Dragă Internet, îţi mulţumesc!

Lansarea lui Alex Andronic, de ieri seară, a fost foarte frumoasă. Carte bună, autor timid şi sfios, discuţii vii, interesante, 90% la obiect. (Am avut eu grijă să fie la obiect, pentru că un lucru pe care-l urăsc din rărunchi sunt întrunirile unde stabilim să vorbim despre A şi divagăm în B, C, D şi E.)
Apoi, se ridică hodoronc-tronc o băbăciune şi zice ceva de genul: Dragă tinere, am răsfoit cartea şi văd că eşti foarte talentat. Păcat că te prezintă un autor mediocru ca Lorena Lupu.

Înainte să îmi fac profil public pe Internet, probabil că genul ăsta de mitocănie făcută doar de dragul de a ieşi în evidenţă m-ar fi rănit adânc. Dar după ce sute de labagii în căutare de combinaţii rapide te trec prin rutina “Eşti cea mai frumoasă şi talentată.” “Mulţumesc, dar nu mă fut.” “Curvă proastă, urâtă şi lipsită de talent!”, devii complet imună.
Şi pentru asta, dragă Internet, îţi mulţumesc.

Îţi mulţumesc că m-ai învăţat să mă doară suficient de mult în cur de har-har, încât să nu deturnez lansarea copilului în examen de baraj, în care să demonstrez publicului că tanti n-a citit nimic din mine, a venit doar să sugă pula, şi asta doar la figurat, pentru că la propriu nu mai are ce şi nu mai are cum.
Îţi mulţumesc că mi-ai educat simţul valorii în aşa fel încât am zâmbit imperturbabil şi i-am zis: “Ce să-i faci, doamnă. Noi, scriitorii de căcat, ne mişcăm ciolanele 400+ kilometri să susţinem un copil. Valorile autentice nu au această disponibilitate.”
Apoi m-am uitat lung la ea. Un om singur, amar, cu privirea aia goală de orice speranţă pe care o au doar oamenii profund nefericiţi. Numai genul ăsta de om s-ar fi deranjat să vină special să încerce să ţi se cace în cap.
Am readus discuţia spre carte şi autor.

Needless to say, la final a plecat fără să cumpere cartea copilului.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

5 Responses

  1. Doru Aftanasiu says:

    Apăi nu-i nevoie să pui la inimă. Dă-i pe proști în mă-sa!

  2. ceai verde pulbere says:

    LOL, ce reactie englezeasca. I-ai luat babei placerea de a starni o scandalageala ca la usa cortului – probabil asta isi dorea. Oameni mici, bucurii mici.
    Povestea de aici mi-a adus aminte de alta in care protagonist e chiar un englez. Tipul – pe numele lui Mark – mi-a povestit ca a predat engleza in mai multe tari din estul Europei. La un moment dat era profesor in Ucraina la o clasa de pustani derbedei pe la 15-16 ani care tot incercau sa-l provoace. La una din ore, in timp ce el scria ceva pe tabla si era intors cu spatele spre clasa, simte ca unul/unii din elevi ii arunca cocoloase de hartii in spinare. Le ignora si continua sa scrie. Apoi aude: “hey, Mark! Mark, you are gay. You like to fuck mens in ass! ahahaha!”
    Abia atunci se intoarce Mark fara sa se enerveze si sa ridice tonul si ii da replica derbedeului: “Serghei, ce zici tu nu e corect. Pluralul de la “man” e “men” nu “mens”. Probabil voiai sa zici “Mark, you like to fuck men.”
    Clasa a izbucnit in rasete.
    (Serghei era repetentul clasei, cu doi ani mai mare decat colegii lui si cel mai problematic dintre ei.)

  3. ValetulDeTrefla says:

    ”Un om singur, amar, cu privirea aia goală de orice speranţă pe care o au doar oamenii profund nefericiţi. Numai genul ăsta de om s-ar fi deranjat să vină special să încerce să ţi se cace în cap.”
    Singurătatea, nefericirea, privirea goală de speranță n-au nicio legătură cu gestul femeii. Eu asta cred pentru că am cunoscut jeguri fericite și-mpăcate cu ele. Și oameni singuri și nefericiți care nu te-ar fi deranjat cu o privire.

    • Lorena Lupu says:

      Exact de drapelul corectitudinii politice faţă de singuri şi nefericiţi aveam nevoie aici. Mulţumesc din inimă.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: