Îmi amintesc acum o chestie din ciclul “Viaţa e de căcat”. Şi anume un concert de rock. Să nu înţelegeţi din asta că era un concert prost, sau aşa ceva. Era chiar memorabil.
Dar partea extrem de memorabilă a acestui concert era o paralelă extrem de interesantă între solistul vocal şi cel cu care mă dusesem acolo. Amândoi visaseră să fie staruri rock. Amândoi erau cunoscători, aveau voce, timbru (fiscal), prezenţă, tot tacâmul. Dar…
Tipul de pe scenă avea ochi reci şi goi, şi presta versurile respective cu atâta lipsă de implicare şi logică, încât le-ai fi putut înlocui cu succes cu cartea de telefoane, şi n-ai fi sesizat, tu, ascultător, nici o diferenţă. Faptul că nu izbuteşte să cânte şi să gândească în acelaşi timp era răcnitor la cer. Dar era star; înconjurat de răcnetele dezlănţuite ale fanilor.
Tipul cu care discutam era o persoană sensibilă şi subtilă. (Un bărbat atipic, să zicem 🙂 ). Avea voce poate chiar mai bună decât a ăluia, o privire vie şi expresivă, o intuiţie şi un umor care ar fi putut înzestra cu sens până şi “Foaie-verde-trei-surcele-Cură-apa-n-beci”. Dar nu avusese ZĂ CHANCE. Făcuse el altele mai faine… dar îşi dorea asta. Şi totuşi… nu.
De ce e viaţa asta aşa, de căcat?
Pentru ca asa se intampla intotdeauna. De cand s-a facut lumea asta. De la Adam si Eva nimeni nu s-a nascut egal si cu aceleasi sanse. Intai a venit Adam si s-a plimbat si a frecat menta si eucaliptul si ursul koala cat a avut el chef. Iar abia cand l-a vazut nemultumit, Cel de Sus s-a gandit sa ii mai dea un animalut de companie, dar i-a luat o coasta. Si n-a apucat ea Eva bine sa se plimbe pe acolo…. ca de cum a inghitit o bucata de mar cum i-a dat afara. Fara nici un fel de negocieri. Oare.. daca papa Adam… discutau altfel?
Ma rog… cert e ca nimeni nu e egalul nimanui, atat in sens bun cat si prost. Dar am senzatia ca amicul tau, ar trebui sa aiba putin mai multa vointa. Asta e de obicei “the plan B” when it doesn’t come out the easy way.
până la urmă, problema lor… fiecare cu soarta lui. 🙂
Daca va priviti mai atent viata veti observa ca exista un echilibru.Nu ai intotdeauna ce-ti doresti , dar ai cu siguranta ce nu au altii si intotdeauna se va gasi cineva sa aprecieze acele calitati.Prefer sa privesc viata prin partea plina a paharului.
ok.
azi chiar nu ai chef
ba am. dar nu mă pot implica în dispute legate de vieţile altora. ei ştiu cel mai bine ce-i coafează şi ce nu.
ok.Daca n-ar fi viata asa de cacat s-ar numi dream.
si e asa frumos sa visezi
Cred ca viata de star iti distruge viata personala. Adica probabil si tipu’ de pe scena o fi avut candva privirea expresiva. S-o fi sters de la prea multe “ierburi” de leac…Spune-i prietenului tau sa nu invidieze pe nimeni. Daca vrea sa cante, sa cante…Trebuie neaparat sa fie adulat pentru asta? E mai importanta senzatia de a fi adulat de public decat faptul ca el canta bine? Adica don’t get me wrong…Stiu ca e fenomenala senzatia aia dar s-ar putea s-o distruga pe cealalta. Apropos, salut, ce mai faci? 🙂
mda – viata de cacat rulz!!! ( zise ea cu amaraciune )
Şi ce trupă concerta ?
Pai ar trebuie sa se multumeasca sa isi fericeasac prietenii si cunoscutii cu versurile si vocea lui…si asa populismul, vedetismul, fanismul e efemer si nu e substantial sau important in momentele grele ale vietii…
@doremi: da, e frumos dar nu e sănătos.
@quizzard: habar nu am cum e viaţa de star, dar al pacino s-a menţinut viu după j’de mii de roale. iar incapacitatea de a cânta şi a gândi concomitent nu mi se pare o dovadă de virtuozitate. şi nici ceva ce se pierde ca buletinul.
altfel, fac bine.
@larisa: noroc că avem mâţe şi mai uităm…
@snapto: urmăreşte şi tu mai multe formaţii de rock, şi când vei vedea un cântăreţ inexpresiv şi ilogic în frazare, ăla e!
@ihtys: o fi…
Varianta de raspuns la intrebarea LORENEI :
in clasa I primara, eram 2 colegi, cei mai inalti dintre baietii clasei I-A, drept pentru care am devenit colegi de banca. Eu si TIBI. Taica-sau profesor pensionar, nascut in Sacele-Sibiu,dar nu se prea omora cu educatia odrslei.
Eu talent la desen,premii , super citit carti de copii si nu numai, el loaza, abia de silabisea. Eu cu vise de astronaut, explorator polar, alpinist, macar capitan de vas. Eu desene, guasa, ceracolor, tehnica de pictura, culori, etc. , el, stangaci, rezultate mediocre.
Dupa niste ani , ce mai stii de cutare, dar cutare?
Eu , scarta scarta pe hartie cu manecute, el capitan de vas in marina comerciala.
El si-a urmarit visul, eu care i l-am indus, nu.
Concluzia :’ “Este” niste chestii !’, vorba unui administrator de bloc.
Deci si la noi in clasa a saptea este unu George carei tare bun fotbalist. E mai bun ca Banel, dar na avut sansa ca Mutu. Si fuge si repede.
Arata-mi mie unu sanatos sau care nu viseaza.Pemtru cateva momente toti visam.Sperantele , dorintele, sunt vise, imaginatia e o visare cu ochii deschisi.Astea sunt scurtele momente de evadare din viata asta de kkt.
scuze pt.”pemtru”
@Florin: nu faci decât să-mi argumentezi punctul de vedere. deşi… once again, îmi pare rău. 🙁
@dadatroll: mai bun ca Bănel? adică dă autogoluri mai multe?
@doremi: problema mea nu e cu visatu’, ci cu pusu în aplicare
Nici nu am vrut sa te contrazic. Ti-am “inaltat” mingea la fileu.
Cand esti mic , si depinzi de altii, poti sa visezi si sa ai talent pana la loc comanda, daca cei care se ocupa de destinele tale sunt “GICA CONTRA”.
Cand devii independent, daca nu cumva ti-ai luat greutati si ti le-ai legat de picior , ca bilele alea de fier din desenele cu POPEYE marinarul ( o nevasta, un copil-doi acolo, sa fie, parinti batrani care trebuie sa-i ajuti, etc) , nu-ti mai arde chiar asa.
Asta-i viata de rahat, pe care, din pacate ,majoritatea o ducem in carca ,precum PACALA usa in spinare.
Era sa compar cu Isus cu purtatul crucii pe Golgota, dar tipul si-a atins telul vietii, se pare, dupa unii autori de evanghelii si alte alea.
Totusi, noi, “pulimea “, vorba unui mahar-VIP, din zilele noastre, mai avem o nadejde: ne uitam la o persoana ca tine si speram sa iasa si din randurile noastre cineva care sa o meritam si sa ne merite.
Sa ma scuzi ca spun direct ce cred, daca e prea dura expresia.
Mi-a plăcut felul tău de a spune direct ce aveai de spus. 🙂
Lorena draga de ce te uiti intr-o parte caci ai ochi frumosi
eu mă uitam în faţă, fotografa stătea într-o parte. 🙂
Tare sunt curios, daca ne-am intilni , odata toti cititorii tai, oare citi suntem ?
Tu te-ai gandit vreodata la asta, uitandu-te drept inainte, asa ,ca in fotografie ?
io am crezut ca esti intr-o ureche :))
mmmmda 🙂
apropo de articol …poate ca barbatul cu care erai de brat ,daca ar fi avut “za ceans” sa ajunga unde era celalalt ,poate… ar fi ajuns mai rau decat acela,te-ai gandit la asta?
Deci ai inteles ceam vrut sa zic. Banel nu da numai autogoluri. Dar viata e nashpa pentru artisti astia fara noroc. Sau cum zicea un clasic in viata, e super nashpa.
Nu vreau sa te supar, asa din spirit de competitie, tu ne pui intrebari despre existenta, am incercat sa- ti pun si eu una, ca din partea cititorilor.
Eu cred ca suntem ceva… ca numar, ce zici umplem o plaja la Vama sau in 2 Mai ?
Sincer mi-ar place, cred ca e un subiect la care o sa meditez in noaptea asta de neliniste.
@florin: aţi văzut schedula. lectură publică pe 6 martie, recital (tot public) pe 10 martie. Club A, amândouă.
@gabriel: îndrăznesc să cred că prostia e înnăscută, sau lipsă. unu’ înnăscut va fi prost, indiferent de “ceans”-urile sale în viaţă, unul cu o scânteie, acolo, în creier, o va utiliza fie că e în top, fie că e în bottom.
@dadatroll: ce grav te-ai făcut… îţi dau şi fluieraş de os, să mult zică duios? 🙂
@florin again: câţi sunteţi, sunteţi bineveniţi.
il faci pe Dumnezeu nedrept cand spui ca prostia e innascuta ,prostia ca si inteligenta se “cultiva” ,depinde de alegerea personala (si de “reperele” cu care lucreaza mintea persoanei respective -mai intai afli ca bebelusii vin cu barza ,apoi afli ca te tragi din maimuta,apoi ca suntem creati de Dumnezeu,apoi ca am fost adusi de extraterestri si colonizati aici;Lucrul care mi se pare extraordinar e ca trebe sa fii SINCER(cu tine insusi) si nu inteligent ca sa afli adevarul;Care e varianta ta ,barza,maimuta,Dumnezeu sau extraterestrii? :]
Nu eu îl fac nedrept, el se face singur nedrept.
“Dar nu avusese ZĂ CHANCE.” Permite-mi sa te contrazic: sansa ti-o faci singur in viata. Daca iti doresti cu adevarat ceva si faci tot posibilul ca acea dorinta sa devina realitate omniprezenta universul (deitatea in care crezi) va fi de partea ta…
“De ce e viaţa asta aşa, de căcat?”
Pentru că cei care o trăiesc sunt aşa, distinsă d-şoară/d-nă…
Stian: Din păcate, adeseori, cu cât e dorinţa ta mai mare, cu atât se ciocneşte de un număr direct proporţional de beţe în roate.
Anodos: Oho! Noi să fim sănătoşi câţi virtuoşi cunosc eu care duc vieţi mizere, şi câte jigodii care huzuresc.
Mai precis, e vorba de un sistem corupt, care ori nu permite tinerilor talentati sa se afirme, ori, daca le permite, ii strica…
Am scris si eu despre asta: ori esti ca ei, adica de rahat, ori ramai pe-afara:
http://pseudomorfoze.wordpress.com/2008/02/29/exclusivismul-literalist-noua-dictatura/
ca sa iti dea sansa sa incerci.
o zi minunata iti doresc
Persoanele cele mai fericite nu sunt cele care au totul, care si-au implinit toate visele ci cele care se bucura de ceea ce intalnesc in drumul lor, in incercarea de a-si implini dorintele, chiar daca nu e totul facil si frumos.
De multe ori situatiile extreme scot din oameni ce au mai frumos si mai genial.Binenteles ca exista si cealalata fata a monedei.
Dar fiecare isi traieste viata dupa propria filozofie.
Poate daca ar fi avut Za Chance, cum spui tu si ar fi ajuns pe scena ar fi devenit la fel de inexpresiv la starul. Poate ca si cantaretul ala avusese aceeasi pasiune inainte de a deveni celebru…
De ce trebuie sa fie fericirea un scop? De ce nu pot fi frumosul si facilul inteligent un scop? De ce? De ce?
Poate ca ala de pe scena are o varianta si mai trista si si mai nefericita, o versiune a lui care chiar daca e reala sau nu o traieste din plin (in amarul lui de rocker). Poate ca. Poate ca.
Exista persoane care au totul? (Si nu isi doresc mai mult?) Vreau si eu! Doar ca sa vad daca ma multumesc. Multumindu-ma ajung sa spun “ok, pot sa mor” ceea ce e la fel de trist ca “mor cu vise neimplinite”. Normal ca nu-s alea cele mai fericite persoane din moment ce se blogheaza la un TOT care nu exista! Dar daca as incerca sa fac totul cat mai frumos si cat mai usor poate ca as da nas in nas (sau cap in cap) cu Fericirea, ne-am cere amandoua scuze si am merge fiecare in treaba ei.
Fiecare cu propria filosofie de viata. Eu, smochina poftim-loghica, sunt deacord si cu asta. Da, dar totusi!
Dar totusi era vorba de o neimplinire si neimplinirile sunt suparatoare oricum le-am intoarce. Subscriu la “viata e de cacat” si ridic trist din umeri.
aici nu am de ce să contrazic pe nimeni. mai ales în materie de prinţipuri şi moral. 🙂
pai sansa prietenului care te-a insotit la acel concert e a te fii intalnit pe tine, un suflet frumos si bland, nesansa celuilalt e ca a intalnit expresia inexpresivitatii… eu zic ca amicul e mult in castig si numai faptul ca tu scrii atat de simplu si totusi minunat despre un Om deosebit, si a trsitete si cu atata obiectivitate despre un om , pe scena si sub alintul reflectoarelor pt moment…care a uitat a mai fii om….e clar ca lumina zilei… esti un fin psiholog si promiti,… felicitari si fructifica-ti potentialul ca ai, slava Domnului, sa inspiri si pe altii!
succes!
SIBILLA
măi, ideea nu e că a uitat să fie om… ideea e că nu-şi gândea textul. Asta nu e o chestie de omenie, ci de talent, sau de lipsă de. Şi nu de talent muzical – că voce avea – ci de logică.
Să ne gândim de ce Maria Tănase e genială? Pentru că dincolo de voce şi de înflorituri muzicale, ea sesiza umorul, respectiv tristeţea versurilor, şi fraza în aşa fel, încât să le pună în valoare. Asta, încă o dată, nu e omenie, e o formă de talent.
gandesc ca Maria Tanase punea un strop de suflet in orice canta, pe cand ” artistul nostru ” si-a ratacit un buchetel cam marisor din suflet pe cine stie unde.. si-atunci faptul ca nu-si gandea textul, e de inteles, existand cine stie cate cauze si motive… ” cine sa gandeasca” in locul lui…cine…
multumesc Lorena,
SIBILLA
Lorena imi raspunzi la intrebare ? Daca vrei .Nu ma grabesc .
iti spun eu ca sigur “o fi” 🙂
dacă spui tu atât de sigur…
“@snapto: urmăreşte şi tu mai multe formaţii de rock, şi când vei vedea un cântăreţ inexpresiv şi ilogic în frazare, ăla e!”
M-ai lămurit complet, mulţumesc ! 🙂
Dacă voiam să dau nume, îl dădeam în postare, ok?
Ok, sunt mai fraier, ma prind greu… In fine, nu inteleg de ce raspunzi cu atata “sila”. La urma urmei pusesem o simpla intrebare.
Dar n-am răspuns cu nici un fel de silă. Eu, de aici, am răspuns normal. Nu ştiu unde ai văzut tu silă… Pur şi simplu, spuneam (pe un ton normal), că dacă nu am dat din prima o informaţie înseamnă că nu aveam chef să o dau. Şi că oricum nu o voi da. Era comunicarea seacă a unei informaţii.
Uite cum vad eu problema:
Cand ai un vis, un plan, etc in general nu stai si astepti sa vina sa iti bata la usa sa ti se implineasca. Incerci, te zbati, lupti, alea-alea. Daca e prea greu, il schimbi sau il faci un pic mai accesibil. Daca te darama obstacolele, degeaba te mai plangi ca ‘n-ai avut sansa’. Daca sansa e ingropata undeva si tu incepi sa sapi dupa ea si obosesti/te plictisesti de sapat, nu inseamna ca n-ai avut-o ci ca nu ai cautat-o suficient.
Eu stiu ca tocmai mi-am implinit doua planuri de viata majore, pe care mi le-am facut tot in scoala generala. Si chiar mai mult de atat, pentru ca la vremea aia nu luam in calcul castigul material de pe urma a ceea ce voi face. Nu mi-a fost usor, am tot sapat, si am gasit ce cautam. Intre timp am avut parte de alte experiente care m-au ajutat sa obtin ce vroiam. Adica: am vrut o anumita slujba si pana sa o gasesc, am tot facut alte chestii pe care le-am putut pune pe CV si care mi-au adus niste informatii, experienta care m-au ajutat sa obtin slujba asta.
Am luat fiecare zi, pe rand, si nu m-am dat batuta. Daca nu ar fi iesit din prima, mai cautam. Pentru ca stiam ce vreau sa fac si am fost suficient de motivata. Poate nu e fix ceea ce imi propusesem, dar imi place ce fac acum, se incadreaza bine cu planul, si mai am ceva anisori inainte, in care nu ma opreste nimeni sa fac cercetari mai amanuntite si sa mai invat una-alta ca sa ajung la acel ‘fix’.
Eu as spune ‘cautarea e importanta’ Cateodata incercand sa iti implinesti un vis, gasesti altceva care iti pare o idee mai buna, si eventual lasi visul initial la o parte, sau il urmaresti doar din ambitia de a face ce ti-ai propus, fara a-l mai investi ca inainte. Alteori doar il pierzi pe drum si te multumesti cu ce gasesti, alteori il atingi. De tine depinde.
Cat despre solistul nenumit…e si el om. Nu stiu despre ce canta, si nici nu conteaza pt noi, pentru ca nu am intelege de ce canta in felul ala decat daca l-am cunoaste personal si am avea ocazia sa-l intervievam/analizam/etc-zam. Poate era preocupat de altceva, poate era plictisit de cantecul respectiv, poate era drogat, poate intrase in functiune un mecanism de aparare si continutul versurilor era pe un subiect pe care el il bloca. Asta ca sa adaug cateva la cele mentionate mai sus. Motive pot fi destule, imaginatie sa ai 😛 Oricum el stie mai bine de unde si de ce. Ma refer acuma doar la experienta respectiva, nu la prestatia obisnuita, ca despre aia nu-mi aduc aminte sa fi spus ceva (si mi-e lene sa mai citesc o data postarea).
Dar cineva spunea mai sus (qwizzard parca) sa nu-l invidieze. Subscriu si eu la asta. Fiecare isi are calea lui si intotdeauna e ceva ce nu vrei, care insoteste ceea ce ti-ai dorit. Nimic nu e gratis pe lume 😛 Mi-aduce aminte de expresia ‘ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea indeplini’ luata mai mult ca amenintare decat ca gluma 😛