Nici autorul numit Patrick Hillsburry şi nici una din operele sale nu există.
Am făcut o mică farsă împreună cu Beatrix. Un test al falsităţii, meschinăriei şi snobismului vostru, al celor care ne citiţi. Mulţumim celor care ne-au comentat – şi-au dat arama pe faţă într-un mod absolut impresionant. Unii. 😀
Aş posta commenturile sub titlul “Les nouveaux caracteres”, ca să parafrazez un individ numit La Bruyere. Care chiar există. 😉
Dar, ce rost mai are? Oricum, încep să nu mai cred în capacitatea omului de a deveni mai bun. Dar… să zicem că ne-am distrat.
Ce le-a fătat mintea
Eh…da de mine ca apare un inceput de schizofrenie, ce mai zici? :))))
Da, a fost interesant totusi tre sa multumim celor care chiar au citit si au comentat civilizat si implicat…
mi-a placut la nebunie 😀
Da, am specificat “unii”.
Adica vreti sa spuneti ca nu exist????
Bai panaramelor, puneti mana si documentati-va mai bine inainte sa scrieti!
😀
patrick hillsburry: 😀 😀 😀 😀 😀
Ma intrebam aseara de ce naiba scriu Patrick Hillsburry si netu’ mi’afiseaza rezultatul “Aţi dorit să scrieţi: Patrick Pillsbury”,nu domnule Patrick Hillsburry,inca o data :-w acelasi rezultat,la naiba,o’m trai si o’m vedea.Acum dupa “dezmintire cu tot cu :D”,singurul mic regret pe care il am e ca nu exista in realitate scrisoarea de intentie a lui Jamie,in rest poanta n’a fost rea 🙂
las’ că scrisoarea de intenţie a lui jamie o scriem noi într-un număr viitor, în care o să dezminţim această dezminţire. 😀
hahaha
Asta e dupa modelul ‘daca taceai, filosof ramaneai’.
Cand am vazut postarea, mi-am zis ‘ok, nush cine o fi si asta, dar titlul suna interesant’. Pe de alta parte nu mi-a venit nici sa-l caut. L-am gugalit acuma si nu mi-a dat ca rezultat decat postarea Lorenei.
Si acuma ca ne-ati zis si nou, vad ca P.H. este chiar Beatrixa noastra. lol. Ce ti-e si cu pseudonimele astea 😀
Oricum, mi se pare mai usor sa vii sa dai cu bata in ceva ce-a scris altu’ ca sa te dai important, si la fel, treaba cu nu-mi place da’ nu l-am citit imi aminteste de cum fac unii copii cu mancarea: Le faci ceva nou, ca sa nu ii plictisesti cu aceleasi feluri si cand le pui in fata iti trantesc replici de genul “nu-mi place mancarea asta” – “Pai n-ai mai mancat asa ceva, de unde stii ca nu-ti place?” – “Stiu eu” sau “Mi-a zis X” Lipsa de flexibilitate in gandire si frica de nou/necunoscut merg mana in mana…
Ma face sa ma gandesc la ce fel de om trebuie sa fie acela care are nevoie sa para mai mult decat este, pentru a fi apreciat, sau pentru a-si atribui niste caracteristici care – crede el – il vor face mai interesant. Lucrurile astea se intampla cu precadere intr-o perioada cand omul incearca sa se defineasca pe el insusi, sa se cunoasca si sa se delimiteze de cei din jur, cand e ‘gica contra’ pentru ca isi cauta reperele care i se potrivesc cel mai bine. Altfel, mi se pare abordarea cuiva cu o imagine de sine proasta in fond si buna la exterior, cladita eventual pe aparenta de a fi altcineva decat este?
Nu suntem perfecti si nici nu putem fi. Toata lumea stie asta, ce sens are sa ne ascundem? Mai ales ca la fiecare minciunica de genul evocat aici, exista riscul de a te face de toata jena in public si sa iti pierzi credibilitatea exact in fata acelor oameni carora incercai sa le creezi o imagine favorabila despre tine.
Si pentru ca cineva spunea ceva de Pillsbury si parca altcineva vorbea de necrolog, aruncati un ochi aici: http://scienceblogs.com/grrlscientist/2006/06/obituary.php
INSEAMNA CA SUNTETI GENIALE SI M-ATI LASAT MUTA DE UIMIRE
anthea: măi, meseria ta e să faci ample analize. A mea e să dau în vileag viciile umane. Şi suntem buni pe specializările noastre. 😉
didi: mulţumim. Mult.
La Bruyere ăsta e un fel de brânză, nu? aaa…. aia era La Gruyere…
😀
Faceti un duet super.Felicitari pentru gluma.
cred ca incep sa ma indragostesc de inteligenta si imaginatia si spiritul tau ludic feminin . Dar ma abtin ca sa pot ramane obiectiv .
Cele de mai sus raman valabile si in varianta ca ” ai minti ” si acum , chiar daca si acum ar fi o farsa in farsa . Nu stiu la ce sa ma mai astept de la tine , spirit imprevizibil ! …
mie imi place ca “tineretul” se ocupa cu d-astea :))
hai lasă că astea sunt specialitatea ta nr. 1. 🙂 “tineretule”.
Prima conditie canonica pentru a merge la Sfanta Biserica este sa te ierti cu toti.
A doua conditie canonica este sa duci la biserica un mic dar din casa ta.
A treia conditie canonica este sa mergi mai de dimineata sa apuci Evanghelia Invierii de Dimineata si Slavoslovaia.
A patra conditie canonica este aceea ca barbatii sa stea in partea dreapta iar femeile in partea stanga, barbati batrani in frunte , iar cei tineri la spate. La fel si femeile.
A cincea conditie canonica este sa nu vorbesti in biserica.
A sasea conditie canonica, sa nu iesi din biserica pana nu se termina slujba.Daca iesi inainte de terminarea Liturghiei esti asemenea lui mIuda care a iesit de la Cina cea de taina si s-a dus sa-l vanda pe Hristos.
A saptea conditie canonica este sa nu sarutati icoanele sfintilor pe fata. Daca sfatul este picatat in picioare, ii saruti picioarele.
A opta conditie canonica este aceea ca dupa ce da preotul binecuvintarea de Sfanta Liturghie , nimeni nu mai are voie sa se inchine la icoane sau sa duca daruri la altar.
A noua conditie canonica este aceea : crerstinii trebuie sa stea in genunchi cand se sfiintesc preacuratele daruri…..
maria magdalena: să ştii că îţi văd ip-ul. presupun că astea ţi le repeţi ţie, pentru că ştii cât de aiurea te-ai purtat, nu? aş putea face o postare doar cu două comentarii de-ale tale: aia de la “domnul agrafă”, cu “lorena e copilul meu spiritual bla-bla-bla”, şi una din înjurăturile sinistre pe care le păstrez în “spam”, să arăt tuturor ce înseamnă lipsă de coloană vertebrală.
Deci mey, un blog caresi bate joc de cititorii? Sa mai facut. Pe de alta parta imi place mai mult Beatricex asta ca ma lasat sa zic ceva de Gramo pe care Lorena Lupu lar fi sters.
Să-şi bată joc? Doamne fereşte! Un blog care pune oglinda în faţa fiecăruia, şi-l lasă să se admire. Atâta tot.
Iar Beatrix e încă mică, dar va înţelege într-o zi faptul că dacă găzduieşti o defăimare, te identifici cu ea. Iar eu prefer să nu mă placi, şi prin urmare să te abţii de la bârfe aici. Chestie de opţiune.
ce tare chestie… am inceput sa citesc acea recenzie si cand am auzit ca a scris o carte despre Barthes care suna total aiurea pentru viata unui critic mi-a pierit brusc interesul. Si nu am mai continuat.
Blogul tau este o otrava care-o picuri in sufletele fraierilor care au rabdarea sa te citeasca si sa te comenteze pentru a te distra pe seama altora. Un cotidian cu un singur patron -jurnalist, unde numai el are dreptul sa comenteze, sa se infurie si sa judece pe altii, si care bine-inteles nu greseste niciodata fata de nimeni, pentru ca se iubeste numai pe sine si e mai presus de toate.
Chiar el (blogul tau) de care esti asa de mandra te indeparteaza de oameni, incet-incet ca o rugina care corodeaza carena unui vas.
PACAT !
daniel: titlurile nu trebuie luate mereu ad litteram. Uneori sunt jocuri de cuvinte. Uneori sunt teaser-e. Uneori construiesc o premisă falsă pe care o autorul o demolează prin conţinut. Nu trebuie să te sperii aşa uşor.
maria: îmi place la nebunie că, după fazele pe care le-ai făcut, tot tu ai tupeul să adopţi stilul ăsta de politician călcat pe peniţa de la pix. 🙂
blogul meu e o otravă bla-bla-bla. Uite o răutate de doi bani. Argumente pentru a o susţine… nada. Cu ce drept îi faci fraieri pe cei care mă citesc? Aşa, pur şi simplu, că eşti tu şmecher. Eu nu oblig pe nimeni nici să mă citească, nici să mă comenteze. Dar dacă pune mâna pe tastatură şi scrie ceva, e normal să se aştepte la consecinţe.
ştii care e faza? eu nu greşesc faţă de nimeni pentru că înainte de a spune sau a face ceva MĂ GÂNDESC LA CONSECINŢE. Şi nu fac un lucru decât dacă ştiu sigur că trebuie făcut.
Iar blogul meu nu mă îndepărtează decît de oamenii cu caracter josnic. Din contră, mă ajută să îi selectez şi să îi păstrez alături pe cei valoroşi.
Ce nu înţeleg: câtă vreme ştii că te-ai purtat execrabil, de unde şi până unde dai lecţii de morală? -mai ales unui om care a fost mai mult decât corect cu tine?
mai mult m-a speriat ca cineva a scris o carte despre Barthes… nu ca n-ar fi carti despre el, dar orele de literatura franceza nu au fost tocmai pe placul meu…iar Barthes era destul de prezent si eu cam absent…
Esti violenta, ai pus mana pe spada, cum faci ca de-obicei, nici nu am crezut ca o sa-ntelegi foarte tare ce-am scris.
Este mult narcisism in comportamentul tau. Unde este modestia si smerenia si iertarea ? Nici nu exista.
Blogul sabiilor scoase din teaca…. dar violenta atrage violenta si raspunsul cateodata e mai mare decat provocarea.
Atunci apare revolta LORENEI : “perversii, libidinosii, onanistii, agramatii, incultii… bla bla bla… “.
Nu am fost eu nici primul nici ultimul cu care vei avea conflicte … pacat… pacat… pacat…
Iscusinta violonistului este aceea sa faca sa taca si zumzetele tantarilor.
Stiu. Stiu ca stii .., ca ai citit…, ca ai publicat…, etc. etc.
Ce nu vrei sa stii, e sa fii concilianta.
Fara pace , arta nu exista, vorbesc de arta , nu de bascalie ieftina.
Combate-ma !
Lorena: nu te obosi.Stii ca e in van
Florin: cred ca esti unul dintre noi, fraierii, de vreme ce revii sa ne plictisesti intr-una. Aaa..! pardon, am vrut sa zic Maria. Felul de-a scrie seamana mult cu al unui tip pe care l-am cunoscut pe acest blog de fraieri in urma cu ceva timp, nu mult.
Si in legatura cu postarea ta =)) =)). Multe aplauze pt tine si Bea. Vezi, mai bine sa te abtii, sa nu incerci sa pari citit si cult. Sa vii sa comentezi cand stii ce comentezi. Mie arta… imi place dar nu ma pricep. La nici un fel de. Ce bine ca nu m-am bagat in vorba la Hillsburry =))
Trebuie sa te rog sa te uiti si la ip meu .Asa e corect.Oricum in ciuda aparentelor esti mai iertatoare decat isi poate inchipui cineva.
daniel: dar ce ai împotriva lui barthes, că nu înţeleg.
maria: văd că o ţii întruna pe o singură notă, deci îmi bat gura degeaba. consider că mi-am exprimat deja destul de clar punctul de vedere şi urăsc să repet aceeaşi chestie de optzeci de ori, astfel, în ceea ce mă priveşte această discuţie se încheie cu următoarele:
1. eu, violentă? eşti de-a dreptul amuzant să mă acuzi pe mine de violenţă, după înjurăturile pe care le am în spam. în tot ceea ce am scris e doar adevăr, precizie şi claritate. Desigur, pe unii adevărul îi doare. Nu e violenţa mea, ci violenţa ta care se răsfrânge asupra ta însuţi. ghinion!
2. modestie şi smerenie faţă de cine? faţă de cei care merită toate astea. nu cred că am fost vreodată tranşantă cu cei care nu şi-au căutat-o cu lumînarea. Dar să vii să înjuri ca ultimul mahalagiu, şi apoi să predici aiurea, e de-a dreptul jenant. tu ar fi trebuit să începi prin a îţi cere o mie de scuze. (apropo de modestie, iertare şi altele) pentru că tu mi-ai greşit mie, nu eu ţie.)
3. niciodată nu iniţiez eu violenţa. dar nici n-am de gând s-o tolerez. aşa cum n-am de gând să tolerez nesimţirea, făţărnicia, minciuna şi alte chestii similare. uite-te la tine, după minciunile gratuite de acum două replici, tot tu ai tupeul să acuzi.
4. N-ai fost nici primul , nici ultimul. Dar toţi cei cu care am conflicte sunteţi de aceeaşi teapă. Adică genul de oameni cu care nu am de ce să îmi doresc relaţii bune. Cu cât vă am mai departe, cu atât mă simt mai confortabil. Pentru că felul vostru de a fi e acela care otrăveşte totul în jur. Felul în care scuipaţi unde aţi lins şi invers îmi provoacă o mare greaţă.
5. Sunt conciliantă cu cei cu care se poate comunica. Cu cei care jignesc, ar fi pierdere de vreme să fiu conciliantă.
6. Nu am nici un chef să îmi pierd timpul înghiţind acuze ridicole de la un tip care şi-a dat arama pe faţă aşa cum ai făcut-o tu. Nu cred – sincer – că mai avem ce discuta. Iar dacă aprecierile tale – ba e artă, ba nu e – sunt aşa, ca la alba-neagra, du-te la tine în cartier şi joacă alba-neagra în continuare. Sau caută un dicţionar şi află ce înseamnă termenul “RESPECT”. După ce afli, mai vorbim. Până atunci, ai un delete voios la toate bătăile apei în piuă pe acest subiect – doar aşa, să ştii să nu te mai oboseşti.
Isa: bingo! Apropo: s-au băgat şi alţii în vorbă la hillsburry, au spus cinstit că nu cunosc autorul şi au spus ce cred. Deci, se poate.
Danuta: crezi că nu am văzut IP-ul? nu am început acest dialog pentru că de data asta eşti ok. Se pare că în cazul unora, embargo-ul temporar funcţionează.
Haideti mai, ca a fost o gluma faina. Nu m=-am simtit mai proasta daca am scris la un comentariu despre ceva imaginar. Inseamna ca fetele stiu sa scrie despre orice, iar cine are cu ce le poate contracara. nu ma asteptam la ceva asa de deosebit, recunosc.
eeee, dar tot nu mi-ati scris daca ati citit si va place Orhan Pamuk
Isa: vezi că ne crede cineva una şi aceeaşi persoană. (după cum i-am promis, nu postez următoarele obrăznicii, pentru că am spus ceea ce aveam de spus, şi nu mă repet de optzeci de ori.) Cine are asemenea idei aberante, nu are decât să dea click pe numele Isei să îi vadă blogul.
didi: eu nu am citit Orhan Pamuk.
Fara intentia de a supara pe cei ce-au comentat la H, recunosc ca m-am distrat enorm. Cine se supara, nu are simtul umorului. A fost o farsa super! Nu mai stiu cine a zis ca-ti bati joc de cititori facand astfel de chestii, dar as vrea sa subliniez faptul ca si-au batut joc de ei insisi. Nu toti, fireste, doar snobii =))
Didi: am citit jumate din “ma numesc rosu”. Imi pare dificila sau poate o citesc eu cand sunt prea obosita si adorm oricum dupa 3, 4 pagini. In atentia snobilor: O.Pamuk exista =)) asta o stiu pana si eu, lipsita de cultura.
Hahahahahhaa! mai, dar devine din ce in ce mai amuzant! am zis eu ca e un blog de divertisment. Isa si Lorena nu pot fi una si aceeasi persoana. Isa este mai degraba genul pipitza, o blonda-bruneta, fara nici o inclinatie spre arta iar Lorena este o tipa citita, interesanta, eleganta,etc… Pe mine, parerea unora c-as fi ea, ma complimenteaza/onoreaza/bucura.
Iti imprumut O.Pamuk. Si mi-l explici pe urma si mie.
Cu mult drag îl citesc.
Ok, atunci il aduc cu mine la urmatoarea intalnire.
Mey, miemi place si de tine, nu nu mai de Beatrixe, dar tu ai un fetis ceva cu Gramo astia de nu vrei sa recunosti ca… (restul frazei e şters de lorena lupu, cu riscul de a fi antipatică 😉 )
Si mousul meu e unul obishnuit, nu te ashtepta la cine shtie ce, mei ppl!
sunt meschin si snob, dar imi place din ce in ce mai mult blogu asta
Isa: super!
dadatroll: înţelege şi tu o chestie simplă (se pare că azi e ziua în care eu repet fiecăruia aceeaşi chestie de 80 de ori, şi oricum nu înţelege nimeni nimic): nu vreau să mă mai cert cu tine pe tema Gramos. În mod sigur le-ai făcut ceva, altfel nu sunt ei oamenii cărora să li se căşune pe tine aşa, din senin. Mie îmi sunt prieteni, şi nu vreau să găzduiesc jigniri referitoare la ei. Aşa cum, dacă ar intra urangutanii care te bârfesc pe tine, i-aş zbura de urgenţă. Un protest împotriva defăimării ca fenomen, dacă vrei să înţelegi.
anarkeos: ok. 🙂
O, acuma e vina mea ca Gramo nare simtu umorului? Si importanta pe care sio da e tot din vina mea?
dadatroll: de unde ştii tu că nu îl are? Poate nu i-ai dat ocazia să şi-l manifeste. Uite, eu am simţul umorului, dar când intră câte un idiot-care-înjură-aiurea, nu-i pot ura decât “mori în chinuri” 🙂 Pentru simţul umorului, e nevoie de o atmosferă relaxată, iar dacă semeni vânt, culegi furtună. Cam asta ar fi.
Iar importanţa nu şi-o dă el, ci i-o dai tu. Prin faptul că mai nou (şi mai vechi) nu ai alt subiect decât ce face şi ce drege gramo. când ţi-am interzis să vorbeşti despre ei pe blogul meu, nu le făceam lor o favoare, ci ţi-o făceam ţie. Să te pun în lumină ca pe un tip inteligent, nu ca pe un bârfitor mărunt. Dar dacă ţii neapărat, poftim!
shalimar: 10x!
Totusi e foarte valabila zicala : Cine se aseamana s-aduna . Lorena tre si tu sa recunosti .
Sunt întru totul de acord să mă adun cu cine mi se aseamănă.
Vezi ? , e perfect . Asa toata lumea ar trebui sa fie fericita .
îndrăzneţ !
Un scârbit: teoretic ar trebui. practic, vezi şi tu… nu încap unii de mine nicicum. Le stă blogul meu în gât.
Merlinlx: zici tu?
Da, e dificila cartea lui Pamuk, dar mi-a placut atmosfera de basm, e si dragoste, si crima, si arta, de toate. Lorena, sper sa vii prin Tg Mures
Ok, am nevoie de putin ajutor de la Lorena sau Dadatroll: cine sau ce este un gramo/gramos?
didi: dacă voi avea vreodată drum într-acolo, promit să anunţ din timp.
isa: nişte buni prieteni de-ai mei (soţ şi soţie, vizibili şi la blogroll), care nu au gustat umorul cu tentă absurdă al lui dadatroll, s-au sfădit cu el şi de atunci dadatroll le poartă o ură eternă şi irevocabilă, şi îi mănâncă de spetează pe toate blogurile posibile.
Nasol e că ei îmi sunt prieteni excelenţi, iar râcâitorul ăsta mic – deşi nu-l cunosc – mi-e foarte drag. Deci, sunt într-o situaţie f. aiurea, iar dadatroll nu face nimic să mi-o uşureze. Ba din contră.
Foarte ghidus! Astept cu nerabadare nivelul urmator. Dynamic Duo stuff…