Azi dimineață, YouTube îmi trimitea notificare că s-a leakuit trailerul la sezonul al treilea din House of the Dragon. Reacția mea: ok, și?
Îmi amintesc cu nostalgie cât entuziasm am avut noi toți pentru primele șase sezoane din Game of Thrones. Ok, exceptându-i pe ocazionalii Gigel și Marița Antihaz care decretau cu superioritate: Nu înțeleg de ce se omoară lumea după serialul ăla, Ghem of ceva, cum îi zice.
Apoi, când s-a terminat „cărnița” narativă livrată de cărțile lui George R. R. Martin, s-a demonstrat cât de praf și pulbere e în realitate echipa de scenariști a filmului: personajele s-au tâmpit instant, intriga a fost simplificată că le era greu să găsească activitate pentru atâta lume, dialogul „eficientizat”, adică redus la strictul necesar să împingă narativa la deal icnit și fără grație, apoi, colac peste pupăză, o pui pe Daenerys, personajul cel mai luminos și speranța de mai bine, să incendieze capitala și să devină Hitler femeie, la care noi toți am zis un colectiv ”Da’mai dați-vă-n pxlile noastre!”.
Chiar îl înțeleg pe Martin că nu mai are niciun chef sub soare să continue seria. Văzând în ce hal i-au masacrat-o David Benioff și D. B. Weiss, poți înțelege blocajul definitiv și irevocabil de inspirație. Ți se culcă cheful de nu-l ridici nici cu macaraua.
Dar, cum audiențele lui Game of Thrones erau strălucite, chiar și când lumea spumega de nervi, HBO a decis să mai mulgă cheful de serial de fantasy cu accente medievale și a propus prequelul House of the Dragon.
Primul sezon a fost decent. În spiritul incestuos specific caselor lui Martin, unde nu există nimic mai atractiv sub soare decât surorile, mătușile și mamele, ne-a adus un cuplu care crea chimie intensă pe ecran, în Rhaenyra și Daemon, o rivalitate palpitantă, în momentul când tatăl văduv al Rhaenyrei se însoară cu prietena ei de suflet, Alicent.
Apare o rivalitate pentru tron între Rhaenyra, moștenitoarea inițială, și Alicent și copiii ei. Până aici, totul frumos și promițător.
Problema e că Rhaenyra cedează mult prea ușor la șicanele lui Alicent și pleacă de la curte, lăsând tabăra adversă să-și țeasă intrigile netulburată, ceea ce nu e doar o decizie idioată, ca personaj, dar și o decizie idioată de writing, pentru că, practic, elimini tot potențialul dramatic.
Problema a doua e că Alicent și copiii ei sunt pur și simplu enervanți. Nu au nicio calitate, nimic care să-i mântuie, nimic care să te facă să vrei să-i susții. Game of Thrones era atât de palpitant taman pentru că îți era simpatic Robert Baratheon, dar urai modul în care își trata nevasta, detestai răutatea lui Cersei, dar o înțelegeai, dacă te uitai la context, etc. etc. Personajele făceau lucruri absolut îngrozitoare, dar erau umane și cuceritoare, fiecare în felul lui, iar dacă apărea un personaj absolut oribil, ca Joffrey, își primea porția de palme peste ochi de la Tywin, să ai și tu, privitorul, o satisfacție.
Spre deosebire de ei, casa Hightower, a lui Alicent, e pur și simplu insuportabilă, cu mic cu mare, și te face să vrei să-ți anulezi abonamentul la HBO.
După ce că sezonul I nu era perfect, le-a mai și luat doi ani interminabili să producă sezonul al doilea. Între timp, noi toți am început să ne uităm la Squid Game, la The Last of Us, la Stranger Things și interesul nostru față de Westeros s-a disipat în aerul rece al dimineții.
Dacă, după cei doi ani de așteptare, veneau cu un sezon bombă, mai aveau șanse să ne recupereze interesul. Dar sezonul al doilea a fost absolut criminal.
Pe de o parte, curtea lui Alicent a devenit și mai detestabilă, și mai scârboasă, și mai inumană, fără măcar UN contrapunct de care să te agăți. Pe de alta, singurul lucru care era interesant în primul sezon, cuplul Daemon – Rhaenyra, s-a destrămat, și Daemon a plecat în ceva conac de țară să frece duda și să nu facă nimic util, cam ca Littlefinger în sezonul al șaptelea. Rhaenyra însăși a petrecut mare parte din acest sezon criminal de lent și mai prost scris decât Tânăr și neliniștit ținând același speech, iar și iar, la masa de la Dragonstone.
Expoziție. Expoziție. Încă niște expoziție. Sforrrr.
Acum, din trailer deducem că, după atâta f*tere de timp degeaba, începe războiul între tabăra Rhaenyra și tabăra ticăloși. Problema e că, frankly, my dear, I don’t give a damn.
***
Dacă ți-a plăcut articolul, arată-ți susținerea cu o donație.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.

Sh*t They Say