Definiţii diferite ale noţiunii de respect

Dacă-i întrebi, toţi oamenii vor respect. Nimeni nu o să-ţi spună că vrea umilire, cel mult masochiştii, dar nici ăia n-o să ţi-o spună în faţă, ci o să se comporte în aşa fel, încât să te determine să-i pedepseşti.

Dar dacă-i întrebi mai exact ce înseamnă respectul din punctul lor de vedere, lucrurile se bifurcă. Iar asta explică toate tensiunile pe care le trăim azi.

Pentru unii oameni, respectul înseamnă, pur şi simplu, să le accepţi persoana şi opţiunile. Să nu te urci în capul lor, să nu le spui ce să facă (dacă nu ştiu, întreabă ei) şi, în linii mari, să-i laşi să respire. Adică reguli de minimă convieţuire paşnică.

Respectul pe care-l vor alţi oameni este intruziv şi invaziv. Presupune ca ei să-ţi poată spune sau face orice fără consecinţe. Să se urce în capul tău şi să te strunească exact ca pe un cal cumpărat la târg, şi tu să te execuţi, pentru că, nu-i aşa, a respecta pe alţii înseamnă să fii prostul lor.

Cei din prima categorie cer şi oferă exact aceeaşi formă de respect. Eu nu-ţi spun cum să trăieşti, tu nu-mi spui cum să trăiesc. Eu nu-ţi spun cum să-ţi faci meseria, tu nu-mi spui cum să-mi fac meseria. Eu nu-ţi spun cum ar trebui să-ţi trăieşti viaţa, tu nu-mi spui cum ar trebui să-mi trăiesc viaţa. Eu te iau aşa cum eşti, tu mă iei aşa cum sunt.

Cei din a doua categorie deţin monopolul pe respect. Respectul tău faţă de ei ar trebui să fie supunerea oarbă şi necondiţionată, chiar în dauna intereselor tale proprii, dacă se poate, iar respectul lor faţă de tine e nul şi inexistent. Nu au de ce să coopereze sau să negocieze, ei ordonă şi pretind. O tentativă de a comunica omeneşte e recepţionată drept un atentat la statut.

De aceea, dragi cititori, data viitoare când cineva vă spune că îşi doreşte să fie respectat, întrebaţi-l în ce exact constă respectul pe care şi-l doreşte. S-ar putea să fiţi suprinşi de răspuns.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

4 Responses

  1. Nautilus says:

    Un domn foarte simpatic care se ciondănea cu Lorena din mai multe motive zicea cam aşa: respectul e doar o obsesie de alcoolici est-europeni. Numai bețivii, în vreme ce le vorbești rațional, te prind de un nasture și ți-l învârt, fixându-te umed: “Mă, dar tu mă respecți?”

    Cu o mică precizare: alcoolici rurali. Ultimele 2 generaţii de muncitoroi de uşă de bloc, cu berea proastă-n mână, au altă manie: să nu fii nervos. La ei, “eşti nervos?” e preludiul unei încăierări cu urlete şi pumni. Când unul e nervos de faţă cu ei, e o insultă ca şi cum le-ai fi smuls basca din cap şi i-ai fi pocnit cu ea.

  2. Regula eficientei și reciproc respectabilei conviețuiri stă într-o glumiță auzită pe nu știu unde:
    „Nu-ți sui cucoșul pe gardul meu,
    Nu-mi sui cucoșul pe gardul tău.”

  3. ceai verde pulbere says:

    Ce interesant, abia ce citisem pe alt website un articol despre bietii “refugiati” musulmani aciuati in Europa.
    Apoi am citit articolul tau si fara sa vreau i-am suprapus ideile peste precedentul. Nu cred ca aveai acelasi context in cap cand l-ai scris insa se potriveste perfect si acolo. Bietii “refugiati” vor doar sa traim si noi dupa legea lor Sharia, cica daca nu o facem nu-i respectam pe ei si pe cultura lor 🙁
    oamenii care au pretentia la acel tip de respect imi fac parul maciuca. Trazni-i-ar Dumnezeu!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger