Mituri despre comunicare pe Internet

M-am întâlnit zilele trecute, la cafea, cu un vechi prieten. Părea obosit şi îngrijorat. Mi-a povestit că l-a şocat cât de epuizant nervos e să iei o poziţie ieşită din zona de confort pe Internet. Cum sar subit 500 de idioţi să te acuze de agendă ascunsă, partizanat cu Frăţia Pulelor în Cur şi de faptul că mama ta e lucrătoare sexuală iar tu îi faci bookingul.

Am zâmbit relaxată şi i-am zis:

“Man, e doar prima ta întâlnire cu armata de tastatură. Nu te ambala şi nu te consuma nervos. Te cerţi cu efectiv nimeni.”

A doua zi, avea un status deliberat provocator, cu nişte pule întreţesute fin printre aparente complimente. I-am dat un SMS: Bravo, fătul meu, sunt mândră de tine.

Drept care, azi avem în meniu nişte mituri despre opinie pe Internet şi despre măsura în care e cazul să-l bagi în seamă pe idiotul care te freacă la icre cu mesaje private, câte 30 pe zi.

A) Oamenii urlă şi zbiară pentru că cred cu tărie în ceea ce spun. 

Ei bine, surpriză. Oamenii bat frecvent câmpii.
Când crezi cu tărie în ceva, de obicei aplici traseul raţiunii. Tăria implică logică şi siguranţă de tine. Când vezi oameni făcând spume sau inventând cele mai aberante oligofrenii să ţi le arunce în faţă, ţi-e clar că nu ai un dialog. Că fie vorbeşti cu cineva care se plictiseşte îngrozitor şi caută conflict din nimic, fie cu cineva aflat sub papucul vreunei neveste matroane, care îşi exacerbează online testosteronul plăpând (de cineva zic, nu de nevastă, aia n-are timp de net că are treabă), fie cu cineva care vrea foarte tare să te impresioneze şi încă nu s-a prins că factorul panaramă nu ţine la tine, mai ales că DEX-ul ilustrează deja termenul “panaramă” cu fotografia ta.

nelu
Panaramă surprinsă în actul ieşirii din cârciumă, DEX ’09.

B) Oamenii au vreun interes să te înjure cu identitate proprie.

“Înjură-mă cât vrei tu, dar fă-o cu nume, prenume şi slujbă.”
Păi dacă avea slujbă, mai stătea să te înjure pe tine?
La un moment dat, primeam în fiecare dimineaţă un tain de carne macră de la un cont fake. Să ne înţelegem. Eu îi dădeam retur la carnea macră, că e important să punctezi că nu te intimidează agresivitatea şi să nu-l laşi pe idiot cu impresia ascendentului asupra ta. Pentru că toate relaţiile abuzive din univers se bazează pe impresia elementului agresor că abuzul e o formă eficientă şi funcţională de control al agresatului. De aceea e fundamental să dai muia îndărăt, indiferent câţi avocaţi ai prostului ar predica pe margine: “Vai, Lorena, dar tu eşti o doamnă, cum să răspunzi aşa.”
Toate femeile bătute şi agresate în relaţii sunt nişte doamne şi chiar aici zace o problemă. Una reală de data asta.
Închizând paranteza, îi dădeam retur la carnea macră şi block contului, iar a doua zi un cont fake nou-nouţ se înfiinţa să mă înjure cu exact aceleaşi virgule puse prost şi tare lingvistice din care deduceam că e unul şi acelaşi agramat.
“Să mă înjure cu identitate!”
Asta ar risipi exact farmecul principal al Internetului, şi anume, spumele sub anonimat.

C) Dacă e super tupeist pe net, va fi foarte viteaz şi în viaţă.

Dacă aş avea câte un euro pentru fiecare nerd timid şi aţos care m-a oprit pe drum să-mi spună că hihi, m-ai blocat pe Internet şi eu n-am zis decât că te fut în gură, ce mare lucru, se întâmplă mereu în filmele porno şi credeam că e formă tradiţională de salut în hipsterime, aş fi multimiliardară.
Pe după tastatură, oamenii au ciorchine de coaie. Faţă în faţă, îi vezi cum se transformă în ghiocei.
La un moment dat, i se pusese unei actriţe, nu dau nume, pata virtuală pe mine. M-a înjurat până m-am plictisit să-i povestesc că e o târfă proastă şi analfabetă, şi cât timp se răţoieşte la mine, undeva o pulă stă nesuptă şi e păcat. Am blocat-o. Şi-a pus boyfriend-ul şi pe alţi imbecili să mă spurce şi ei. Le-am dat muie şi block şi lor, nici o problemă.
Apoi ne-am întâlnit la un casting. Era toată un ghiocel. Tupeul ăla fenomenal de pe net dispăruse fără urme.
Eu am stilul de a nu răscoli inutil căcatul dacă partea adversă nu are iniţiativa, i-am dat replica în casting ca o profesionistă ce mă aflu şi mi-am văzut de ale mele.

D) Oamenii îşi spun mereu adevărata părere

Da. Şi marmota înveleşte ciocolată.
Oamenii sunt grupaţi, mulţi dintre ei, pe bisericuţe de interese. Laudă pe cine îi avantajează, sau cred ei că îi avantajează, şi ponegresc persoane pe care le percep ca primejdioase. Sau, ăia mai deştepţi tac pur şi simplu.
Dacă eşti boyfriendul de mai sus, mi se pare firesc să mă înjuri, în conformitate cu nevoia de a face sex în continuare cu târfa cretină. Evident că asta nu înseamnă că percep informaţia pe care încerci să mi-o transmiţi ca pe ceva demn de atenţie, dar îţi înţeleg justificarea.
De aceea, atitudinea cea mai înţeleaptă, când îţi vezi vecinul debitând câte o oligofrenie pe net, nu e să-l convingi că e o oligofrenie. Probabil că ştie şi el.
Atitudinea corectă e să identifici în sinea ta grupul de interese căruia îi aparţine, să mai aştepţi nişte texte să te convingi şi să-l laşi în boii lui, câtă vreme nu vine peste tine să-ţi îndese boii lui pe gât.
Iar dacă vine, e important să-i trasezi clar limite, să nu rămână cu impresia că eşti idiotul lui util. Cum am făcut eu cu un pesedel zelos la un moment dat, un băiat care disemina foarte mult bullshit pe pagina mea, dar bullshit din ăla cusut cu aţucă albă, ca pentru proşti: “Du-te la şefii tăi şi spune-le că nu ajunge să te plătească pe tine să împrăştii inepţiile astea, mai trebuie să mă plătească şi pe mine, să mimez că le iau în considerare.”

E) Trebuie neapărat să fiu amabil cu toată lumea, să las impresie bună.

Impresiile pe internet durează exact două zile. Azi scriu un articol despre suferinţele femeii la menopauză şi 500 de cetăţence îmi dau like şi share. Peste trei zile postez un status despre cum m-a bruftuluit o babă nesimţită în autobuz şi 250 dintre numitele cetăţence îmi dau pe loc unfollow şi jură că-s cel mai prost scriitor în viaţă.
Nu zic să nu fii amabil cu câte cineva. Dar nu uita, în amabilitatea ta, că pierzi timp cu străini şi că nu le datorezi nimic acestor oameni, nici explicaţii, nici justificări, nici socoteală, iar dacă cineva le cere prea apăsat, ai nimerit un cerşetor profesionist de atenţie şi mai bine îi dai block acum decât să plângi după orele irosite în mod neplăcut, pe care nu ţi le înapoiază nimeni.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

7 Responses

  1. So true! Multi trebuie sa inteleaga ca pe internet sunt troli, multi copii teribilisti si oameni cu frustrari care pur si simplu vor sa fie rai. Mai vad din cand in cand bloggeri sau oameni publici foarte socati ca uite ce scrie lumea, vai cum se poate asa ceva. Well, wake up, it’s the fking internet, adica e riscul pe care ti-l asumi cand vii aici, nu este un loc prietenos, mai ales pentru un bloggeri.

    In plus, sa te justifici sau sa iti ceri scuze pentru opiniile tale e si mai rau ca te vad trolii slab si baga mai tare. Da, este foarte misto sa ai o discutie bine argumentata cu cineva pe internet, dar este destul de rar, iar la romani mi se pare si mai rar, ca lor le lipseste partea de logical fallacies foarte grav.

    Ce vreau sa spun e ca articolul asta trebuie ar trebui sa fie prefata de la Ghidul Bloggerului Incepator sau, mai mult, sa apara de fiecare data cand accesezi primul site in ziua aia ca atunci cand nu-ti platesti la timp internetul si iti apare mesaj de la RDS.

  2. dadatroll says:

    Vezi cai scris muza incorect.

  3. Ratacind pe net says:

    Conform celor mai recente studii, omul are 95% ADN de maimuta (nu 98% cat se credea initial)
    Chiar si asa, similaritatea este evidenta.
    Ce face maimuta cand nu-i convine ceva? urla si arunca cu cacat.
    Cum 95% este al dracului de mult, oamenii (a se citi cocalarii) au impresia ca daca fac galagie si arunca cu cacat l-au pus pe celalalt (pe care ei il vad drept maimutoi ca ei) la punct
    Eh, la unii evolutia si-a intrat in drepturi mai devreme, la altii niciodata.
    Pentru cocalarii si “tupeistii” nostri de toate zilele:

  4. Coix says:

    Reclama cu marmota a fost acum 11 ani. MOVE THE FUCK ON! Nu e Şeicspir, să aibă valabilitate atemporală. Nu e nici măcar la nivel de Vlad Muşatescu. În rest 100% de acord.

  5. Kandybelle says:

    Mie imi place Reclama cu Marmota, e Cladica! 😀
    Si acest Articol

  6. Kandybelle says:

    *I meant “Clasica”

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: