Despre legea #fărăpăcănele

Zilele astea, îmi tot apar reclame google şi facebook cu legea #fărăpăcănele. Cred că cookies mă percep drept această mater dolorosa, această preacurvioasa pulofteia, şi toate reclamele la virtue signalling mi se aruncă mie în drum.

Sunt primul om care să recunoască faptul că România are o problemă cu jocurile de noroc. Dacă acum cinci ani, fiecare stradă avea patru bănci, cinci farmacii şi trei biserici, acum fiecare stradă are două bănci, două farmacii, o biserică semipărăsită şi patru branduri diferite de săli de joc, săli de pariuri, baruri cu păcănele şi cazinouri.

Deci da, e o infecţie la nivel naţional. Numai că mutarea sălilor de joc la 300 de metri de şcoli rezolvă problema cam în măsura în care am rezolva recentul cutremur turco – sirian cu comprese cu muşeţel.

Dau un exemplu personal: sora voastră era rockeriţă. Din aia cu fard negru la ochi, tricou cu cap de mort, brichetă în aer la balade şi ştiut versuri pe dinafară.

Nu aveam rockotecă lângă şcoală. Nu aveam rockotecă la 300 de metri de şcoală. Nici la 500. Nici la 1.000. Mai exact, noi locuiam în ultimul bloc de la marginea oraşului Sfântu Gheorghe, iar rockoteca era în centru, la vreo doi kilometri jumătate distanţă. Dar când eşti copil şi eşti pasionat de rock, vei învăţa să calci pe aer, dacă trebuie, vei merge pe jos ca badea Cârţan până la Roma, şi tot te vei duce unde te trage aţa.

Într-o copilărie goală de bucurii şi de orice fel de înţelegere, cum a fost a mea, rockoteca era locul magic în care aveam o identitate interesantă şi o apartenenţă la grup.

Acum, în loc să muţi cazinoul patru case mai încolo, iniţiativa eficientă ar trebui să fie: ce probleme rezolvă cazinoul în viaţa copilului?

Lipseşte ceva în relaţia lui cu familia? Atenţia, afecţiunea, respectul? Grija pentru nevoile şi preocupările lui? Găseşte mai multă apropiere în gaşca de la sala de jocuri decât acasă?

OK. Se va duce în continuare la sala de jocuri.

V-am povestit de câteva ori că am fost copil sărac. Atât de amărât, încât mi-am cumpărat primul laptop după ce am tradus o carte pentru o editură la internet cafe. Eram studentă, căminul la Piaţa Alba Iulia, internet cafe la Piaţa Muncii. Era superofertă perpetuă: pentru câţiva lei, stăteai la un calculator între orele 23 – 5.

Cine beneficia de superofertă?

Sora voastră, căreia îi instalase supraveghetorul Word şi tastatură românească, pentru că înţelesese situaţia. Şi o droaie de puştani în jur de 12 – 14 ani care jucau jocuri online până dimineaţa.

Da, primele săli de joc au fost internet cafeurile, şi erau pline de copii până dimineaţa.

Copii simpatici. Îmi vorbeau frumos. Mă întrebau ce scriu acolo, dacă am prieten şi dacă vreau să beau un suc cu ei. Iar eu mă întrebam în sinea mea cine are grijă de aceşti copii şi cum de nu-i caută nimeni până dimineaţa. “Am părinţii divorţaţi şi mama munceşte de noapte”. “Am zis că dorm la Alex.” Alex era şi el acolo, el minţise că doarme dracu’ ştie unde. “Am fugit de acasă şi stau pe la prieteni” a fost cel mai cumplit răspuns.

Adevărata problemă a acestei ţări nu sunt jocurile de noroc, Jocurile de noroc sunt doar un simptom. Adevărata problemă a acestei ţări e părinţeala iresponsabilă. Şi faptul că, adeseori, ăla mic deprinde pasiunea faţă de păcănele de la taică-su. Sau mai rar, de la maică-sa.

Jocul de noroc, speranţa că măcar o dată ţi se aliniază şi ţie portocalele, e speranţa că, într-o viaţă lipsită de bucurii şi iubire, ţi se poate întâmpla şi ţie un miracol. E o nevoie emoţională.

Să speri că asta trece dacă muţi agenţia mai încolo e ca şi cum ai spera că Bucureştiul îl redescoperă pe Isus dacă muţi salonul de masaj erotic dincolo de intersecţie.

Not gonna happen.

Nu mai bine îmi sponsorizaţi mie o campanie antigambling? N-aţi aflat secretul bărbaţilor independenţi şi plini de bani? Vezi cazinoul ăla? OK, treci pe lângă el şi mergi mai departe. Bravo, ai rămas independent şi cu banii în buzunar. Felicitări, nevastă-ta, mă-ta şi ţara sunt mândri de tine.

***

Acest site îşi poate continua activitatea doar cu susţinerea cititorilor. Aici.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe Tiktok.