Sindromul Stockholm

}n 1973, un infractor pe nume Jan Erik Olsson a încercat să jefuiască o bancă din Stockholm, Suedia. Pentru că poliția a fost alertată și a venit între timp, individul s-a închis în clădire cu patru ostatici: trei femei și un bărbat. Cum Suedia e o țară în care lumea are drepturi, inclusiv infractorii, negocierile au durat șase zile. Timp în care cele patru persoane au fost ținute captive de Olsson. După ce, în sfârșit, poliția a reușit să intre în clădire, să aresteze criminalul și să elibereze prizonierii, a constatat o situație bizară: niciunul nu era dispus să depună mărturie împotriva lui Olsson. Nu doar asta: au strâns bani în beneficiul lui.

Așa a apărut o expresie care definește cel mai absurd comportament posibil: sindromul Stockholm.

Când ești abuzat, dar îi găsești mereu scuze abuzatorului și faci cu el front comun împotriva propriei persoane. Ăla te brutalizează, te privează de libertate, te minte, te înșală, îl prinzi că bate câmpii o dată, de două ori, de zece ori, și tu atârni de el ca scaiul de oaie și nu vezi nimic greșit. Ți se desenează, ți se explică, ți se rumegă în gură ce e greșit și tu negi evidentul, prinzi ură pe cei ce vor să te ajute și tragi mai departe de abuzator.

Sindromul Stockholm nu e un termen psihologic oficial, dar e un comportament des întâlnit și ușor de observat în viața de zi cu zi. Poate e pentru că, dincolo de pojghița subțire a rațiunii, unii tânjesc să fie dresați ca niște animale și își doresc pe cineva să le pună bocancul pe cap.

În societatea românească recentă, sindromul Stockholm se numește suveranism.

Un bătrân securist, care s-a reprofilat după revoluție ca membru fruntaș PSD și a sifonat în interes personal oceane de fonduri publice are tupeul ordinar să se reeticheteze drept alternativa la sistemul ăla hoț de 35 de ani, și să asmuțească pwlimea cu asta. Și milioane de oameni aleg să-l creadă orbește, chit că le dai linkuri cu activitatea individului, cu modul în care a spamat o rețea socială cu zeci de mii de boți și postaci, și ai o serie de cetățeni de vârste respectabile, care le confirmă manipulaților lui că nu, epoca lui Ceaușescu nu a fost o nobilă etapă de suveranism, ci una de grele lipsuri și umilințe, în care Ceașcă decidea pentru tine pe cartelă cât lapte și câte ouă ai voie să cumperi, și ți le făcea și pe astea imposibil de găsit.

Și totuși, ai și acei bătrâni care nu mai pot de dorul acelei perioade. Da, se ștergeau membrii de partid pe bocanci cu noi, ce bine era. Te mint în față că ba da, aveau mâncare în magazine, aveau libertate de opinie, ba da, era paradă de câini cu covrigi în coadă.

Le plăcea să fie abuzați.

Mulți dintre noi au construit o campanie de șapte luni în care au demontat over and over and over and over and over and over and over again minciunile șarlatanului. Doar pentru a trezi nehotărâții la realitatea faptului că, dacă-i lăsăm pe cei cu sindrom Stockholm să învingă la puncte, treaba va fi belită pentru toți.

Că suntem și din aceia care nu apreciem abuzul. Care ne dorim libertatea de a face ce vrem și de a ne duce unde vrem. Care ne dorim respect și prețuire în relațiile cu restul lumii.

Dar, cu cât sindromul Stockholm la nivel de mase se accentuează, cu atât aceste libertăți și nevoi sunt etichetate drept „urăști poporul român.”

Și se pot termina ușor cu muncă forțată la Canal.

*

Mbun, acum că am scăpat de escroc și de trepădușii lui, propagandiștilor de Telegram li s-a aprins un beculeț: stai așa, de ce s-o soogem prin batistă că noi vrem în NATO și UE, când orice om cu minimum un neuron funcțional vede că nu? Hai să ieșim la înaintare cu slogane proruse pe față, cu „noi alegem rușii”, „noi vrem cu Putin” și „Putin iubește poporul român.”

Cât ne iubesc rușii s-a văzut când ne-au invadat în 1944 și o spun mărturiile bătrânilor. Au spart, demolat, furat tot ce se putea fura, au nimicit tot ce se putea nimici, au violat în grup tot ce avea două picioare și uneori, și ce avea patru, au devastat gospodării, au lăsat praf și pulbere în urma lor.

După care, ne-au îndesat pe gât o jumătate de secol de comunism bolșevic infinit de abuziv, cu confiscarea proprietății private, tratarea omului drept vită de muncă și de prăsilă, violență la locul de muncă, violență în familie, violență care să îl țină pe om supus și cu fruntea plecată.

Judecând după comportamentul lor în Ucraina, nu s-a schimbat nimic. Civili măcelăriți, căsăpiți, blocuri demolate, gospodării devastate, orfani torturați și uciși în cele mai barbare moduri.

Și totuși, la noi pe TikTok, Putin e izvorul universal al iubirii și binelui.

E ușor să te enervezi, să-i faci pe toți imbecili, dobitoci și jigodii, dar la un moment dat, îți dai seama că e mai mult de atât. E sindrom Stockholm.

Unii vor bocanci în cap și sentimentul că sunt ținuți în lanțuri. Libertatea le e incomodă, nu știu ce să facă cu ea, și această neștiință îi face să-și conștientizeze propriile limite și propria ratare. Ia să urle unul toată ziua la mine și atunci am o scuză că nu fac nimic cu viața mea.

Oricât le explici, vorbești cu pereții. Când vorbești frumos cu ei, se rățoiesc la tine. Cazul AUR, care a instigat la ură, violență și extremism toată campania, și acum îi cer ei lui Nicușor Dan într-un comunicat de presă „să-și ceară scuze pentru declarațiile nedemocratice”.

Nu îți dau de ales, decât să devii abuziv și rău.

Și cea mai mare problemă a acestui sindrom Stockholm colectiv e că se vor orienta natural, instinctual, spre următorul abuzator, care îi va face terci mai crunt decât predecesorul.

***

Izbeşte autorul cu o cafea.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.