se testeze pentru cancer la sân și cancer de col uterin. Dar oricum, prima și cea mai străveche formă de detectare a neregulilor e bătrâna și bine cimentata pipăială. Dacă tot ce pipăi e silicon, cum îți identifici eventualii noduli?

Și în definitiv, nu obții iubire prin silicon. 

Revenim la Sir Mix-A-Lot. Să zicem că, conform acestei magnifice piese, una care visa la el zi și noapte își introduce o basculantă de silicon și vine cu fundă roșie în cap: Iată-mă, voinicule, sunt exact cum ai zis tu că vrei.

Ce obține?

Câteva f**aiuri generice în spirit de trofeu.

Ai nevoie reală de așa ceva? Poate că vecinul tău Costel, căruia îi pasă de persoana ta reală, și nu doar de dimensiunile cu care defilezi, te-ar putea f*** cu mult mai mult suflet. Și nici nu spargi atâția bani pe reconstrucție și terapie postoperatorie.

***

Foto: Alina Băisan.

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.