Despre păr pubian

Părul pubian mi s-a părut întotdeauna scârbos, vulgar şi neigienic. Încă de când mi-a dat primul firicel, am încercat o discuţie cu mama, că părul de pe corp e urât şi dezgustător – deşi cucoanele de vârsta ei fuseseră crescute în perioada lui Ceauşescu şi încă umblau în autobuz cu ditamai bob marley-ul la subsuoară şi la mare, de sub chilot, mijea glorios carlos valderrama.

valderrama

“Pentru o imagine completă a părului meu, încercaţi o filmare din elicopter.” (Carlos Valderrama) 

 

Mama, evident, s-a crizat teribil. “Ceee? Copilul meu să se radă ca o curvă? Nu! NUU!”

Numai că instinctele de curvă, cum se vede, sunt adânc implantate în om, aşa că am folosit la fiecare baie aparatul de ras al bunicului, până când s-a prins el că ceva e în neregulă şi, de ziua mea, mi-a făcut cadou un aparat nou-nouţ, cu 5 pacheţele de lame.

Şi s-a şi răstit la mama: “Las-o pe fiică-ta să fie femeie!”

De unde deducem că, dacă o femeie vrea să se emancipeze, uneori îi sunt mai de ajutor bărbaţii din apropiere decât alte femei. Dar divaghez.

Aşadar, de pe la 14 ani, mi-am îndepărtat cu furie şi vehemenţă orice urmă de păr, prin toate mijloacele posibile, lamă, Silkepil, ceară, nu contează, curat să fie.

Apoi, anul trecut, la un moment dat, am prins o traducere mare, lungă şi groasă, care trebuia gata repede. Gen, 30.000 de semne pe zi, s-o termin la timp. Orice traducător profesionist ştie că asta e muncă de dimineaţa până seara, cu zero drumuri parazitare. Şi nu m-am mai dus în zilele alea la epilat, că nu mă puteam lipsi de cele trei ore: dus, stat după alţii, operaţia propriu-zisă, întors.

Mă trezeam, mă azvârleam sub duş, mă spălam în 30 de secunde, aruncam o ţoală pe mine şi mă puneam direct la lucru.

Am livrat opera la timp, corectă, recitită şi impecabilă, şi m-am culcat. Trecuseră două luni de neieşit din casă decât cu treburi.

Dimineaţa, m-am băgat la duş ca de obicei, dar, nemaiavând treabă, de data asta, am făcut o baie lungă, spumoasă şi parfumată, ca o lady. Şi atunci am descoperit că îmi crescuse păr pubian ca în filmele porno din anii 70.

Ceea ce făcea diferenţa, însă, era nuanţa.

Culoarea mea adevărată din cap e un blond spălăcit, care nu are legătură nici cu tenul, nici cu ochii mei negri. De aceea, în pozele vechi, dinainte să devin definitiv brunetă, arăt de o banalitate absolută şi o lipsă cruntă de jenesecoa.

Ei, bine, şi părul pubian cu care făceam acum cunoştinţă prima oară era tot blond, dar blond auriu. Cea mai frumoasă nuanţă de blond din viaţa mea. Strălucitor, mătăsos, creţ. Mă uitam la el ca la o minune. Mi s-au umplut ochii de lacrimi amare.

Uite, caz clasic de tragedie. Cum e să ai părul potrivit la locul nepotrivit.

În cele din urmă, mi-am luat inima în dinţi şi benzile de ceară în mână.

“Sorry, my friend, dar trebuie să te sacrific pe altarul aroganţei mele. Poate într-o viaţă viitoare creşti şi tu unde trebuie.”

 

—–

Pentru mai multe zone interzise, adăugaţi o monedă în jukebox.





Ce le-a fătat mintea

You may also like...

10 Responses

  1. Adrian R says:

    esti nebuna, femeie? cum sa razi frumusete de par, parul blond la pasarica este capodopera naturii umane! pfffaaaii, femeie nebuna, cand e asa de rar? nu exista ceva mai frumos si mai gustos ca pasarica blonda la femeie!
    acolo as cauta in primul rand femeia

  2. Vreau să văd o poză cu tine, înainte de a te vopsi brunetă. :3

  3. Uitătula de Clestal says:

    Ci-nsamnî „păr pubian”?
    Adicătelea îi grăire despre păru’ de la piszdă?
    Sau păru’ de la pwlă?

    Grăiț, uăi, pe-nțălesu’ populimii din agora, în acord gramatical de gen, număr (numere) și caz!

  4. Joker says:

    He, he. Esti o blonda undercover 🙂
    Altfel, te inteleg, ca tocmai am mancat un kiwi.

  5. Mihai says:

    Parul pubian are farmecul lui, cand e ingrijit sau tuns frumos ori ras in diferite forme 🙂
    Si chiar si cand e lasat de capul lui. Desigur, nu pana la genunchi.

  6. Tot taica-meu saracu era mai intelegator, el cu trei fire depar in cap si cinci in barba, n-a intreebat de ce erau lamele cum erau. Dar maica-mea… cu claia val in vartej in cap de la natura si cheala in rest, m-a omorat, ca de ce ce, pai in primul rand de cald!

  7. Relu says:

    Salut, Lorena! In primul rand, vreau sa iti zic ca fetele din grupul meu prieteni au denumit cele trei freze ale pizdei “bebe”, “hitler” si “tiriac”. Nu cred ca are rost sa explic cum arata fiecare :)) Legat de parul pubian, am facut mai demult un sondaj si chiar am avut o dezbatere cu baietii. A fost majoritara parerea conform careia pizda cheala e un pic depersonalizata, seamana intre ele precum chinezii. Nici “tiriac” (valderram, cum i-ai zis) nu e o optiune, asa ca cei mai multi au optat pentru o dungulitza discreta. felicitari pentru articol!

  8. Marin Dinescu says:

    Trebuie ,întradevăr, ras tot ce “iese de sub bască” dar o bască de păr trebuie. Unde te duci fără ? M-aș schimonosi de sentimentul de vină, să- mi cadă privirea pe o zbârnă cheală. Ca la țigăncușele măritată la 11 ani.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger