Diferenţa între sensibilitate şi patetism

Ieri, o cititoare care doreşte să rămână anonimă mi-a izbit contul siteului cu o donaţie de 50 de euro – mulţumesc, zeiţă a generozităţii, oamenii ca tine ţin acest site în viaţă şi funcţional! – şi mi-a trimis următoarea notiţă: “Dragă Lorena, am o întrebare: care e diferenţa dintre sensibilitate şi patetism?”
Având în vedere că nu aveam un subiect pe azi, aleg să tratez întrebarea distinsei doamne într-un articolaş – care sper să vă slujească multora în această spinoasă problemă.

Sensibilitatea e capacitatea de a te emoţiona, văzând lucruri dureroase sau nedrepte. Patetismul e manifestarea exterioară mult îngroşată şi diformă a unei pretinse sensibilităţi.
Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii şi-au pus problema: cum putem explica faptul că există oameni care manifestă sensibilitate şi, în acelaşi timp, intoleranţă la patetism?
Răspunsul a fost dat de savantul grec Arhimede, care a enunţat următoarea lege:
Orice corp străin scufundat în sensibilitate este împins de jos în sus cu o forţă defensivă egală cu sensibilitatea dizlocată de respectivul corp.
Cu cât densitatea sensibilităţii e mai mare, cu atât forţa arhimedică e mai mare.

Lăsând glumele de pseudo-intelectuali deoparte: ideea e că sensibilitatea în forma ei autentică nu are nevoie de stimuli exageraţi ca să reacţioneze. În general, îi ajung cele mai subtile nuanţe. Pe de altă parte, sensibilitatea în forma ei autentică are nevoie de scut, pentru că, a nu se uita, e vorba de teren intens vulnerabil. Pe când patetismul e simulacrul de sensibilitate care se lăfăie pe tavă precum o plăcintă cu dovleac, taman în absenţa unei forme reale de sensibilitate.
Ştiindu-se intens vulnerabilă, sensibilitatea autentică identifică falsul exhibiţionismului pe care îl practică patetismul, şi se duce să vomite un pic pe la colţuri.

Sensibilitatea tace şi încasează, fără a semnaliza. Patetismul ţipă, urlă şi se dă cu dorsalul de pământ, adeseori fără a încasa.
Sensibilitatea e pe chestii mici şi fine. Patetismul e pe chestii mari, evidente din avion şi încearcă să-ţi stoarcă lacrimile obscen şi pe faţă, cam cum încearcă să stoarcă sex de la tine pickup artiştii.
În cazul sensibilităţii, accentul e pe “Ia vezi acolo”. În cazul patetismului, accentul e pe “Ia uită-te la mine ce frumos şi apoteotic sufăr.”
În cazul sensibilităţii, simţi nevoia să oferi o îmbrăţişare. În cazul patetismului, simţi nevoia de “marş în pewla mea”.

De aceea, fără a generaliza, aveţi destul de multe şanse să descoperiţi resurse de sensibilitate autentică în caterincoşi şi resurse de cinism fără limite în mimoze.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

6 Responses

  1. Frumoasă ești, măi. 🙂

  2. Lorena Lupu says:

    Mulţumesc. 🙂

  3. George says:

    Lorena ce frumoasa esti! n-am bani de-o donatie, da’ ti-as scrie o poezie.
    am reusit sa fiu si patetic, si penibil, avand totusi ca punct de plecare o traire pur sensibila. 🙂

  4. levmallev says:

    dar ce se intampla atunci cand sensibil fiind o dai in patetism, sau patetic ESTI si atragi sensibilitate?

    dar indiferent de raspuns, cred ca schimb intrebarea:

    Ce cacat avem noi?

    vorbe!?

    in concluzie, nu mai avem de salvat decat dragostea, in rest vorbe. 🙂

  5. Dolores Haze says:

    As mai adauga ca sensibilitatea tinde sa caute solutii, ca stie ca lacrimile si mucii nu ajuta nimanui, si ar dori sa vada suferinta disparuta in mod eficient. Patetismul se multumeste cu quick fix-ul de ego dat de faptul ca, iata, este un om bun care-si rupe camesa de pe el pentru cauze diverse, pe principiul 1 like= 1 amin.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: