Stăteam azi la coadă în urma ta, într-un Mega Image. Ţi-ai plătit cumpărăturile, ţi le puneai în plase, când copilaşul tău a început să tropăie în spaţiul strâmt din faţa caselor, blocându-mi trecerea. Eu, pasămite, îmi luasem doar o îngheţată şi o sticlă de apă, am terminat repede.
Eu am mângâiat finuţ copilaşul pe cap şi l-am rugat: Te dai puţin la o parte? Până să reacţioneze el, tu l-ai smucit cu mojicie. Era fetiţă. Şi ai început să urli ca apucată de streche: Proasta dracu’, mereu stai în drumul oamenilor. Dă-te la o parte!
Ţi-am zis pe un ton calm, deşi mi-am reprimat cu greu impulsul de a te da cu capul de marginea metalizată a casei de marcat: “Stimată doamnă, nu era nevoie!” Ai dat din umeri şi ai mai smucit copilul o dată.
În primul rând, dragă mămică isterică, procedând astfel, i-ai dat copilului tău informaţia că, în ochii tăi, el valorează mai puţin decât un străin la nimereală de la casa de marcat. L-ai umilit verbal în faţa unui întreg magazin şi a unei persoane străine cărora voi nu-i datoraţi nimic şi, care, evident, nu e nici o secundă recunoscătoare că ai ales s-o ajuţi aşa.
Eu nu ţi-s nimeni şi nici n-am reţinut nimic din fizionomia sau personalitatea ta, am reţinut doar brutalitatea faţă de făptura aia mică şi fragilă. Făptura aia mică şi fragilă, însă, e urmaşul tău de drept, viitorul om mare care te va privi într-o zi în ochi şi-ţi va spune cu seninătate: “Mi-a fost ruşine toată viaţa să fiu copilul unui jeg uman cum eşti tu!”
Şi, poate, te va brutaliza verbal aşa cum ai brutalizat-o tu. Asta e chiar indicat, pentru că ţi-o meriţi. Dar poate ţi-a moştenit prostia şi-şi va brutaliza copiii aşa cum a învăţat de la tine, iar asta mi s-ar părea impardonabil.
Aşadar, dragă mămică isterică, tocmai ai călcat în picioare fiinţa pe care trebuia s-o protejezi, în favoarea unui străin oarecare.
Apoi: eu rugasem frumos copilaşul să se dea la o parte şi, mai mult ca sigur, s-ar fi dat. Era doar cu privirea pironită la mine. Întâi am crezut că e din cauza frumuseţii mele răpitoare. 😀 După ce ai deschis tu clonţul, m-am prins că era altceva. Copilul ăla auzea pentru prima oară în viaţa lui nişte cuvinte rostite pe un ton uman.
Te mai miri că sunt atâţia proşti pe Internet care intră mereu în discuţii pe un ton de parcă te-ar fi scos din cur? Probabil că sunt copiii unor astfel de mame.
Dar ce e mai trist, dragă mămică isterică, e că-i vei transmite ăluia mic preconcepţia instinctuală că toţi oamenii sunt proşti şi răi ca tine. Şi asta e cel mai grav. Nu pentru că va tinde în mod natural spre singurătate, pentru că l-ai obişnuit de mic cu faptul că interacţiunea umană e un chin de nedescris, care trebuie scurtat pe cât posibil. Ci pentru că, urmărindu-te cât eşti de grotescă şi hidoasă în prostia şi răutatea ta, va dezvolta un ochi special pentru prostia şi răutatea altora.
Dragă mămică isterică,
probabil că tocmai ţi-ai condamnat copilul la comedie.
Update: Nu fi al nu ştiu câtelea care mă întreabă de ce comentez dacă n-am copii. Uite răspunsul aici.
Draga Lorica, dai dovada de o mare insensibilitate. Una este sa scoti in evidenta un comportament nedorit si sa indici cai de rezolvare si alta este sa jignesti, oricat de indreptatita te-ai crede sa faci asta. Din experienta mea de pana acum, iti pot spune ca oamenii reactioneaza in mod automat la stimuli conform unui program bine inradacinat in creierul lor. Ai stat sa te gandesti vreo clipa la suferinta din trecut a “istericei” care o determina sa se comporte asa cu propria odrasla? Probabil ca nu. Sau poate ca ai facut-o, dar ai zis ca un articol nu are nevoie de o abordare echilibrata si ai ales sa zbieri la fel de isteric ca impricinata.
una la mână: te califici să faci observaţii despre conduită când înveţi să te adresezi. eu cu tine nu-s “Lorica”, ci domnişoara Lorena Lupu. că nu ne tragem de şireturi.
două: suferinţe în trecut am avut toţi. diferenţa e că unii alegem să nu le răzbunăm pe copii nevinovaţi.
şi cum ţi se pare că ar trebui să scriu despre o individă care-şi umileşte copilul public?? cu temenele şi plecăciuni?
comentariu şters pentru că individul n-a înţeles ideea simplă de “te califici să dai lecţii abia când tu eşti impecabil”
Amice, am un defect. Urăsc să mă repet.
La al treilea comentariu în care, în acelaşi timp, eşti nesimţit şi dai lecţii de simţire, ai block.
Ce te-a enervat cel mai tare, de ai sters comentariu: Apelativul sau argumentele care-ti dovedeau ca ai gresit? 🙂
Cu ce am greşit, tristule? Că am spus că e incalificabil să-ţi faci copilul troacă de porci de faţă cu o mulţime de oameni??
Nimic din ce aberezi nu sună suficient de convingător încât să contracareze asta. Oricâte tâmpenii ai debita, la final rămân faptele: o vacă şi-a umilit într-un mod revoltător copilul. Şi copilul ăla n-a făcut nimic care să merite asta. Nici măcar n-a măturat raftul cu şampanii de 1000 lei bucata, să se justifice cât de cât reacţia. Pur şi simplu, nu făcea decât să fie copil.
Pe lângă că eşti prost, mai eşti şi arogant.
Sunt un imbecil şi semnalizez la infinit. Sunt surd la argumente şi maschez această surzenie cu un ton moralizator de bunică ciufută, de parcă bloggerul ar fi salariatul meu şi mi-ar datora ceva. De aceea, dialogul cu mine e inutil şi sunt banat.
Dragă prostule, ţi-am înlocuit pisălogeala infinită cu ceea ce se află de fapt sub ea.
Din acest moment, domeniul Spam îţi aparţine. Poţi ignora faptele şi face pe deşteptul acolo de unul singur până oboseşti. Asta nu schimbă faptul că eşti un tomberon uman.
Recunoaste ca povestea asta a avut loc la o alimentara acum circa 35 de ani si ca nu erai tu martorul ci bunica ta care s-a intalnit cu mama lui Mircea Badea.
hăhă, ce glumă glumeaţă.
Ce frumos e sa iti dai cu parerea despre tot si despre toate. Ce frumos e sa iti iei plodul drept exemplu’ si sa generalizezi pentru toti plozii din Univers. Ce frumos e sa etichetezi si sa te crezi desteptul pamantului cu cel putin 3 licente (macar una in psihologie, pedagigie sau psihiatrie). Frumos rau de tot, pentru ca eu stiu, pot si am.
Exemplu:
Mie imi plac cuvintele : cacat, fut sau idiot, retardat si altele din gama asta…..le folosesc des, probabil plodul meu o sa le foloseasca si el (acum stie la aproape 2 ani: bou si pula – atat am putut sa il invat acasa sau sa il ajut sa invete de prin parc). Tie (voua)?
da, e frumos. de-aia-şi fac oamenii blog. să-şi dea cu părerea despre tot şi despre toate, pe propria lor tarla.
alte probleme?
eventual, alte probleme paralele cu subiectul?
Poate ar trebui o școală sau măcar un curs elementar despre ce înseamnă a fi părinte… Felicitări pentru text. Excelent! Începând de azi vă voi urmări atent. Ați câștigat un cetitor fidel.
Mulţumesc. 🙂
Foarte bine punctat ! Ar trebui impuse cursuri obligatorii intensive pt parinti !
Daca voua vi se pare normal ca o mama/fiinta/tata/om sau orice fiinta cuvantatoare sa se comporte ca in era primitiva, nu ma mai mira ce se intampla in tara asta! Nu pot sa cred ca un parinte se poate comporta asa cu un copil, cu atat mai mult cei care sunt parinti sa aprobe acest comportament!!!!!!!!!!! Cum sa injuri un copil, cu atat mai mult copilul tau! Daca sunteti nervosi, stresati, neintelesi sau nesatisfacuti, duceti-va la psiholog, nu va mai bateti joc de niste fiinte care nu au nicio vina ca s-au nascut si care nici macar nu au ales sa se nasca! Toate au senzatia ca dupa ce au stat 30 de minute cu picioarele desfacute, viata o sa fie ca-n filme: cu bone, menajere , concedii si un sot iubitor. Dragele mele/dragii mei, cand v-ati casatorit si v-ati hotarat sa faceti un copil stiati ce venituri aveti, ce job, ce familie, ce sot si ce sunteti in stare sa faceti si ce nu, deci nu mai dati vina pe stresul zilnic, pe care toti il avem. Majoritatea cred ca faci un copil si creste ca-n basme, se da de 3 ori peste cap si e major, se mai de 2 si e la casa lui cu un super job, nu este asa…un copil inseamna rabdare, intelegere, comunicare, iubire, daruire, dependenta si multe altele. II aud pe multi in jurul meu, vai ce viata grea am avut eu, de ce nu doresc sa ii ofere copilului alta viata, mai buna, mai frumoasa? Daca se intampla asta in strainatate, mama primea o mare amenda si o ancheta de la protectia copilului.
Se pare ca nimeni nu a inteles esenta articolului, educatia nu se face in public, nu cu jigniri, nu cu urlete. Pentru ca un copil este produsul a ceea ce dorim noi sa fie, nu a ceea ce doreste el in proportie de 60-70%. Este alarmant cate abuzuri se intampla si nu ia nimeni masuri. Multi spun ca nu isi vor mai aminti ce s-a intamplat ca sunt mici, sunt aberatii, eu una imi amintesc foarte multe lucruri bune/rele din copilarie, lucruri care m-au marcat.
Da, nu este in regula. Deloc.
Dar, totusi, exista o sansa ca fetita aceea, peste ani si ani, sa se disocieze cu umor, cu sarcasm de tot ce a durut-o in trecut… Sau sa metabolizeze emotiile… Sau sa fie mai empatica decat media oamenilor… sau sa simta mai multe emotii si sa le valorifice in vreun domeniu artistic 😉
P.S. Mie imi vine sa imbratisez cu drag Copilul ala Vulnerabil care persista in unii adulti…
Este foarte adevarat ce spui tu, dar este si foarte greu cand orice gand, tresarire sau sentiment le traiesti la maxim, chiar daca nu trebuie sau nu merita! Sau si mai grav este ca multi se transforma in ce au fost sau sunt parintii lor! 🙁
Va numiti mame astea care zic ca e vina copilului ca e cum e..macar stii,tanti Anca ce inseamna cuvantul mama???sigur NU!daca ai stii,in primul rand nu ai da vina pe copilul tau pentru actiunile lui!!!tu esti singura vinovata-tu l-ai nascut,tu l-ai crescut(copilul invata de la tine nu de la extraterestrii)in al 2 rand nu se naste cu personalitate,aceasta se construieste in timp tot pe baza educatiei de la mama si pe baza colectivului ce il incoanjoara,,,,el are ceea ce sa numeste temperament si spre uimirea ta,,tot tu trebuie sa il ajuti sa isi stapaneasa(controleze)aceste actiuni care in nestiinta de cauza(datorita tie)el crede ca sunt firesti sa le faca..asadar nu il mai invinovati pe copil pentru esecul tau de a-l educa(care se face de la varsta frageda)!!!tu esti singura vinovata!!!!asa ca nu te mai da cu curu inapoi si fii mama!!!!
N-am avut rabdare sa citesc toate comentariile, m-am oprit la cele ale Ancai si cateva de dupa, dar sunt mult prea multe si n-am timpul necesar (ca sunt si eu mamica).
Eu militez pentru o lege ca in Norvegia: ti-ai lovit/bruscat copilul? Ti-l ia statul! Ti-l ia si il da unei familii care e in stare sa-l creasca cu dragoste, comunicare si fara violenta. De niciun fel (verbala sau fizica).
Abia dupa ce avem o lege din asta or sa-si aprecieze mamicile copiii.
Al meu e inca mic, n-are decat 5 luni, dar si asa are momente cand ma scoate din sarite si-mi vine sa dau cu el pe geam afara. Dar nu o fac. Cand are istericale si nimic nu merge sa-l linistesc, il las 1 minut singur in camera, ma retrag intr-o camera linistita si numar secundele pana la un minut. Ma linistesc si ma duc din nou la el, cu alte tactici de calmare. Pana la urma tot va functiona ceva. Eu sunt foarte impulsiva dar reusesc, cumva (nu stiu prin ce miracol) sa nu-mi vars frustrarile pe el. Pentru ca e mic, pentru ca e cel mai frumos copil pe care l-am vazut vreodata si pentru ca e al meu. Si, pentru ca e al meu pe viata, de ce sa-l fac sa sufere? De ce sa-l umilesc si sa-l bruschez? De ce? Pentru ca daca l-as brusca/ umili/ agresa, toate acestea se vor intoarce asupra mea ca un bumerang.
Mergeti, fetelor, la yoga, la sala, la aerobic, varsati-va frustrarile pe farfuriile din bucatarie, dar nu pe copii.
Special n-am citit cele 153 de comentarii pana la al meu, ca sa pot spune cat de tare mi-a placut articolul asta in care cred ca nu e nimic de dezbatut.
Asa de placut m-ai uns la pipota, ca imediat dupa ce am citit articolul m-a luat cu somn. De la descarcarea endorfinelor, deh!
Pot sa sper ca si restul cometariilor erau aprecieri pe care le meriti cu prisosinta.
nu erau, dar îmi place cum gândeşti. :))
Ca avem copiii pe care ii meritam, fara indoiala. Dar tot nu am inteles de ce e musai sa ii luam la supermarket.
Poate că era divorţată şi neajutată de bunici, nu putem judeca asta.
Putem judeca doar modul în care şi-l tratează în supermarket.
vreau si eu sa stiu unde e locul ala magic (trebuie sa fie magic) in care copilul este fericit sa mearga ori de cate ori parintii au ‘treaba’ (cat sa isi traiasca adultii vietile neperturbati de parazitii astia care se numesc copii), unde copilul e in perfecta siguranta si tratat dupa standardele parintilor, la dispozitie mereu, eventual si gratis sau accesibil. si sa mi se explice si cum cunoaste copilul lumea si invata sa se alinieze regulilor sociale daca este mereu in alta parte decat unde se intampla lumea cu adulti.
dragă mămică ofuscată (și cred că-s mai multe pe aici, dar nu am avut răbdare să citesc toate comentariile), dacă ai făcut un plod, atunci fă bine și crește-l în așa fel încât să ajungă un om normal. nu trebuie să fii cititor în stele, nici tatăl psihologilor, ca să știi că de foarte multe ori cei mici copiază ceea ce văd în familie, că violența naște violență. așa că, înainte să urli, să-l zmucești, să-l bați, cugetă. dacă ai cu ce.
Poate mamica isterica si sustinatorii ei infocati ar trebui sa urmareasca filmu’ asta. https://www.youtube.com/watch?v=2kpLDkWg5DA
Asta e situatia frumoasa , sa zic asa. Nasol e cand o ajunge plodu’ tau cel nevrotic sa te spele la dorsala ! Sper sa nu iti dea 2 palme peste cap cand nu te intorci cum trebe. Ca, na! Doar asa faceai si tu cand era mic si tu erai mai obosit/a.
Felicitari pentru articol!
Din pacate astfel de parinti nu se vor schimba(din fericire procentul lor este mic).
dar din nefericire pentru copilul fătat de o astfel de mumă-ciumă, nu poţi să-ţi schimbi părinţii cu unii care să facă parte din procentul mare.
Eram asa de pornita pe cei/cele care gasesc tot felul de scuze pentru “mamica” din articol, ca uitasem sa te felicit pentru el. Articolul, zic. Ca e fain scris si placut de citit. E prima oara cand ajung pe blogul tau si cred ca o sa mai zabovesc nitel. 🙂
Cât vrei tu. 🙂
ssi eu!:)
ANCA SuNT CU TINE !!!
Si eu sunt mama de 2 copii si stiu din proprie experienta + zeci de confirmari de parinti de colegi de cresa/gradi + doctori pediatrii + psy + moase ca un copil poate sa fie extrem de capricios si IMPOSIBIL de stapanit cu vorbe dulci, repetari fara sfarsit, etc. In momentul acela trebuie sau sa-i abati gandurile /activitatile destructive sau il pedepsesti.
Bravo voua cei cu gura mare si care va dati ofensati / raniti de atitudinea mamei. Evident ca voi sunteti niste parinti (viitori parinti) formidabili, ireprosabili, excelenti educatori. Asa imi explic de ce 95 % din copiii romani (si nu numai, din pacate) sunt atat de bine crescuti 🙂
Normal ca esti cu ea.Sunteti gasca mare,din pacate.Toate purtatoare de chizda fatatoare de copchii.Si atat.
@lorena: finalul articolului e cu trimitere la moartea acelui Om?Daca e asa, buna trimitere,profund gandit, si eu cred la fel
🙂
Jeguri de femei ce sunteti!!!!! Cand spui mama la ce te gandesti cretina dreq?? La batpaie? La umilinta?, sau la dragoste neconditionata?? Nenorocitelor!!!!!!
Recomand cu multa caldura celor ce vor sa devină părinți sa se gândească bine înainte ca sa evite astfel de situații. Ma dezgusta faptul ca unele din comentarii la acest articol sunt scuze ale părinților cum ca ar fi in unele cazuri vina copiilor. Absolut dezgustator si dezamăgitor. Înainte sa devii părinte trebuie sa iti aduci aminte cat poti de mult ce iti trecea prin minte, cum te simteai si ce dorințe aveai cand erai copil. Apoi multe din raspunsuri cum sa iti cresti copilul vor veni de la sine. Nu sunt de acord cu acest gen de articole, care critica părinții, pentru ca e posibil ca acești părinți sa fi primit același comportament de la părinții lor cand erau mici sau asa cred de cuviinta ca e bine. Părerea mea e ca si persoana care a scris acest articol nu numai mama respectiva a greșit. Persoana care a scris articolul trebuia sa arate mult mai mult respect fata de un alt individ si nu sa critice o persoana straina fara sa știe in detaliu despre ce e vorba si sa încerce sa arate mai mult interes si compasiune fata de aceasta întâmplare. Una din regulile spre a reuși sa inveti pe cineva sa urmeze si sa memoreze ceea ce doresti sa predai este: Niciodată nu critica in niciun fel pe nimeni.
păi, uite, tu tocmai mă critici pe mine. deci, cum e cu regula enunţată de tine?
exact
Eu nu am specificat ca ma exclud de la regula. Dumneavoastra sunteti persoana care a dat startul acestor siruri de comentarii prin postarea acestui articol pe acest blog. De obicei nu ma angrenez in astfel de discutii pe forumuri. Lumea in general tinde sa fie foarte rautacioasa pe internet. Un simplu gest ar fi schimbat multe… Un comentariu sau un post fie pe un blog, Facebook, forum etc… angreneaza o adunatura de oameni cu tot felul de opinii care intr-un final nu fac nimic in privinta comentariului respectiv sau poate unii fac dar intr-un procent destul de mic (SI AICI MA INCLUD SI PE MINE). Tin sa adaug ca eu nu ma aflu inca in acel mic procent altfel nu as fi comentat in niciun fel la acest articol. Dar comentariul a venit din pricina faptului ca eu imi cresc copilul (6luni si jumatate e numai micuta de ea) sau macar incerc din toata inima si puterile, dupa acest principiu si nu numai. Inca visez la ziua can fiinta umana (adica noi in cauza) ne vom schimba si vom privi in urma cum ne comportam.
Vreau sa mai adaug cu scuzele de rigoare ca am gresit. Aceste comentarii pe blogul dumneavoastra au fost o eroare. Am realizat destul de tarziu ca nu imi locul si nici timpul sa comentez ceva. Va multumesc pentru intelegere si va urez numai bine si tot ce va doriti sa vi se indeplineasca. Inca o data imi cer scuze.
Draga mea,
Sunt fel si fel de oameni,cu fel si fel de educatii,care traiesc in alt mediu fata de ala in care ai crescut tu,sunt saraci si la propiu si la figurat,saraci cu duhul,plini de prostie,dar ei se vad ca oameni normali,atunci noua de ce ne-ar pasa cand nu putem face nimic?
Ca sa le iei copii sa ii internezi in cine stie ce camin,iar nu este bine,prin urmare ne uitam cu mila,uimire,consternare ca la urma o privire de scrba pentru asa oameni.
dar nici nu pot mima că nu am văzut.
Imi place sa vad cum argumentati diferitele pareri, dar nu uitati ca NU EXISTA O RETETA UNIVERSALA PENTRU CRESTEREA SI EDUCAREA COPILULUI!
nici n-am zis că există. dar înclin să cred că, oricum ar fi, umilirea publică a copilului e echivalentul glutamatului de monosodiu. nu face bine în nici o reţetă.
Draga mamica Anca,
Citeste brazelton “puncte de cotitura”, j salome “mami, tati, ma auziti?”. Mai e si “conceptul continuum”.
Copilul ofera multe oportunitati de reimprietenire. Nu lasati lucrurile asa, chiar nu e bine.
O mamica de baietel. Crestem copilul singuri, deci greutatile si sacrificiile nu sunt o scuza. Putere si iubire va urez!
MULTUMESC MULT pentru articol! In fiecare zi si la tot pasul aud si vad mamici debile,nebune si bune de batut cu parul.Mi se strange inima de mila copiilor,mi se face pielea ca la gaina si ma umple plansul.
🙁
Cu toate ca in situatia prezentata de tine as fi ramas cu un nod in gat si un ghem in stomac, mi se par usor exagerate unele idei. Nu exista absolut nici o garantie ca acel copil este tratat asa mereu si mai ales ca el va ajunge ori un antisocial ori un abuzator la randul lui. Eu ii inteleg si punctul de vedere al Ancai. Intr-adevar sunt momente in care iti este fizic rau din cauza stresului si nervilor. Un copilas, indiferent cat de pufos si dulce poate parea din afara, are capacitatea de a te toca marunt marunt, nu neaparat cu intentie. Si ca sa fie clar nu sunt de acord cu abuzul de nici un fel, consider ca un copil trebuie tratat cu respect indiferent de circumstante. Eu incerc sa ma port cu copilul meu exact cum ma astept ca cei din jur sa se poarte cu mine, indiferent ca-s straini sau cunoscuti: nu am lovit-o (nici “palmuta”, nici “tras de mot”), de cate ori greseste incerc sa ii vorbesc pe un ton calm, sa ii explic, sa constientizeze motivele pentru care nu a fost bine ce a facut, nu cred in pedepse de nici un fel si cu riscul de a ma repeta cred ca tarie ca un copil are dreptul sa beneficieze de acelasi respect de care beneficiaza un adult. Dar au existat momente in care am explodat, in care mi-am pierdut controlul si am facut lucruri de care nu sunt neaparat mandra, si care ulterior mi s-au parut nedrepte fata de copil. Dar a gresi e omenesc, am incercat sa imi iert greseala si sa nu o repet. Nu cred ca in lumea asta exista vreun om care intr-un moment de nervi sau slabiciune nu a facut lucruri care nu l-au caractezrizat si pe care apoi le-a regretat.
ţi-aş fi dat dreptate, dacă la acel “nu era nevoie” al meu, femeia ar fi arătat vreo urmă de regret sau de înţelegere a faptului că îşi umilea public copilul complet nejustificat.
faptul că l-a mai smucit o dată, de parcă el ar fi fost de vină şi pentru reproşul meu, a fost cel care m-a determinat să pun atâta patimă în textul ăsta. pentru că am intuit că acel copil e sacul de box pentru toate tulburările mamei.
@ Lorena “sa pun atata patima…” (scuze nu folosesc diacriticele pe forumuri,caci unele site-uri provoaca erori).
Ieri, am ajuns pe acest blog, din intamplare, si am pus un comment cam lung. Dar, datorita faptului ca ai “pus atata patima” in ceea ce ai scris, m-a facut sa revin sa mai citesc si alte opinii.
B R A V O ! ! ! O sa mai revi si pentru alte articole!
mulţumesc.
Fumegatoare duduitza, desi in mod uzual sunt exact partea a doua din proverbul “inteleptii vorbesc cand au ce spune, prostii vorbesc ca trebuie sa spuna ceva”, asadar comentariile mele cam intra in parametrii lungimii standard a fasiei de igienica pentru o diaree sanatoasa, in acest caz ma simt ata de pe deplin satisfacut de intelesul complet a ceea ce tu blogit, eu tocmai citit, incat, doar pentru tine, azi, voi accepta pana si penibilul pateticului si voi incheia acest comment cu ceea ce trebuia sa ma rezum sa spun de la inceput:
Saru-mana. Ma bucur autentic ca mai exista oameni care au conceptiile pe care tocmai le-am citit. Ale tale, nu ale istericei nedrept posesoare de uter.
Da sunt de acord in cazul de fata – NU limbaj obscen adresat copilului. DAR sincer sunt scarbit de parinti ce nu isi educa copii si ii mai aduc si dupa ei la restaurante .. mall, stand up comedy ! etc. si alearga ca nebunii urla ca descreieratii se lovesc de toate cad etc.. In tot acest timp parintii in genere nu fac nimic … sa nu cumva sa raneasca faptura gingasa care o sa le dea in cap intr-o zi !!!
Doua Cazuri ce servesc exemple bune am trait:
1. Eram la supermarket .. ma uitam pe sus dupa .. semne oferte etc. Mereu sunt atent la ce persoane am in jur inainte sa intru intentionat intr-un moment de neatentie dar in cazul asta … in timp ce ma uitam pe sus ma trezesc cu o bubuitura in cos era o astfel de faptura gingasa hiperactiva a carui mama STATEA SI SE UITA LA LADY SPEED STICK ! .. a trebuit sa ii duc eu odrasla .. deoarece nici macar nu a observat ca fugise de langa ea.. I-am zis ca plange deoarece s-a lovit la cap in cosul meu destul de tare…. deci a aparut de nicaieri !!!
2. Mancam la KFC .. o mamica cu prietena ei cea mai buna si cu odrasla dupa ea la masa alaturata. Copilul se juca cu alti copii in mini parc cu chestii din plastic masute mici .. scaunele etc. Deci erau 3 copii si toti au distrus efectiv tot amplasamentul, au aruncat scaune mese HAOS. Parintii .. nicaieri de gasit .. dar mamica de care stiam sigur ca o vedeam la masa nici macar nu se uita spre locul unde odrasla devasta totul ! Spre final … exact copilul al carui parinte stiam unde este cade fix in cap de pe una din mese pe care topaia ca nebunul .. evident a inceput sa planga .. mamica nimic !!! La final final se duce copilul la mama si au plecat impreuna de parca nimic nu s-ar fi intamplat …….. !!!
EU cand eram mic mancam bataie de la mama pentru ca ceream o para urland in gura mare pe strada.. mancam bataie cand vorbeam neintrebat in context in care nu trebuie sa fac asta. Eu si in ziua de azi dau buna ziua … buna seara vecinilor pe care nu ii cunosc. Ma adresez cu Dumnoeavoastra persoanelor ce au aceeasi varsta ca si mine .. si chiar daca sunt mai tinere !!
Astazi am 25 de ani si sunt apreciat de toata lumea din jur .. nu sunt timid sau naiv dar nici nesimtit. Sunt respectat de angajatori si de colegi de munca doarece si eu la randul meu ii respect pe ei. MULTUMESC MAMA ca m-ai batut cand eram mic atunci cand greseam! M-ai facut un om mai bun !
Educatia se poate face in multe moduri. Copilul meu spune “te rog” cand vrea ceva si “multumesc” dupa ce primeste, ‘salut”, “buna ziua”, sau “buna dimineata” atunci cand se intalneste cu cineva, si “pa” la plecare, “scuze” sau “imi pare rau” cand strica ceva sau stie ca a incalcat o regula importanta, sau cand vede ca m-am suparat din cauza a ceva ce-a facut. Are 2 ani, nu a fost lovita, bruscata, agresata verbal. Si ea este un om bun si fara bataie :))) Daca mergem undeva sunt momente in care e ca argintul viu si e nascultatoare, dar in 90 % din cazuri atunci cand o rog sa se linisteasca sau sa faca un lucru ma asculta. Si nu o rog sa se linisteasca doar ca sa nu deranjeze niste straini care considera ca un copil trebuie dresat asemenea unui catel, sau trebuie sa fie pe post de bibelou. O las sa fie libera, sa isi ia propriile decizii, o mai las sa si greseasca, in limita sigurantei, dar asta nu inseamna ca o las sa distruga lucruri, sau ca o las “de capul ei” . Acei copii din parc pe care i-ai dat drept exemplu nu erau asa pentru ca le lipsea bataia, ci pentru ca le lipsea atentia si indrumarea unui adult. Este o diferenta. Sper ca pana devii tatic sa iti schimbi putin mentalitatea sau sa devii tatic alaturi de o femeie care intelege ce am scris mai sus.
Asa cum niciun criminal nu se naste patologic criminal, asa niciun copil nu se naste cu o dorinta patologica de a distruge fericirea mamei. Daca mama e o vita, ocupata de atragerea atentiei lui barba’su, normal ca acel copil i se pare exasperant. Daca ai un copil cu foarte multa energie, oboseste-l. Alearga-l pana nu mai poate. Mergeti in parc, la film, da-l la dansuri, la judo, trebuie sa fie mereu in miscare. Dar acum, ma gandesc din nou la postarea Lorenei. Si exista o singura explicatie. O mama imbecila, care n-ar trebui sa aiba privilegiul de a fi mama, trateaza acel copil ca pe o papusa. Pentru ea nu e pe primul plan copilul. Si atunci, daca eram in strainatate, i se lua privilegiul de a fi mama si probabil acel copil renastea ca o pasare Pheonix. Aici, exista posibilitatea de a se transforma la randul ei in abuzator! Trist! Nu mai faceti copii, daca n-aveti timp de ei!
Imi cer scuze ca-mi bag si eu nasul pe aici, dar nu m-am putut abtine. Doamna Anca, si eu am fost un copil hiperactiv, dar nu am fost tratata asa. Mama a stiut tot timpul cum sa imi canalizeze excesul de energie spre ceva pozitiv, de exemplu, cand vedea ca o iau razna, ma trimitea in curte sa smulg iarba pentru gaini, sau ma punea sa culeg fructe din copac (mentionez ca eram atent supravegheata) sau orice altceva constructiv. Iar mama, nu ca o laud, a crescut 3 copii fara sot, tata a murit cand eu aveam doar 5 ani, sora mea 10, si fratele 13. Si era SINGURA, si nu s-a recasatorit nici acum, iar mama nu s-a plans niciodata ca “asa mi-a dat-o Dumnezeu”! Nu mai dati vina pe copil, copilul nu are nicio vina ca dvs. nu stiti sa va educati copilul intr-un mod pozitiv.
Mă bucur să citesc așa un comentariu! Felicitări mamei tale pentru modul în care v-a crescut, pare un om bun, puternic și de caracter.
deci: sa incep bine:
1. atitudine pozitiva.
2. atitudine negativa
3. indiferenta.
Ajungem la 2, care este peste 3.
Intr-adevar este gresit total ce-a facut mamica dar: asta nu inseamna ca este foarte agresiva de fel cu copilul, nu stiu daca putem generaliza,
doi. si mama este fiinta, poate nu suficient de matura incat constientizeze ca si-anume ce face este gresit
trei. eu poate ca as fi ripostat, cat se poate de calm, cumva spunandu-i cucoanei ca nu e ok, desi .. poate vorbele ar fi fost aruncate degeaba – you can’t teach an old dog new tricks, but .. now you’re just telling us – but no actions were done.
4. gandeste-te ce ficat de fier va avea copilul respectiv la injuraturi si chestii similare 😀
====
Doar un alt unghi
auuu ce-mi place cand scrii cu atata dragoste si emotie despre copii (imi place de fapt cam tot ce scrii)!! si meriti aplauze pentru ca tu inca nu ai copii dar ii pricepi si intelegi asa cum ar trebui sa o faca toti adultii si mai ales, parintii!! lumea copiilor este o lume minunata pe care noi o distrugem prin ignoranta si refuzul nostru de a recunoaste celor mic i aceleasi drepturi si libertati de care trebuie sa se bucure orice fiinta vie! avem in cap ca ai nostri copii trebuie sa asculte, sa execute
ce spunem noi mereu, rareori sunt intrebati despre dorintele si nevoile lor! de multe ori , dorintele lor copilaresti sunt rasplatite cu o mama de bataie ca asa-i la noi, bataia face parte din educatie si o sa multumeasca , mai tarziu, aia mic i, celor mari, pentru bumbaceli ,ca altfel ar fi ajuns niste golani ratati,nu se pune ca multi chiar ajung golani pe baza de bataie, da’ vezi sa nu recunoasca asta parintele ratat! un lucru e clar, majoritatea adultilor ar trebui sa dea examen de capacitate la capitolul viitori parinti!
Louis CK-Why?
am o curiozitate…te ai gandit numai si numai la bietul copil cand ai scris asta
…tu ai copii…..te ai gandit vreodata ca isteria acestei femei e determinata de mediul asta infect in care respiram….daca vrei sa faci ceva pentru el si pentru tara asta, nu este de ajuns doar sa aprinzi imaginatia unora…nu e suficient…nu a fost NICIODATA
şi e normal să-ţi răzbuni frustrările pe o biată fetiţă care nu se poate apăra?
copilul… nu mai era de mult in comentariul meu …dar asta e alta poveste… o seara frumoasa si….fara evenimente …la….[a}…casa
acest text este despre un copil maltratat. nu ştiu despre ce altceva e comentariul, dar câtă vreme e la un text despre un copil maltratat, normal ar fi să fie despre acelaşi lucru.
Lorena,sa-ti dea Dumnezeu doi copii:unul exact ca persoana ta din prezent si unul ca tine cand erai copil.
ar fi superb.
:)) Ai grija ce-ti doresti.Persoanele cu o parere prea buna despre ei,cred ca au si intotdeauna dreptate dar nu este asa.Si cand te loveste viata,trebuie sa ai grija la ce inaltime te afli ca sa poti plana in loc sa te prabusesti.Doar o parere…
Ce să zic, mi-a dat o lacrimă pe cot.
Mai lătrăm ad personem sau spunem şi ceva util despre topic?
Cât de idiot să fii să crezi că ”blestemi” pe cineva în felul acesta?
Unii oameni care au suficientă inteligență în cap și au învățat ceva din viață, din propriile experiențe, tocmai că au EVOLUAT de la statutul și starea de copil și ar ști exact cum să crească un copil care le seamă, și în cele bune, și în defecte. Pentru idioții care nu au învățat nimic din experiențele prin care au trecut, a avea un copil care să le semene ar fi un adevărat blestem.
Cât despre prăbușit, probabil există șanse mai mari să ți se întâmple dacă ești bolovan…
foarte idiot.
Condamnam violenta verbala si fizica asupra copiilor, dar violenta “gandita” asupra mamei din exemplu e ok?
păi hai să folosim un pic de cap, să nu ne plouă-n gât, ce zici?
copilul se poate apăra? NU.
mama se poate apăra? DA.
copilul a fost bruscat fără motiv? DA.
mama a fost bruscată fără motiv? NU; MAMA A FOST CEA CARE A INIŢIAT VIOLENŢA, TEXTUL E DOAR O REACŢIE.
copilul e capabil de discernământ? NU.
mama e capabilă de discernământ? CONFORM LEGILOR, UN ADULT AR TREBUI SĂ FIE.
Te rog, foloseşte din când în când simulacrul ăla de creier, promit că n-o să doară.
Sunt un imbecil sinistru şi insist să latru, că nu ştiu cum altfel.
Daca nu intelegi o sa-ti spun direct.Nu ai copii si nu poti judeca pe nimeni.Sunt oameni cu probleme si frustrari adevarate,care intradevar mai fac greseli ca cea care ai prezentat-o tu.La sfarsitul zilei sunt sigur ca femeia respectiva a adormit cu fetita in brate,probabil si cu o lacrima pe cot cum te-ai exprimat tu.Lasa blog-ul,iesi din casa si poate o sa ai dreptul la opinie cand te faci mare.Pana atunci,cred ca ai fi buna sa te bagi intr-un partid politic
N-are nici o legătură dacă am sau nu copii. În nici un context nu e normal ca un adult să maltrateze un copil. Iar tu nu ai glob de cristal să “fii sigur” de absolut nimic. Şi nu-mi faci mie program de lifestyle. La următorul comentariu la fel de cretin şi de obraznic, ai block.
Bubui de cretin şi de retardat.
Block, dobitocule. Block. Dacă aş fi cretină ca tine aş începe să aberez şi eu “îţi doresc copii proşti ca tine, să-i suporţi zi de zi”. Dar eu aleg doar block, să nu mai fiu supusă niciodată unei astfel de interacţiuni.
Destinul cinstit al descreieratilor. Sa-si ia ignore si sa putrezeasca in subcultura lor muceda. Good Game, Lorena !
.”Nu ai copii si nu poti judeca pe nimeni.”
Cum ar veni: un individ nu poate judeca un furt, daca n-a furat, la randu-i! Lorena, de unde-i scoti? Mai sunteti, ba, multi?
” DOMNISOARA ” Lorena Lupu in afara de criticat mai stiti sa faceti si alceva? de exemplu un copil….Si cind copilul va avea 3 anisori sa vedem daca recunosti ce ati scris mai sus.Te crezi isteata dar esti doar ignoranta.Cu respect kodok
Când o să am un copil, garantez că o să am şi răbdarea adecvată acestuia. Niciodată până acum n-am chinuit vreo fiinţă mică şi neajutorată, şi nici n-o voi face de acum încolo.
Spre deosebire de gunoaiele de internet care ştiu să arunce doar cu insulte, eu iau decizii raţionale şi în cunoştinţă de cauză.
OMG. Mulți, da proști.
nu toţi.
Mai întâi tre’ să spun că mi se pare o prostie cumplită să-ţi umileşti şi bruschezi copilul, mai ales în public. Poate stopezi manifestarea care te enervează, dar obţii un copil care o să te urască şi o să se îndepărteze de tine cât mai repede. Asta în caz că nu dezvoltă deviaţii mai nasoale.
Apoi că – la majoritatea copiilor – merge sancţiunea “urli / te arunci pe jos / nu-nţelegi că nu-i voie – părăsim pe loc mall-ul, parcul, gazdele”.
Dar mulţi părinţi îşi terorizează copiii chiar cu bune intenţii, dintr-un respect absurd faţă de opinia cetăţii, să fie copilul lor “cum trebuie”. Şi cred că-i un echilibru foarte greu de obţinut între a obţine un adult acceptabil d.p.d.v. social şi a avea un copil fericit şi dezinhibat.
Ai mei nu erau violenţi, iar eu nu eram deosebit de buiac, dar îmi amintesc cu o oarecare enervare şi azi de amestecul ocazional de ameninţări, mită şi încercări de convingere. Toate cu scopul de a saluta nişte băbăciuni sinistre. Nu ştiu cum de atrăgeam atâte creaturi disperate să fie salutate. Presupun că nu aveau altă distracţie decât să umble să raporteze pruncii care nu le salutau. Şi ai mei erau amărâţi că nu mă conformez imaginii general acceptate de copil politicos şi începeau scandalul.
Am avut imensa plăcere de-i răspunde la vârsta adultă unei creaturi din gama susmenţionată care ne-a interpelat cu “bla-bla … băieţelul nu salută” cu “păi lui nu-i place, iar noi nu-l obligăm, îl mai las până la şcoală când o să-l lămuresc că tre să mai saluţi şi persoane care nu-ţi plac”. După cum se uita la noi cred că nici azi nu a reuşit să proceseze ce i-am zis.
Dar să ştii că sunt şi copii eufemistic spus “dificili” şi o înţeleg într-o oarecare măsură pe Anca.
Când eram mic, în ciuda avertismentelor cum că au un copil foarte rău, tata a invitat un coleg de serviciu cu familia.
Şi eu şi surorile mele eram obişnuiţi să ne jucăm cu copii mai mici ca noi, că tot aşa nimerisem pe la rude şi cunoştinţe.
Ei bine, fetele au dezertat rapid. După ce ăla le arsese nişte şuturi când încercaseră să-i întrerupă distracţia de a rupe capul păpuşii. Că se trântea pe jos, că făcea un tămbălău sinistru când încercam să-i smulg ceva din mâini nici nu mai conta. La sfârşit bilanţul a fost de câteva jucării distruse, paharele sparte şi sucul vărsat pe jos. Plus sărăţelele sfărâmate pe covor. Şi sertarele răvăşite. Dar ajunsesem la concluzia că era de preferat să-i las la dispoziţie obiectele mai greu de stricat. Reuşisem să salvez cărţile şi bibelourile grămădindu-le pe rafturile de sus unde nu ajungea.
Ei bine, ai lui nu au avut nici un strop de reacţie, doar strigau să tacă atunci hărmălaia produsă de plod era aşa cumplită că nu se mai auzeau adulţii din camera de lângă.
Maică-mea venea din când în când să vadă ce facem şi se făcea din ce în ce mai verde. Ai lui nici măcar nu-şi mişcau fundul de pe scaun. Probabil în casa lor asta era conduită normală.
Spre sfârşitul vizitei ajunsesem să vreau cu disperare să-l bat şi eram tare furios că eu şi surorile mele trebuie să ne purtăm “frumos”, “civilizat” în vreme ce plodul părea absolut străin de orice îngrădiri.
După ce în sfârşit au plecat le-am spus alor mei “dacă mai vine la noi îl bat, nu-mi pasă că-i mai mic sau că-i musafir, îl bat”.
a se nota că eu n-am susţinut nicăieri lipsa educaţiei. am zis doar că educaţia nu se face cu jigniri publice.
Păi nici nu ştiu dacă erau de vină genele sau educaţia. Oricum monstruleţul în cauză era singurul copil care-l făcea pe Irod să pară rezonabil. Mai des am văzut copii chinuiţi de părinţi absurzi decât plozi-catastrofe.
Presupun că tanti aia de la mall nu era genul foarte alfabetizat. Totuşi se întâlnesc atitudini destul de tâmpite şi la persoanele mai spălate. Ca de exemplu:
– a ajuns Gigel al vecinei la olimpiadă la mate în faza pe judeţ? păi n-om fi noi mai proşti, atunci Ionel al nostru musai să ajungă în faza naţională – nu contează că Ionel e zero la mate
– “vreau ca fie-mea să aibă toate oportunităţile ce nu le-am avut eu” – şi trimite fetiţa şi la tenis şi la vioară chiar dacă biata copilă e împiedicată, afonă şi urăşte locurile în care o tot plasează ambiţia maică-sii
Copilul in cauza n-avea chiar nicio vina.
Parintii erau de vina. Copiii au nevoie de exemplu, de exemplificari, de trasarea unor granite. Cand un copil cu potential, cu energie, cu supraenergie nimereste intr-o familie in care nu exista reguli, in care domneste vraistea, in care parintii nu au timp sa observe copilul, sa interactioneze cu el, sa-i explice, sa-l indrume, iata! Asta se petrece. Sunt si copii care observa saracii singuri, se educa singuri cum ar veni, si cu toate traumele ajung adulti cu care parintii lor netrebnici se vor mandri intr-o zi. Dar daca progenitura chiar are nevoie de indrumare intrucat are supraenergie de cnsumat, ii mai dau aia si zahar si paine toata ziua ce sa mai zici. Trist.
Clar e ca niciodat niciodata copiii nu au vreo vina ca sunt isterici, needucati, ignoranti, nesimtiti.
Intr-adevar, educatia nu se face cu jicniri..( publice sau nu)!
Nu uitati acest lucru atunci cand “futeti” iar pe cineva..
Apreciez articolul (felicitari!), dezaprob limbajul..
Semnez,
(alta) Magda.
cu diferenţa că eu nu “fut” copii ci adulţi în toată firea. iar acest lucru se întâmplă abia după ce ei “atacă”, debitând câte o inepţie sinistră. de obicei, ei “jicnesc” primii.
şi să nu uităm că eu nu sunt mama vreunuia dintre aceşti adulţi, nu eu i-am făcut şi nu le datorez vreo urmă de răbdare. sunt doar gazda care dă afară un musafir necioplit.
BRAVO Lorena! Bravo!
(alta)Magda, vezi ca nu a folosit prezervativul, in cazul tau 😉
“Draga” doamna/domnisoara blogger (in engleza nu exista feminin :D), esti la fel de isterica precum e mamica pe care o critici: “mi-am reprimat cu greu impulsul de a te da cu capul de marginea metalizată a casei de marcat”. De ce TE RIDICI la nivelul ei, folosind verbe demne de ‘Groapa’ stii tu cui (cum ar fi “a latra”) si nu numai? Sunt de acord ca metoda folosita de respectiva mama e condamnabila, dar limbajul agresiv. violent folosit in articol ma face sa dau ‘block’ acestui blog.
hai să stabilim o chestie: nu mă înveţi tu pe mine cum să-mi ţin blogul. şi nu-mi dai guidelines de limbaj decât de la un salariu de 5000 de euro în sus.
iar faptul că ratezi argumentele obiective pentru că te blochezi la un cuvânt dur dovedeşte un singur lucru: că eşti prea prost să ai ce căuta aici. Aidi pa!
Cum adică să dai block blogului? Te-a căutat blogul pe tine și ți-a cerut ceva? Cât de prost să fii să aberezi în halul ăsta?
Ei na, Catalina, …, ce putea sa mai spuna omul? Sa nu treci de acuma pe sub plopi. Poate iti sare in cap. 😉
În București, la metrou, o mamă tânără și o fetiță să zicem de 2-3 anișori? Copilul avea în mână un bilet de metrou și l-a scăpat sau aruncat pe jos. Mama a început să întrebe, pe un ton de răsteală: ”de ce l-ai aruncat pe jos?”. Cum să întrebi așa ceva un copil care abia știe să vorbească? Ești tâmpit, îți lipsește capacitatea intelectuală să realizezi că acel copil nu știe de ce a scăpat/aruncat biletul pe jos, că mintea lui nu este suficient dezvoltată încă pentru asta?
Oamenii care vor copii ar trebui să fie conștienți că aceștia nu vor ieși după un tipar bine determinat, că unii pot fi, într-adevăr, hiperactivi, că se mai întâmplă să existe și autiști, și sindrom Down, etc. Dacă te gândești la toate astea, mai vrei să ai copiii? Bine, fă copiii atunci. Dacă, dimpotrivă, te gândești că ție n-are cum să ți se întâmple, leagă-ți trompele, sigilează-ți ovarele, fă-ți vasectomie și gata. Problemă rezolvată.
Tu, ca adult, ar trebui să ai capacitatea de a evalua cât de pregătit ești să fii părinte. Copilul nu are absolut nici o alegere în privința asta.
”Este în regulă să fii supărat, nu este niciodată în regulă să te porți urât” – spune un psiholog/terapeut american în cartea sa despre agresivitatea pasivă. De obicei, oamenii care se simt/fac pe/pozează în victime au agresivitate pasivă cât încape în ei. Iar agresivitatea pasivă a părintelor determină de multe ori copilul la un comportament rebel, haotic, neascultător. Cum să asculte copilul un părinte care nu știe să-i demonstreze că, și atunci când este supărat, el nu-și iese total din fire și nu își varsă supărarea pe copil? Cum va învăța acel copil să nu-și verse propriile stări asupra părintelui dacă asta este ceea ce vede, de fapt?
Eu nu am copii, dar părinții mei au 2 băieți în asistență maternală de 11 ani deja. I-am mai ajutat și eu cu ei. Când îi mai apuca înghiontitul/bătaia (deh, băieți), mama zbiera la ei, eu îi trimiteam fiecare în altă cameră, și după aceea discutam. Le puneam lor întrebări ca să-și găsească singuri soluția la motivul discordiei. După discuție, erau senini și recunoscători și plini de energie pozitivă.
foarte frumos spus si simtit (gura vorbeste din prea-plinul inimii:) )
Incredibil! De mai bine de 30 de minute citesc, citesc si tot citesc raspunsurile si nu m-am plictisit. Intr-adevar, gradina mare, gardul subred si garbovit. Ma bag si eu ca neica nimeni in seama si-mi dau voie sa fiu putin rautacios cu 2 categorii de oameni, care se vor autosesiza si-mi vor umple frigiderul cu carne. Sa purcedem deci:
1) Cum pula mea sa-ti tratezi copilul astfel? Oboseala, stresul, lipsa banilor, a batistelor curate sau a vitaminei nu-stiu-care-pula-mea, nu justifica comportamentul execrabil fata de copilul tau, sange din sangele tau! Sincer? Eu v-as intemnita sau v-as da copilul spre adoptie, numai ca sistemul statului Roman de a face treburile astea miroase la fel de “fresh coco-jambo-maro” ca si voi. N-am copii, imi doresc si o sa fac, ce-o vrea Dumnezeu, fata sa fie! :D, deci perceptia mea asupra comportamentului “adecvat” in cresterea copilului poate fi subiectiva. Cu toate astea, va doresc sa .. sa nu va faca nimic cand vor creste mari. NIMIC, doar sa va abandoneze. Sa muriti singuri, “sa n-aive cin’ sa va deie o cana cu apa”! SI atunci, sa va vad pe unde pula mea scoateti camasa din pantaloni si morcovul frustrarilor din cur, cand or sa apara intrebarile alea dureroase de genul “da’ unde-am gresit?”
2) Acusica sa-ntoarcem foaia, vorba aia … “ie doo fete la o moneda, n-asa?”! Nu trebuie sa fi expert in psihologie, sau mai stiu eu ce alte stiinte d-astea menite sa-ti faca creierul prastie, ca sa-ti dai seama cat de frustrati sunt unii dintre cei ce au raspuns. Stimati cititori, interlocutori (prea mult spus), experti, sfatuitori, Ecoutez-moi! Daca va stiti cu probleme in familie sau in copilarie, nu mai dati sfaturi. Majoritatea celor ce se plang de progeniturile/sotii/sotiile/soacrele lor sunt precum cei ce se plang pe forumuri tehnice de gadgeturile lor. Adica sunt disperati, sugative de “sfaturi” pline de har si intelepciune in pula mea! Abtineti-va! Acceptati-va conditia! Eu n-o sa-mi cresc copila tocilara, maicuta sau curva. Cred ca dragostea, caldura si educatia sanatoasa sunt suficiente!
Iubiti-va copiii, jucati-va cu ei, radeti cu ei, prostiti-va cu ei si educati-i cum se cuvine!
P.S.: N-am nici un citat d-asta inteligent pentru inchere, va urez doar ca ce-mi doriti voi mie sa vi se-ntample voua!
Draga Lorena,
Permite-mi te rog sa postez aici un citat. In mod cert va fi de folos cuiva!
[..]Iar o femeie care purta un prunc în braţe spuse: „Vorbeşte ne despre Copii”.
Şi el glăsui:
„Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi dar nu din voi
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.
Puteţi să le daţi dragostea, nu însă şi gândurile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteţi găzdui trupul dar nu şi sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine, pe care voi nu o puteţi vizita nici chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi să-i faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici zăboveşte în ziua de ieri.
Voi sunteţi arcul din care copiii voştri, ca nişte săgeţi vii, sunt azvârliţi pe drumul nesfârşirii.
Arcaşul vede ţinta şi cu puterea Lui vă încordează, astfel ca săgeţile-i să poată zbura iute şi departe.
Şi puterea voastră, prin mâna Arcaşului, să vă aducă bucurie,
Căci, precum El iubeşte săgeata călătoare, tot la fel iubeşte şi arcul cel statornic.”
Citatul este din “Profetul,” de Khalil Gibran
Cartea poate fi gasita aici: http://ttap.co/1sZeuwQ
Va deosebiti de mama isterica prin faptul ca nu sunteti mama. Altfel dati dovada de acelasi limbaj urat. Pe cati dintre comentatorii care nu va impartaseau ideile i-ati facut prosti si dobitoci? Pe mama isterica ati facut-o ”vaca”.Recititi-va, va rog, postarile si dupa, raspundeti-va sincer la intrebarea: ce lectie dati si cui? Nicio persoana nu trebuie jignita, indiferent ca e copil sau adult.
Textul ăsta avea o singură idee: că un copil nu trebuie umilit public.
Cine susţine că un copil merită umilit public e prost şi dobitoc.
Iar cine ratează ideea principală a textului şi latră autorul e prost şi dobitoc.
Tu ai prins ideea principală a textului? Sau ai sărit să latri autorul?
Te las să te defineşti singură.
Lasand la o parte faptul ca nu ati folosit acelasi ton pe care l-am folosit eu, inteleg ca un copil nu poate fi umilit public? Daca il umilim in afara unui public e ok? Daca umiliti adulti in public e ok? Faceti exact ceea ce nu va place: va repetati. Vocabularul limbii romane e f bogat, invatati sa-l folositi. Mai exista si alte cuvinte decat prost si dobitoc. Ma intreb insa daca mama dvs. a folosit exact tehnica mamicii isterice pe dos: adica v-a laudat prea mult si ati ajuns sa aveti o parere prea buna despre dvs. si implicit foarte proasta despre cei care indraznesc sa va contrazica.Din pacate, Romania nu e asa de plina de oameni prosti cat de oameni rai. Ma opresc aici, pentru ca am altceva mai bun de facut cu timpul meu.
nu prea văd de ce să răspund unui comentator care face reproşuri cu atâta furie şi ură.
eşti sigură de extrem de multe, de parcă ai deţine globul de cristal, şi totodată, mă freci la icre de ce n-am tratat umilinţa în spaţiul privat, de parcă mi-ai fi plătit minim un reportaj despre diverse tipuri de umilinţe şi aş fi eşuat să muncesc suficient de banii tăi.
nu, femeie obraznică şi nesimţită, am tratat un singur subiect: UMILIREA PUBLICĂ A UNUI COPIL. o poveste dintr-un supermarket. te afli pe un blog ţinut gratuit de cineva care n-are chef de mustrările şi reproşurile tale.
şi faptul că-ţi formulezi reproşurile şi mustrările cu “dvs”. nu le face mai puţin obraznice. eşti o mitocancă nesimţită care-şi maschează nevoia de a se lua de păr cu cineva prin utilizarea pronumelui de politeţe.
sunt o vacă proastă şi insist cu mugetele nesimţite.
parcă am stabilit că nu suntem într-un proces unde eu sunt în boxa acuzaţilor, iar tu îmi citeşti faptele de care mă fac vinovată, nuuu?? ci pe blogul meu personal unde eu am scris un text iar tu numai în lamentări şi insulte o ţii, de parcă ţi-aş fi făcut cine ştie ce.
block. block să nu mai am parte în viaţa mea de o fiinţă toxică şi patologică precum eşti tu.
Am uitat sa adaug ceva: ma surprinde cu cata usurinta puneti etichete celor care va comenteaza articolul si faptul ca nu ati luat nicio atitudine la momentul infractiunii mamicii isterice in afara de: Stimata Doamna, nu era nevoie. Sunt sigura ca va puteati masura in limbaj cu ea, ati fi invins-o cu siguranta.
nu le pun eu etichete, şi le pun ei singuri. uite, tu te demaşti prin simpla înverşunare cu care mă latri. nici nu mai e nevoie de constatări, ştii şi tu ce eşti.
PS: dacă vei continua pe acelaşi ton, ai block. nu e ca şi cum ţi-aş fi furat din poşetă, să-ţi suport ţâfnoşeniile.
Eu am prins ideea textului foarte bine si sunt de acord cu tine suta la suta…totusi limbajul lasa de dorit…cred ca ar fi mult mai bine daca oamenii in general nu ar mai folosi cuvinte urate si in direct dar mai ales in scris, oricat de infocat ar fi subiectul…s-ar da dovada de bun simt si de o superioritate a fiintei umane. Am mai citit un articol de-al tau in care mi-a placut foarte mult continutul dar pacat de limbaj. Asa incat nu l-am repostat
e blogul meu personal, spaţiul meu personal şi nu admit lecţii nici de conţinut, nici de limbaj. nu sunteţi angajatorii mei mofturoşi, începând de la simplul fapt că nu mă plătiţi. mă amuză însă acest “nu l-am repostat”, de parcă mi-ai da peste nas cu cât am putut să pierd. eu nu ţi-am cerut nimic. necerându-ţi nimic, mă doare exact în cot de ce repostezi tu şi ce nu.
insist încă o dată: E SPAŢIUL MEU PERSONAL DE NET. ĂSTA E CONŢINUT GRATIS. NU MAI FACEŢI MOFTURI LA GRATUITĂŢI. E JENANT SĂ FACEŢI ASTA.
Draga Lorena am citit textul scris de tine, nu si comentariile. Sunt perfect de acord cu tine ca un copil nu trebuie umilit public. E ceea ce lasa urme adanci in psihicul copilului si al adultului de mai tarziu. Eu nu mi-am propus sa latru la tine, chiar apreciez faptul ca revoltata fiind ai decis sa faci public acest caz. Am insa o nedumerire vizavi de atitudine, de mesaje, de ce a inteles copilul.
Spui asa:
“În primul rând, dragă mămică isterică, procedând astfel, i-ai dat copilului tău informaţia că, în ochii tăi, el valorează mai puţin decât un străin la nimereală de la casa de marcat. L-ai umilit verbal în faţa unui întreg magazin şi a unei persoane străine cărora voi nu-i datoraţi nimic şi, care, evident, nu e nici o secundă recunoscătoare că ai ales s-o ajuţi aşa.”
Raspunsul tau dat mamei in fata copilului:
“Stimata doamna, nu era nevoie”.
Daca nu ti-e cu suparare, care este mesajul pe care de aceasta data, prin acest raspuns, tu l-ai transmis copilului?
îmi faci proces de intenţie pentru o reacţie bruscă şi minimum 70% estompată de şoc şi de faptul că era loc public??
dacă nu ţi-e cu supărare: cum îţi permiţi?????
şi dacă nu ţi-e cu supărare, mizez că acel copil era mai inteligent decât tine şi a simţit ceea ce era dincolo de cuvinte: intenţia de a-l apăra.
PS: la următorul proces de intenţie, ai block.
Draga mea, nu iti fac absolut nici un proces de intentie! Doar ti-am adresat o intrebare. De ce aceasta reactie? Si eu te-am socat? Sau de aceasta data tu esti mamica 🙂 Supararea ta ne spune ca stii care e mesajul primit de copil. Ai putut avea abolut orice reactie, suntem oameni. Eu chiar nu te judec – desi intre noi fie vorba, profesia mi-ar permite :))
Te mai pot intreba ceva?
Pe mamica esti suparata si pe buna dreptate. Ce reactie! Ce atitudine!
Daca nu iti place comportamentul mamicii isterice, de ce faci…?
Astept sa ma blochezi :))
Dacă în mod real ai avea habar de o urmă vagă de psihologie, ai şti că un copil bruscat nu stă să analizeze subtilităţi de frază, ca o cucoană fără ocupaţie, care se bagă-n seamă aiurea pe internet.
Copilul a simţit intenţia de apărare, şi oricum, fiind în mâinile fiinţei cu care ştia că merge acasă, mă îndoiesc că reacţia mea, chiar dacă ar fi fost aceea de a bate javra şi de a cumpăra o îngheţată copilului, ar fi folosit la ceva. Din punctul de vedere al copilului terorizat.
Supărarea mea are legătură strict cu plăcerea ta imbecilă de a căuta noduri în papură şi de a mă acuza de inacţiune. Nu-s serviciul Protecţia Copilului, în caz că te întrebai.
Şi ce fac? Atrag atenţia unor internauţi imbecili care-mi umplu blogul de acuze tâmpite că acest text nu era datoria mea sacră faţă de societate, ci strict relatarea unei întâmplări violente şi un semnal de alarmă? Şi că acuzele astea interminabile ale lătrăilor neobosiţi ca tine sunt halucinant de nelalocul lor?
Da, te voi bloca. Pentru că nu eşti în poziţia să mă acuzi de nimic.
Multe persoane aleg să aducă pe lume un suflet nevinovat din pură curiozitatea, iar dacă ele ajung să se sature de aceste suflete, atunci aleg să le abandoneze lângă o ghenă de gunoi, să le paseze rudelor sau să se poarte cu aceste suflete în ultimul hal. Din păcate, mulţi copii devin sacii de box ai părinţilor. Eu însumi nu mă simt pregătit, la vârsta de 26 de ani, de a creşte un copil. Mă tem foarte mult să nu cad în ridicol şi să ajung că mimez comportamentul prost al altora din jur. Nu mă tem să spun că sunt bărbat şi că am această frică. În opinia mea, mulţi oameni nu sunt pregătiţi, din punct de vedere psihic, să aibă copii. Parcă suntem noi înşine nişle copii care vrem să creştem alţi copii. În concluzie, este foarte trist ce se întâmplă în societatea noastră, mai ales când vezi că asemnea comportamente vin din partea mămicilor. Le doresc tuturor numai bine!
Cu respect,
Florin___
nu pot să cred. în sfârşit, un comentariu decent, normal. yees!
Domnisoara Lorena Lupu, am citit cu rabdare si atentie atat textul dumneavoastra cat si toate comentariile la acesta. Sunt impotriva violentei, indiferent de felul in care se manifesta (verbal, emotional, fizic, sexual etc.) si indiferent de fiinta asupra careia este indreptata. Aici apare diferenta intre mine si dumneavoastra care considerati ca e normal, acceptabil, permis sa violentati atat persoanele care nu sunt in TOTALITATE de acord cu dumneavoastra (nici macar cele care au fost partial de acord nu au scapat de aceea nu ma astept ca eu sa fiu mai norocoasa) cat si pe nefericita victima care face subiectul acestei discutii. Suntem educati, calmi, rabdatori, intelegatori, empatici si acasa si pe strada si pe blogul personal, atat cu copiii cat si cu adultii, abia dupa ce ne-am trezit din somn dar si dupa ore bune de nesomn sau… nu suntem deloc. Pe fetita de la market nu o ajuta cu nimic indignarea dumneavoastra manifestata pe blogul personal. Ar fi ajutat-o, poate, o discutie purtata pe un ton politicos si cat mai discret cu mama. Nu era obligatoriu sa o faceti fix la casa de marcat (am vazut ca ati folosit ca scuza asta, printre altele). De asemenea, nu era obligatoriu ca mama sa reactioneze la critica facuta constructiv asa cum credeti dumneavoastra. Fara sa o cunosc personal, cred cu toata taria ca a fost si este si in prezent, la randul ei, o victima, o fiinta care are nevoie de atentie, dragoste si incredere, nevoie care, cel mai probabil, nu i-a fost si nici nu ii este satisfacuta. Este posibil ca pentru ea nu niste vorbe bine mestesugite sa fie dusul rece de care are nevoie pentru a realiza cat de mult greseste in relatia cu fiica ci tocmai un ton calm si o privire blanda insotite de multa intelegere. Daca ei nu ii este satisfacuta nevoia de dragoste, rabdare, intelegere si acceptare atunci, la randul ei, nu o poate satisface celorlalti. Nici macar copilului, pe care sunt sigura ca il iubeste. In felul ei. O mama buna este, in primul rand, o femeie fericita.
se pare că nu v-aţi uitat bine. sau sunteţi una şi aceeaşi persoană sub vreo opt nickuri, sau o gaşcă de imbecili care ratează ideea simplă, pe care eu o tot repet:
NU E LOC DE OPINIE CONTRARĂ ÎN IDEEA CĂ UN COPIL NU TREBUIE UMILIT PUBLIC.
NU E CEVA NEGOCIABIL.
Şi dacă puneaţi nişte creier la contribuţie, vedeaţi că majoritatea persoanelor pe care le-am pus la punct au început să mă agreseze verbal ele pe mine. Unele, fără ca măcar să se refere la text.
NOPE. NU PE BLOGUL MEU.
Şi e amuzant cum “credeţi” că este un om pe care nu l-aţi văzut niciodată. Mi se pare de o absurditate atât de atroce încât refuz să continuăm acest dialog.
PS: Regula enunţată mai sus rămâne valabilă. Dacă îmi mai faceţi un singur reproş sau proces de intenţie, sunteţi în block cu toate alter egourile dvs.
A fost prima data cand am citit ceva scris de dumneavoastra si, de asemenea, este singurul comentariu pe care l-am facut si in care nu v-am jicnit nici macar o data (spre deosebire de dumneavoastra care vad ca folositi limbajul mizerabil in lipsa de argumente care sa va sustina pozitia). Nu sunt imbecila, am mereu creierul la purtator si DA, cred in continuare, ca acea persoana este la randul ei o victima. Daca facultatea de psihologie pe care am terminat-o nu m-ar fi ajutat sa inteleg macar atata lucru atunci nenumaratele cazuri pe care am lucrat cu siguranta ar fi facut-o. Asta nu inseamna ca sunt de acord cu felul in care a procedat femeia cu pricina (am spus foarte clar in comentariul meu ca nu sunt pentru violenta de nici un fel) ci doar ca dincolo de reactia pe care a avut-o in situatia pe care ati relatat-o se ascunde mai mult decat lipsa dragostei fata de copil. Cititi putin despre cum poti ajunge din victima abuzator. De cele mai multe ori asa se intampla si doar cu foarte, foarte mult ajutor victimele urmeaza alt traseu. Asta incercam sa spun si nu ca sunt de acord cu felul in care a procedat. Daca cei cu care dialogati nu sunt de acord cu dumneavoastra nu trebuie “pusi la punct”. Aduceti argumente, ascultati contraargumentele, duceti discutia pana in punctul in care considerati ca nu mai merita insistat si, cel mai important, invatati sa acceptati si sa respectati si opiniile celorlalti.
Chiar daca la baza acestui dialog sta o reactie fireasca si care merita laudata (sa asisti indiferent la o scena ca cea pe care ati relatat-o e la fel de condamnabil ca si agresiunea in sine) stricati totul cu limbajul pe care il folositi si aceasta atitudine gen “eu am totdeauna dreptate”.
Da, este adevarat ca e pagina dumneavoastra si ca aveti tot dreptul sa refuzati dialogul cu toti cei care nu va lauda, dar daca ii tot blocati si blocati pe cei care au opinii diferite sau care, Doamne fereste, indraznesc sa va critice atitudinea, comportamentul si nu persoana, atunci unde mai e farmecul discutiilor? Din discutiile purtate in contradictoriu se poate invata foarte mult.
Nu e nevoie sa ma blocati. Nu voi mai intra in dialog cu dumneavostra decat daca va doriti acest lucru. Nu mi-am impus niciodata prezenta in relatiile cu ceilalti. Atunci cand simt sau, ca in aceasta situatie unica pentru mine, mi se spune clar ca prezenta mea nu e dorita, bunul simt ma obliga sa ma retrag.
această postare nu e un “întotdeauna”, această postare e un text simplu, cu idee simplă: o individă a umilit public un copil şi m-am enervat.
ĂSTA E SUBIECTUL DE DISCUTAT, NU CUM I SE PARE LUI X ŞI LUI Y CĂ SUNT EU ŞI CUM AR TREBUI EU SĂ FIU!
cât e de greu de priceput acest aspect şi să vă fac, pe dvs. şi pe alţi dobitoci chitiţi să mă frece îndelung la icre să vă concentraţi pe tema postării, nu să mă lătraţi personal??? vreţi şi un desen?
“refuzaţi dialogul cu cei care nu vă laudă” e exact concluzia care vă califică drept o persoană deopotrivă proastă şi răuvoitoare. Dacă noţiunea de “atac la persoană” e totuna cu “nelăudat”, vorbim degeaba. Nu vreau să vă citesc nici un comentariu pe viitor.
Parerea mea ( sunt mama, desi nu cred ca conteaza pt ce vreau sa spun): de ce trebuie sa judecam ba pe unul ba pe altul? De ce nu ne putem vedea de ale noastre? Fiecare isi educa copilul cum vrea si la un moment dat o sa raspunda pt ce a facut. Exista tot felul de oameni, de copii, de situatii. Nu poate sa isi vada fiecare de ma-sii?
nu.
Lectură utilă, ca să nu ne mai stresăm pe viitor.
http://lorenalupu.wordpress.com/termenii-si-conditiile-blogului/
Imi cer scuze ca nu am citit manualul de instructiuni. Pe viitor o sa imi urmez propriul sfat si o sa ma abtin de la citit sau comentat pe bloguri. Treaba fiecaruia ce il deranjeaza si cu ce isi pierde vremea.
Nu imi puteam imagina ca la un post despre cum un om jigneste gratuit un alt om pot aparea atatia prosti care sa scuze situatia pe motiv ca una din persoanele implicate era un copil. Adica copiii nu sunt oameni…
De ce divageaza atatia de la o situatie concreta la idei generale despre cresterea copiilor? Poate pentru ca se simt cu musca pe caciula? Astia sunt aia care cred ca e ok sa te porti oricum cu propriul copil si se tot intalnesc cu ideea ca nu e chiar asa. Prin urmare se apara cu tot felul de scuze: ca era mama obosita, ca poate autoarea nu e mama, ca poate nu ar trebui sa judecam pe nimeni, ca poate era si mama victima…
Ce jalnic!
As vrea numai sa le atrag atentia celor care considera ca e scuzabil ce face tipa din mall ca tredul asta non-violent (verbal si fizic) in educatia copiilor o sa castige teren si copiii lor vor trai intr-o lume in care asa ceva va fi inacceptabil (sper!). S-ar putea sa fie aspru judecati (sper!).
Si pentru ca tot vorbesc unii din experienta lor de parinti si ne spun ca e ok ce a facut mama isterica, as vrea sa dau si eu exemplu din experienta mea de fost copi. Se poate sa nu iti jignesti niciodata copilul, parintii mei au reusit. Nu erau superoameni si maica-mea cred ca nu a dormit multe nopti la cat de fragila am fost cand eram mica. In mod suspect nu se jigneau nici intre ei…