Stăteam azi la coadă în urma ta, într-un Mega Image. Ţi-ai plătit cumpărăturile, ţi le puneai în plase, când copilaşul tău a început să tropăie în spaţiul strâmt din faţa caselor, blocându-mi trecerea. Eu, pasămite, îmi luasem doar o îngheţată şi o sticlă de apă, am terminat repede.
Eu am mângâiat finuţ copilaşul pe cap şi l-am rugat: Te dai puţin la o parte? Până să reacţioneze el, tu l-ai smucit cu mojicie. Era fetiţă. Şi ai început să urli ca apucată de streche: Proasta dracu’, mereu stai în drumul oamenilor. Dă-te la o parte!
Ţi-am zis pe un ton calm, deşi mi-am reprimat cu greu impulsul de a te da cu capul de marginea metalizată a casei de marcat: “Stimată doamnă, nu era nevoie!” Ai dat din umeri şi ai mai smucit copilul o dată.
În primul rând, dragă mămică isterică, procedând astfel, i-ai dat copilului tău informaţia că, în ochii tăi, el valorează mai puţin decât un străin la nimereală de la casa de marcat. L-ai umilit verbal în faţa unui întreg magazin şi a unei persoane străine cărora voi nu-i datoraţi nimic şi, care, evident, nu e nici o secundă recunoscătoare că ai ales s-o ajuţi aşa.
Eu nu ţi-s nimeni şi nici n-am reţinut nimic din fizionomia sau personalitatea ta, am reţinut doar brutalitatea faţă de făptura aia mică şi fragilă. Făptura aia mică şi fragilă, însă, e urmaşul tău de drept, viitorul om mare care te va privi într-o zi în ochi şi-ţi va spune cu seninătate: “Mi-a fost ruşine toată viaţa să fiu copilul unui jeg uman cum eşti tu!”
Şi, poate, te va brutaliza verbal aşa cum ai brutalizat-o tu. Asta e chiar indicat, pentru că ţi-o meriţi. Dar poate ţi-a moştenit prostia şi-şi va brutaliza copiii aşa cum a învăţat de la tine, iar asta mi s-ar părea impardonabil.
Aşadar, dragă mămică isterică, tocmai ai călcat în picioare fiinţa pe care trebuia s-o protejezi, în favoarea unui străin oarecare.
Apoi: eu rugasem frumos copilaşul să se dea la o parte şi, mai mult ca sigur, s-ar fi dat. Era doar cu privirea pironită la mine. Întâi am crezut că e din cauza frumuseţii mele răpitoare. 😀 După ce ai deschis tu clonţul, m-am prins că era altceva. Copilul ăla auzea pentru prima oară în viaţa lui nişte cuvinte rostite pe un ton uman.
Te mai miri că sunt atâţia proşti pe Internet care intră mereu în discuţii pe un ton de parcă te-ar fi scos din cur? Probabil că sunt copiii unor astfel de mame.
Dar ce e mai trist, dragă mămică isterică, e că-i vei transmite ăluia mic preconcepţia instinctuală că toţi oamenii sunt proşti şi răi ca tine. Şi asta e cel mai grav. Nu pentru că va tinde în mod natural spre singurătate, pentru că l-ai obişnuit de mic cu faptul că interacţiunea umană e un chin de nedescris, care trebuie scurtat pe cât posibil. Ci pentru că, urmărindu-te cât eşti de grotescă şi hidoasă în prostia şi răutatea ta, va dezvolta un ochi special pentru prostia şi răutatea altora.
Dragă mămică isterică,
probabil că tocmai ţi-ai condamnat copilul la comedie.
Update: Nu fi al nu ştiu câtelea care mă întreabă de ce comentez dacă n-am copii. Uite răspunsul aici.
Că bine zici!
Asta fiind o reclama mascata la Megaimage??????? 🙂
Evideeent.
Esti lesbi?
te-as da rau impreuna cu barbatamiu
Poftim?
Ce anume poftim?
A, gata, mi-am dat seama. Nu înțelegeam de ce e replay la comentariul meu,credeam că mi se adresează. Sau cel puțin așa îmi arată telefonul.
Un om m-a întrebat dacă textul era reclamă de la Megaimage. Dacă neg, va zice că-s o profitoare mincinoasă. Dacă confirm, va zice că-s o profitoare sinceră. Nicicum nu e bine. Şi atunci, de ce să nu-l laşi să creadă ce vrea?
Da, da, normal! Total de acord. Oricum ei or să creadă ce doresc, după mintea lor. P.s.: Am scris acel “Poftim?” pentru că telefonul meu îmi arăta că omul respectiv a scris asta sub comentariul meu, ca și cum m-ar fi întrebat pe mine și nu știam la ce se referă. Mi-am dat seama apoi că pe tine te întreba și mi-am adus aminte de Mega Image. O zi frumoasă, Lorena! Apropo, scrii superb și sincer!
mulţumesc, Paula.
Reblogged this on Trufe și Aguride.
Din pacate, e f probabil ca fetita sa mosteneasca ceva din apucaturile astea, la fel cum si maica-sa probabil le-a mostenit de undeva. E cam greu sa spui ce e impardonabil, ca treaba e in lant…
In liceu, la o olimpiada nationala, am cunoscut candva o oafa acra si pasiv-agresiva. De genul: noua oameni simpatici nimeriti impreuna intr-un grup ne hlizeam/distram/simteam bine, numai oafei ii putzea absolut-absout tot. Principalul subiect de conversatie la ea fiind: “vaaaaai, da stii ce naspa sunt colegii mei de clasa? Ala e cocalar, aia e curva, aia vrea sa-mi fure gagiul… da’ apropo, asa uitandu-ma la tine, vad ca nici tu nu esti mai ca lumea”. Indiferent ce scotea pe gura, avea un talent deosebit sa te faca sa te simti prost. (Incidental, pe “curveta aia” din povestirile ei nemuritoare am cunoscut-o ulterior, in imprejurari fara nicio legatura, si- dupa cum ma cam asteptam- e o persoana absolut OK, foarte draguta si muuuult mai putin interesata de persoana oafei decat oafa de a ei; dar asta e alta poveste).
Din prima, mi-a fost foarte clar de ce anume era individa asa cum era. Pentru ca am cunoscut-o pe ma-sa. Deci, inainte de plecarea la olimpiada, am organizat o mica intalnire cu profii coordonatori: aia la care ni se spune: “uitati, io sunt profu’ cu care mergeti, trenul pleaca la ora de, din gara cutare”. Oafa cu ma-sa dupa ea, ca o closca, uitandu-se la noi ailalti cu cel mai profund dispret si in acelasi timp tratand-o pe fi-sa de parca n-ar fi fost in stare sa faca singura nici doi pasi. Mai avea un pic si ne tinea o predica de “sa nu cumva sa-mi corupeti odorul”.
Pe urma, in gara. (Background: si eu si oafa eram olimpice la logica, eu m-am calificat prima pe lista, oafa a doua). Maica-mea pe peron, incearca sa faca conversatie politicoasa cu mama oafei. “Si, ce mai faceti/ ce vreme interesanta e afara/ succes fetelor la olimpiada, a dumneavoastra la ce materie e?” Aia incepe sa toarne foarte indignata, ca fie-sa e a doua pe lista la logica, dar merita sa fie prima, ca STIE EA SIGUR ca toti aia care sunt pe locul I au pile la inspectorat.
Peste doi ani, m-am revazut cu oafa la alta olimpiada. Din fericire de data aia am avut de a face mult mai putin; pentru ca a stat la hotel cu muma-sa si a plecat cu trenul separat, tot cu muma-sa. (Da, maica-sa a facut drumul Bucuresti-Arad si a stat 4 zile la hotel sa nu cumva sa scape pupuleaca din ochi).
Mamaaaa.tocmai mi ai descris fosta nevasta :)))
şi cine te-a pus s-o iei, dacă aşa era? :))
Cu soacra cu tot sau fara?
Stii mai multe despre copii decat o gramada de “mame cu experienta”!
asta pentru ca oricine are impresia ca stie sa fie mama si sa educe un copil
@Anca, asta pentru ca esti si tu o isterica si asta este motivul pentru care te-ai ofuscat atat de tare si ai inceput sa jugnesti de la prima fraza. Urasc toate ‘mamele’ care fac copii doar pentru ca e un obicei….sau pentru ca au si altii in jurul lor. Urasc toate aceste persoane care aduc copii pe lume si habar nu au sa ii educe dar au aere si pretentii din cele mai inalte. Comentariile tale demonstreaza ca inteligenta iti lipseste cu desavarsire si ca esti o acritura frustrata. Ai grija, evident, atat cat esti in stare, sa nu iti semene copilul; ar fi tragic, in primul rand pentru el.
sug pula.
N-am mai intrat de multicel pe site-ul asta si uitasem genul asta de autodezvaluiri.:))))))))))))))))))))))))))
oamenii sunt foarte sinceri pe blogul meu. 🙂
Treişpe puncte. Din duzina din dotare.
cucuoana, ai copii? daca nu ai atunci se explica articolul!
evident, dacă aveam copii, mi se părea firesc să-i torturez public şi să urlu la ei. cum de nu m-am gândit la asta.
EXCELENT!!! Am ras cu lacrimi pentru ca eram concentrat pe discutie si deodata: disruption! Excelent. Felicitari ei sau lui (nu judec) pentru inspiratie si ocupatie!
Dupa cum te prezinti in scurta prezentare, probabil esti o ignoranta, gata sa judece dupa aparente.
Poate esti si tu mamica… desi n-as miza pe asta. O sa ai si tu copii si o sa vezi si tu cat de obosita si tracasata o sa fi. E foarte usor sa ‘explodezi’ la cel mai mic gest atunci cand esti marunt tocat de catre copil. Si cred ca poti sa iti imaginezi ca ei fac destule.
De acord, a reactionat foarte prost la acest mic lucru, insa poate… chiar poate… acel copil i-a facut viata grea atunci cand a fost la cumparaturi prin magazin.
Ca exemplu, uite ce imi face fi-miu cand sunt in magazin cu el:
– alearga ca disperatul printre toate rafturile / culoarele fara sa inteleaga ca poate sa sparga ceva sau sa se piarda de maica-sa
– ia de la casa cosuri mai mici, se urca in ele, cade din ele si se loveste si urla, loveste produsele de pe rafturi si oamenii din magazin
– tipa, urla, aduna orice e interesant pentru el, se joaca cu ele dupa care le abandoneaza pe nici nu stiu unde si foarte multe altele
Asta pentru ca nu vrea sa stea langa cosul de cumparaturi niciodata sau sa ma tina de mana. Imi este fizic rau cand ma duc la cumparaturi. Nu pot sa il las pe undeva pentru ca bunicile sunt departe si nici eu si nici taica-su nu avem solutii la comportamentul sau. Doctorii au spus ca este un copil activ si ca trebuie sa am rabdare, dar nu cred ca intelegi cat de greu poate sa fie si cat de usor poti sa te enervezi.
Asa ca inainte sa dai cu piatra… POATE… te gandesti si din perspectiva parintelui. Asta poate sa fie o teorie, poate sa fie si exact cum ai spus tu.
mi-e foarte greu să răspund politicos la un comentariu care îmi pune eticheta de “ignorantă” din prima propoziţie. drept care, nu voi citi acest comentariu. învăţaţi să comunicaţi!
Atunci confirma faptul ca ai judecat inainte si cand ai scris in articol. Dau cu ‘cuvinte’, nu cu piatra. Acelasi fel de agresiune ai manifestat-o si fata de mama isterica. Eu am expus si un alt punct de vedere, pentru ca intr-un fel ma vad in aceeasi pozitie, chiar daca nu procedez la fel.
Agresiune???? Agresiunea că ţi-am atras atenţia că nu citesc un comentariu care mă insultă încă din primul rând?
Femeie, cred că avem şi răspunsul pentru comportamentul copilului tău. Priveşte-te în oglindă şi-l vei afla.
Da, agresiune. Verbala. Te-am agresat verbal la inceput pentru ca articolul stris de tine este o agresiune verbala. In plus am citit si “Despre tine”:
About Lorena Lupu
“Fut tot ce mişcă. Dacă nu mişcă, îi dau un ghiont.”
Grozav!
Ah, uitasem că nu poţi pretinde simţul umorului decât de la oameni inteligenţi.
Şi tu ai impresia că tonul indignat al unui articol justifică tonul obraznic al unui comentator? Pe bune?
Draga Anca, iti convine sau nu, copiii noștri sunt exact “dupa chipul si asemănarea noastra”! Faptul ca băiatul tau este atât de greu de controlat nu este decât un rezultat al lipsei de reguli si al răsfățului exagerat. Daca iti vei analiza comportamentul cu obiectivitate, sigur vei vedea unde ai greșit. Si eu am copii, băieți chiar, doi, si numai ușor nu este! Dar copiii mei nu au fost niciodată genul care sa se dea cu curu’ de pământ în magazin din N motive. Secretul meu este comunicarea. Cand erau mai mici si făceau unele lucruri de ma apucau dracii, încercam sa imi păstrez tonul calm si sa le explic unde gresesc. Spre exemplu, stabileam înainte sa intram în magazin(daca asta e subiectul…), ca vom cumpara doar X, Y, Z!! Daca vor ceva, au voie un singur lucru, sau doua, depinde de bugetul zilei. Daca au început sa o ia pe aratura, in special cel mic, si sa urle ca sunt cea mai rea mama, etc… îi spun pe un ton calm sa se potolească altfel plecam fără sa cumpăram nimic. Nu înțelege, am lăsat cosul cu totul si am plecat, cu tot timpul meu extra prețios în zilele noastre pierdut si fără cumpăraturi făcute!! Sigur ca fierbem ca oala de fasole, dar cel n-ai important a fost faptul ca jr a înțeles ca “nebuna” vorbește serios! Am făcut asta de doua ori, de atunci nu e nevoie sa repet un lucru. Este suficient sa îi rog frumos si ma asculta! Încearcă si tu! “Vorba dulce, mult aduce”, dincolo de toti medicii, tu esti langa copilul tau, daca acum te-ai îndepărtat de el, ce vei face la 15-16 ani???
pe unii comentatori de la threadul ăsta îmi vine să-i pup.
Da, un copil poate fi o povara, iar o mama ingrata si denaturata poate spune ca face sacrificii de tot felul pentru acel copil. Imi permit sa intervin pentru ca am participat activ la cresterea si dezvoltarea a o groaza de copii, copii pe care acum ii consider norocosi pentru ca m-au intalnit si pentru ca am facut parte din viata lor (cu toata modestia! )
Lorena, m-a impresionat articolul tau, nu pentru ca e scris grozav, desi este, ci pentru ca surprinde ceea cemultora le e teama sa dezgoleasca, surprinde faptul ca in zilele noastre copilul nu mai reprezinta acel cadou divin pe care, la randul nostru, ar trebui sa-l divinizam, sa-l iubim, sa-l ocrotim si sa-l sprijinim neconditionat, ci, mai degraba, o punte de legatura prin care femeia nesigura se asigura ca a spanzurat pe viata de gatul ei un barbat e care se teme ca-l va pierde oricand, desi oricum il va pierde sau, mai crunt, de dispretul si ocarele caruia va avea parte intreaga viata.
Sunt de parere ca, inainte de a da nsatere unei fapturi atat de gngasa, de cruda, de sfanta, ar trebui ca fiecare femeie sa citeasca putin despre ce va insemna viata ei alaturi de un copil.
Nu exista copii rasfatati, ci doar parinti dezinteresati care aleg calea cea mai simpla; iti dau ce vrei, numai sa taci.
Anca, daca ai dedica macar o mica parte din timpul pe care-l aloci treburilor casei, internetului si altor activitati copilului tau, daca ai fi facut asta mai demult, ai fi invatat ce inseamna un copil minunat care te rasplateste smulgandu-ti un zambet si in cele mai triste momente, ai fi invatat ce inseamna un copil cu personalitate complexa, un copil-ajutor inca de mic.
De foarte curand am intalnit o fetita de patru ani, doar PATRU, o fetita care mi-a incalzit sufletul intr-un moment in care ma simteam a nimanui. Am petrecut doar 3 ore cu ea, n-am avut nevoie de mai mult ca sa inteleg ce inseamna un copil minunat, un copil care ofera, un copil care stie sa ceara, un copil care stie sa mangaie, sa iubeasca, sa manipuleze in cel mai frumos si dumnezeiesc mod de pe pamantul asta plin de mizerii. De ce era acel copil asa? Simplu, pentru ca au avut parinti suficient de neocupati ca sa-l invete aceste lucruri. Sunt curioasa daca ai idee cum este sa petreci trei ore cu un copil si sa nu mai vrei sa-i dai drumul de langa tine niciodata, pentru ca acolo, langa el, te simti intr-o alta lumea, in lumea aceea utopica pe care toti ne-am dori-o, esti inconjurata de atata caldura, tandrete, bunavointa si toate oerite intr-un mod atat de natural ca n-ai mai vrea nicicand sa te trezesti din asa-zisul vis in care-ai intrat de mana unui COPIL.
Copiii sunt minunati, crede-ma pe cuvant, un copil tratat cu respect inca de mic, va fi un om pentru aceasta lume, un om ce, cu siguranta, va-ntelege ca nu exista oboseala psihica. De ce? Pentru ca-n copilarie, rezervorul sufletului sau a fost incarcat cu atatea emotii, cu atata incredere si bunatate incat pentru el vor fi un izvor interminabil!
Te sfatuiesc, Anca, sa schimbi viata ta si a copilului tau, apropii-te lui, deschide-te lui, deschide-l tie, invata-l ca poate si e bine sa aleaga, invata-l ca parerea lui conteaza si, mai ales, fii calda, asta e un sfat pentru toate mamicile, nu va transformati copiii in niste oameni, fie joscnici si misei, fie inchisi si sensibili care vor fi raniti de fiecare frunza batuta de vant!
Mai sunt încă părinţi care cred că educaţia poate fi făcută cu bâta. Şi asta spre binele copilului.
De curând, am terminat de citit Revolta trupului şi Deşteptarea Evei, de Alice Miller. Cărţi care vorbesc pe şleau despre efectul violenţei asupra copilului. Pentru cei ce nu au timp să caute şi să citească aceste cărţi, am postat “Despre scaltoace” – dacă după ce citiţi veţi mai rămâne la aceeaşi părere… nu ştiu ce argumente aş mai putea aduce….
http://frumuseteasimplitatii.blogspot.ro/2014/08/despre-scaltoace-de-alice-miller-mi-as.html
draga mamica Anca esti la fel de isterica precum mamica descrisa de Lorena. ce pula mea va plangeti de plozi cum sunt, cati sunt , care sunt cand voi ii faceti si-i educati si sunt fix dupa chipul si asemanarea voastra ??? cum dracu sa mai si descrii ce-ti face plodul in magazine cand este doar educatia ta si efectul educatiei tale ? personalitatea, atitudinea, purtarea ta – prima lui legatura, ca pe tac-soo sigur il corectezi si pe ala- asupra lui ? baaa, ma uit pe strada si vad mamici mai mult sau mai putin tinere, dar multe, prea multe urate, babite, acrite, incruntate, tafnoase, posace, INGALATEEE… in treninguri nespalate, cu carpe atarnand pe ele, cu burti, cu cururi mari, cu parul nespalat, neingrjite, ce dracu faceti, ca altfel va plangeti ca de voi n-aveti timp, ca aveti grija de copii, de educatia lor ??? faceti copii in trendul societatii sau la concurenta cu colegele de serviciu, cu verisoarele si prietena din copilarie, dar sunteti zero la educatie, purtare si uitati de felul in care trebui sa va purtati ca femei si ca sotii . in era masinii de spalat, de calcat, de facut paine, cico, de pampersi aratati si va purtati ca dracu, de sex nu mai zic…
Cu mitocani si misogini eu nu vorbesc. Ai putea sa fi si tu un barbat care ajuta in casa la facut paine, schimbat pampersi si altele… Pentru ca si la voi au aparut progresele tehnologice.
Sper sa nu ai copii, pentru ca ai fi un exemplu negativ pentru copilul tau.
Sa stii ca ai mare dreptate!!
Citind , imi dai senzatia ca esti sot si tatic 🙂
Daca e asa, atunci e cazul sa vorbesti cu sotia ta :), daca nu, sunt sigura ca vei si un perfect sot si mai ales un minunat tatic.
No offense, dar e adevarat ce zice omu’ 🙂 intr un mod agresiv si ofensator… dar una peste alta, are dreptate 🙂
HAHAHA ai tot respectul ca ai pus punctul pe i !La fel gandeam si eu .
un sotior frustrat?????
In calitate de mama si soție (peste doua zile facem unspe ani), iti dau dreptate! Ca ofensezi urechile sensibile, problema lor, sunt si femei care fac sex (ca dragoste e deja prea departe de ele) cu soțul programat, o data pe luna cu lumina stinsă!! Suntem toti copii Domnului!! 🙂
Draga Anca, eu am 28 de ani si am 2 copii, unul de 1 an si unul de 4 ani si ai mei sunt la fel de activi ca toti copiii, dar am avut cat de cat grija sa ii explic celui mai mare deocamdata, cateva chestii de baza cum ca nu se alearga prin magazin, nu se tipa si nu se fac crize si crede-ma CHIAR NU SUNT “PROSTII DRACULUI”, chiar te poti intelege cu ei. Si in al doilea rand mie mi-a fost intotdeauna rusine sa fac circ in public si sa atrag atentia asupra mea si asta cu siguranta e de la educatia data de parintii mei. mai degraba il rog sa ma ajute sa pun produsele din cos pe banda si asa ii distrag atentia de la prostii. Cred ca si eu fac parte din mamicile frustrate si obosite dar prefer sa ma detensionez prin alergat seara, nu pe copii. Si crede-ma functioneaza. Si inca ceva(probabil tot din educatie vine), eu cand vad ca e cineva in spatele meu doar cu doua produse, il las in fata.
Oua ce urat vb de ele mamicile nearanjata uite ca eu nu fac parte din categoria asta si dupa 3 sarcini cu 3 copii am 52 de kg la 1,70, merg la sala, masaj, manechiura sunt aranjata si vopsita mereu imbracata la moda si nu am bona ma ocup singura de 3 copii impreuna cu sotul si mamicile ma cam invidiaza si se uita un pic rautacioase cum indraznesc sa ies din tiparul descris de tine, dar pun pariu ca la cum vb nici asa nu ti-ar convenii sa vezi o mamica!!!!….a si ador sa fac sex numai ca eu ii spun dragoste ca vezi tu pe langa sexul asta ne mai tb si noua ceva afectiune nu barbati nemultumiti, incruntati, nervosi care le stiu pe toate si ca ei nu mai e nimeni asa ca poate mai ai si tu de lucrat la tine ca sotia ta sa isi doreasca sa arate bine ptr tine!!!!
🙂
Tudor, nota 10! Asa, cu tot limbajul tau,ai 10! Unele … nu stiu cum sa le zic…. Ca mame nu se comporta, ca femei nu arata, ca sotii nu se comporta,din nou… Nu stiu, alegeti voi cuvantul, existentze sa zicem… Au nevoie sa fie injurate ca sa se trezeasca, si daca dupa ce ca arata ca niste epave, si sunt praf ca sotie si mama, mai si sar de cur in sus,pana si cand li se atrage atentia. Si copilul nu leaga un barbat de tine, exista si divortul. :v Sicopilul nu se facedin acest motiv. Revenind la fizic, “Sunat mama si se vede”. NU! Esti mama si nu mai arati ca o femeie, arati ca o vaca si apoi te miri de ce barbatul nu te vrea si se uita dupa altele, zici ca sufletul conteaza, dar nici nu te mai ocupi de barbat, ca estiprea ocupata sa fii mama. Aaaahahahhahaa. Pai barbatul te ia gazela si apoi arati ca un hipopotam nevrotic. Ma scuzati, dar astea de genul meritati sa fiti inselate. :)) Care va simtiti jignite de cuvintele lui Tudor, inseamna ca va simtiti cu musca pe caciula si mai bine taceti din gura. 🙂
Tare! Prea tare! Și cât adevăr 🙂
Anca draga , spre deosebire de Lorena, mi-am luat rabdarea necesara sa iti citesc imbecilitatiile pe care le-ai scris acolo,am un sentiment de revolta mai mare decat in momentul in care am citit postarea Lorenei,mi se pare inadmisibl sa ii dai intr-un fel dreptate si credit acelui comportament acelei persoane pe care nu o poti numi mama,sa iti jignesti copilul doar pentru ca statea langa tine la locul nepotrivit !!! Ai incercat sa ii gasesti o scuza,deoarece esti ca ea, o incapabila sa iti cresti si educi copilul, tot comportamentul asta agitat din familie ii vine ! Oameni buni, nu mai faceti copii daca nu sunteti in stare sa ii cresteti ! Nu va mai bateti joc de ei !!! Copilul se naste atat de pur si nevinovat….si vine una ca tine care ii da o educatie de cacat….si mai tarziu da in cap pe strada…..
Dar nimeni nu isi bate joc de ei cucoana… Lasa Antena 3 si citatele inspirationale de pe Facebook si poposeste in prezent. Copiii se nasc puri si nevinovati dar si cu personalitate. Sunt foarte dificili cateodata, iar daca ai avut norocul sa nasti un copil care este calm, asta este… norocul tau.
NU, in familia mea (sau a sotului) nu este nimeni asa. Eu ma chinuiesc si dedic o groaza de timp si bani (cu doctori si pedagogi) ca sa il aduc pe linia de plutire. Sa n-am un copil care ulterior va fi izolat de societate. Bineinteles ca vor da vina pe parinti. Asa cum dai si tu acum, fara sa stii cum e el in realitate.
Pt Anca: ¨Eu ma chinuiesc si dedic o groaza de timp si bani (cu doctori si pedagogi) ca sa il aduc pe linia de plutire.¨
Nu pot decat sa te consider o incapabila sa cheltui bani cu doctori ptr educatia copilului, cauti exemple de mame ca tine sa nu te consideri o ratata, dar e prea tarziu esti deja, probabil esti tipu de femeie care si a legat barbatul cu un plod si acuma esti nefericita pentru alegerie tale
“Izolat de societate”?! Doctori şi pedagogi?! WTF. Vorbim de un copil bolnav, cu tulburări serioase de comportament, sau de unul normal şi energic?
Anca, ai grijă, prin felul în care vorbeşti despre el, îi pui tu însăţi etichete copilului tău. Fie că-ţi dai seama de asta sau nu (mai degrabă nu).
Lene. Lene de a încerca să cunoşti omuleţu’ care creşte pe lângă tine. Lene de a încerca să interacţionezi şi altfel cu el, nu numa’ cum fac io cu vitele: gata – dau comandă, e obligat/ă s-o execute! 🙂
LE OMOR CÂND OI AJUNGE CU ELE ACAS’!! 😀
invatati sa comunicati????reciteste-ti articolul draguta…prin generala aveam un tigan repetent,coleg de clasa,care avea aproximativ aceeasi exprimare ca si tine…
adică vine una care nu ştie să pună spaţiu după semnul întrebării şi după puncte de suspensie să mă latre pe un articol impecabil.
genial.
Lorena Lupu, cand ramai in pana de argumente arunci cu ce mai gasesti la nimereala. Vezi ca propozitiile tale ar trebui si ele sa inceapa cu majuscula. Dar nu e asta buba. Profesori necalificati de limba romana, psihologie, sociologie, politologie, belles lettres s.a.m.d. se gasesc la toate colturile strazii. Dovada vie este chiar dumitale si blogurile astea critice scrise in argou si cu o moralitate de Evul Mediu. Ura si discriminarea au priza la romani, probabil de asta vreo 3-4 indivizi din lista mea de FB tot dau share la blogurile astea scrise intr-un limbaj de birjar si fara morala. Ti-am citit 2 articole (cu greu) si NU SUNT IMPECABILE. Nu te supraevalua. Si nu reactiona agresiv la critica altora. A scrie corect limba romana nu e aceeasi cu a transmite un mesaj. Degeaba scrii corect si (probabil) sofisticat daca tehnica e proasta. Mai bine ti-ai schimba vocatia si ti-ai canaliza energia negativa in alte scopuri decat cele de informare. Informezi prost si formezi si mai prost mintile maleabile ale tinerilor impresionabili. Blogareala nu e nici pe departe o vocatie. Este doar o metoda moderna de lamentare. Si ca sa nu ma mai lungesc, inchei printr-un mesaj de incurajare a criticii pozitive.
“Dovada vie este chiar dumitale”.
ahahahaha.
Cum vin mereu agramaţii să dea lecţii de gramatică. GENIAL!
Restul comentariului, plin de atacuri personale speculative, nu mă interesează şi nu-l citesc.
Cand Ego-ul primeaza, e absolut normal ca parerea celorlalti sa nu conteze. Am putea concluziona ca morala articolului nu este binele copilului, ci a Lorenei Lupu. 🙂
claaaaaar. despre Lorena Lupu era articolul, ce noroc că te-ai prins tu.
PS: când un comentariu e complet paralel cu tema, îl latră doar pe autor şi geme literalmente de rea-voinţă şi oftică, nici un om sănătos la cap nu ţi-l va lua vreodată în considerare. va da ochii peste cap, îşi va spune în gând “ce proastă-i asta” şi va merge mai departe.
PS2: nu mă interesează să-ţi descarci ciuda şi răutatea la infinit pe pagina mea. drept care îţi dau de ales:
a) vei comenta articolele – autorul nu e problema ta, că nu-i dai tu de mâncare.
b) te blochez şi latri în spam până când paranoia te va despărţi.
Da, mai Lorena. Pocnesc de ciuda si rautate. 🙂 Cred ca trairile astea sunt mai degraba o proiectie a propriilor tale trairi. Te rog blocheaza-ma. Am terminat aici mai repede decat credeam.
Evident, eu am proiectat două comentarii pline de lătrat ad hominem. Nu tu le-ai scris. Adios!
Wow! “Tigan”… Hmmm, speram ca macar persoanele rasiste sa ocoleasca blogul asta. Colegul respectiv nu era repetent pentru ca era tigan. Nu mai etniciza defectele sau lipsurile oamenilor, ca nu au nicio treaba cu etnia lor, deci nu stiu de ce trebuie sa precizezi ca era rom. Incredibil!!!
prostul, dacă nu-i rasist…
Articolul e bun insa numai din perspectiva ta… Eu as fi mai deschis si la alte perspective. E greu sa fii parinte si probabil nu ai de unde sa stii asta. Imi dai senzatia asta dupa micile ironii din articol. In fine, iti doresc un copil model ca sa poti fi si tu un parinte model…
Doamne,incredibil… deci sa inteleg ca virgula comentariul de mai sus e facut de o “mama” reala???? deci daca e copilul tau si te enerveaza ce face el in magazin ai o problema,DOAMNA…mergi la psiholog! adica ce vrei sa inteleg,eu ,mama de doi copii??? ca baietelul tau merita tratat ca in articol pentru ca TU esti in pragul unei crize de nervi si NOI nu intelegem cum e sa fii scos din minti de propriul copil ???? adik-lumina ochilor mei,sufletelul cel mai pretios pe lumea asta si pe toate lumile existente si inexistente,ratiunea mea de “a fi” ?????
deci-O,DOAMNE….. si atat.
🙂 Scumpa mea, tu tocmai ai pus o eticheta unei persoane pe care nu o cunosti, nu stii motivele pentru care a smucit copilul sau a strigat la el, nu stii absolut nimic despre mamica aceea, care, intr-adevar, si-a iesit din fire intr-un moment prost… si intr-un mod si mai prost… Daca stai bine si te gandesti, tu ai aruncat cu o piatra. Nu stii cat de mult isi iubeste copilul mamica aceea, in pofida iesirii urate la care ai asistat… Este adevarat ca ea a urlat, dar tu, tu, oare, ce-ai gandit??? Ca ai fi dat-o cu capul de marginea metalica a benzii… Un gand absolut non-violent… Lorena, Lorena, esti plina de contradictii in acest articolas… Adica esti om. Acorda-i si mamicii in cauza un pic de indurare si n-o infiera in public, asa cum a strigat ea la copilasul ei… In plus, ai fi putut sa iei atitudine, nu dand-o cu capul de banda, ci spunandu-i, politicos, asa cum iti place tie, parerea ta despre comportamentul ei… E mai usor, clar, sa scrii pe blog, asa nu risti sa primesti un raspuns pertinent, care sa-ti intoarca pe dos constiinta… Perfecta mea Lorena, banuiala mea este ca esti tinerica… Abtine-te… Ce faci tu este exact ceea ce nu-ti place: propagi uratul, violenta, generalizarea fara discernamant… Sa fii bine!!! Si sa ajungi sa ai copii, daca nu-i ai, cu care sa ai toata rabdarea din lume, astfel incat sa nu fii nevoita NICIODATA sa ridici tonul la ei sau, Doamne fereste, sa-i atingi cu o palma la cur (cum iti place tie sa vorbesti) 🙂
poate n-o să-ţi vină să crezi, dar există gesturi care caracterizează un om. poţi da un copil la o parte cu fineţe, şi îl poţi smuci ca pe o păpuşă de cârpă. Caz în care nu există scuze.
Îmi dau seama că toţi cei care aţi sărit să mă faceţi troacă de porci la textul ăsta sunteţi genul de oameni care-şi tratează odios copiii şi li se pare normal să o facă. Ţineţi minte ce vă spun: copiii nu vor uita şi să vor scoate pe nas chestia asta.
Inca o frustrata care se simte cu musca pe caciula….. Imbecilelor, ce cautati pe aceasta pagina daca va displace Lorena atat de mult? Vi se pare gresit sa comenteze despre parinti infecti care nu stiu sa isi educe copiii cu blandete si intr-un mod inteligent? Va intrebati oare de ce va deranjeaza atat de mult? Oare nu pentru ca voi sunteti acele mizerii? Ba da, exact asta este motivul. Imi este lehamite de toate razvratitele care au scris aici. Oricum sunt convinsa ca toate regretati ca ati cutezat sa va lamentati. Sunteti toate niste laturi.
Doamna draga, de aceea este copilasul dumneavoastra agitat si alearga si tranteste si loveste. Din cauza agresivitatii de care se loveste zilnic. Si inainte sa va credeti sigura mama obosita de copil hiperenergic si sa gasiti scuze, mai bine incercati sa va controlati intai dumneavoastra si apoi sa invinuiti copilul, care nu face decat sa oglindeasca comportamentul din familie
Daca fiu-tau face toate astea cand e cu tine la magazin, atunci TU esti cea ignoranta. Am vrut sa spun mai rau de atat.
Inca o data, eu si taica-su suntem extrem de calmi si calculati. Nu procedam sub nici un fel violent la comportamentul sau. Am consultat doctori, pedagogi si nimeni n-a putut sa ne sfatuiasca astfel incat sa ii schimbam comportamentul. Nici la gradinita nu au reusit sa faca ceva in acest sens.
Face toate alea in magazin pentru ca asa e natura lui. E un copil foarte nazdravan. Si din pacate asa mi l-a dat Dumnezeu iar eu nu sunt decat o mama ca oricare alta.
Daca eram un pic mai impulsivi probabil ca am fi fost comparati cu parintele isteric din magazin. E foarte usor sa iti pierzi calmul cand esti tocat zi de zi, minut de minut.
E foarte usor sa vorbesti cand esti in necunostinta de cauza! Foarte multi ‘experti’.
Mda, avand in vedere ca fie-mea implineste 18 ani peste mai putin de cinci luni, cred ca sunt un pic in masura sa-mi dau cu parerea. Dar tu lasa-l pe al tau copil sa faca ce vrea el si, ca sa te citez (desi nu am inteles ce vrei sa spui): “nu proceda sub nici un fel violent la comportamentul sau”. Lasa-l ba sa urle, sa se agite si sa se agate de rafturi. Altfel cine stie ce tulburari comportamentale o sa dezvolte. Ma scot din minti metodele astea “moderne” pentru crescut copiii, care-i permit aluia micu’ sa se pise pe toata lumea, din mers. Dar na, voi faceti ce si cum stiti si va duce capul. La revedere!
E un copil foarte nazdravan. [b] Si din pacate [/b] asa mi l-a dat Dumnezeu…
Vinde-l pe mercador sunt sigur ca cineva il va cumpara
auzi Anca, nu stiu ce psiholog ti-a spus ca asa e personalitatea copilului, din moment ce un copil nu are personalitate, asta din punct de vedere anatomic. sau tu nu crezi in anatomie, ca asa ti l-a dat Dumnezeu?
mai schimba doctorii. si nu, nu incerca sa iti dai dreptate, esti o mama ingrozitoare sa-ti gasesti scuza la a smunci un copil. si asta iti spune o persoana care a lucrat cu copii si care a facut psihologie. iti spun eu ca daca iese copilul tau din mediul de acasa o saptamana, si vine intr-un mediu cu adevarat calm, va fi o persoana schimbata. dar degeaba, ca oricum o sa-l strici la loc. tu nu intelegi ca un copil e exact ca un burete. absoarbe toata informatia pe care o primeste, fara sa o filtreze in functie de bine si rau, ca inca nu are varsta necesara. nu cred ca ai luat in serios vorba “nu e usor sa cresti un copil” si l-ai facut totusi, ca asta era urmatorul lucru pe lista in viata ta, nu?
Draga, Anca…se poate sa ai si tu dreptatea ta. Copilul tau pare sa fie cam coleric, si fiind aici vorba de temperament trebuie sa stii ca este innascut. Temperamentul il face sa aiba aceasta stare de spirit si nu personalitatea, intrucat copiii la nastere nu au personalitate. Aceasta se formeaza de.a lungul anilor si este, pe de o parte mostenita de la parti, pe de alta parte este modelata de mediul social cu care interactineaza. Acest copil nu este agresiv, este cel mult temperamental si asa va fi toata viata pentru ca temperamentul este inascut si permanent. Ceea ce poti tu sa faci este sa il.ajuti sa isi cizelele aceste porniri native si pentru asta iti recomand sa citesti despre temperamente de Carl Gustav Jung. De asemenea iti recomand sa citesti despre terapia ABA care face minuni in cazul copiilor cu autism care au probleme de comportament. Bineinteles, nu este cazul copilului tau, dar terapia aceasta se bazeaza pe cateva principii esentiale pentru educatie care te.ar putea ajuta. De ex., educatia vazuta ca sistem organizat de recompense. Incearca, daca cu acesti copii care sunt hiperenergici si neatenti fubctioneaza, sunt sigura ca va functiona si in cazul tau.
‘din păcate așa mi l-a dat Dumnezeu’ – asta spune tot.
Eu zic să nu vă mai obosiți cu doamna asta. Știți cum e… dacă tot îl invocăm pe ăl de sus: De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.
Doamna Anca, citind comentariile dvs, am vrut sa va intreb daca si in alte circumstante copilul se comporta asa, daca este agitat, nu poate sta intr-un loc etc. Daca este asa cum am spus, e posibil sa fie vorba de ADHD. Nu ar strica sa mergeti la un medic psihiatru pentru un eventual diagnostic.
Nici nu meriti sa ai acel copil daca spui ”din pacate asa mi l-a dat Dumnezeu” eu cred ca ”din pacate” asa l-ai crescut…ma dezgusti.. sper sa nu mai dau peste oameni ca tine de acum inainte…
Solutii sunt iar simpla rabdare nu este una din ele
Pentru Paula care a facut psihologia: mai citeste (inca) o data tot ce se poate despre ADHD, ti-au scapat niste lucruri esentiale. Si mai du-te (inca) o data la cursul acela unde te invata ca un psiholog n-are voie sa ofenseze pe cineva in public, nici sa dea verdicte aiurea folosindu-se de cunostintele sale sau facand caz de diploma. Unde ai studiat psihologia, btw?
Și un psiholog are dreptul la opinii sale OMENEȘTI și la sentimentele sale OMENEȘTI. Cu atât mai mult cu cât răspunde cuiva care motivează violența asupra copilului și lipsa de control a părintelui prin faptul că ăla mic e dificil
Poate fi foarte simplu; Anca: copilul dvs are nişte nevoi care cer a fi împlinite (nu ştiu ce v-au spus doctorii, însă nu de doctori are nevoie copilul dvs).
Poate copilului dvs îi place nespus de mult să se joace. Aţi încercat să-l lăsaţi cât timp sunteţi la cumpărături la un loc de joacă?
Sau poate e felul lui de a cere atenţie de la părinţi sau de la alte persoane cu care este la cumpărături.
Poate că-i lipseşte reguli simple pe care să le urmeze şi de aici agresivitatea de care vorbiţi, pentru că un copil echilibrat are voie să facă orice, atâta vreme cât
– nu-şi face rău lui însuşi
– nu face rău celor din jur
– nu face rău lucrurilor.
Deci, răspunsul este în altă parte …
– nu-şi face rău lui însuşi (Da isi face rau singur – alearga fara sa se uite in urma pe unde ii sunt parintii, in plus, nu e prima data cand fuge din parc sau supravegherea persoanelor care l-au avut in grija)
– nu face rău celor din jur (Nu face rau celor din jur)
– nu face rău lucrurilor (Distruge lucruri, inclusiv cele din magazin care nu pot fi puse pur si simplu la loc)
Imi place multimea persoanelor intelepte care pur si simplu nu vor sa admita ca exista copii extrem de dificili cu probleme speciale care nu sunt mostenite de la nimeni. De aceea am vizitat pedagogi si medici – am fost si sfatuiti sa facem asa de la gradinita.
P.S.: Am cerut si ajutorul prietenilor cu copii de aceeasi varsta. N-au avut ‘leac’.
Inca o sursa de inspiratie:
http://www.ahaparenting.com/parenting-tools/positive-discipline/handling-anger
Inca o data: eu nu imi pedepsesc copilul, insa pot sa admit ca este FOARTE GREU sa te controlezi. Imi inchipui ca unui om normal ii va fi foarte greu sa se controleze in preajma unui copil ca al meu.
De ce nu încerci încurajarea? Si actiunea pozitiva. Recompenseaza-l dupa fiecare comportament pozitiv si iesi din magazin IMEDIAT ce începe criza. Afara, te asezi la înaltimea lui ( nu îl ridici, te asezi tu), îl iei de mânute pentru a stabili un contact fizic si îi spui, pe cel mai calm ton : «Mama te iubeste, dar nu putem sa mai stam în magazin. Când o sa crezi tu ca o sa poti sta frumos în carucior/ de mâna cu mama, o sa ne întoarcem. Daca nu, o sa mergem acasa» Oricât de urgent ar fi sa faci cumparaturile alea, NU TE ÎNTORCI. Acasa, nu trebuie sa te lamentezi, nu trebuie sa reprosezi. Seara, cand crezi ca e gata sa se culce, faci un rapel. «Mama vrea sa te întrebe ceva: Tu crezi ca a fost bine azi?» Îl lasi sa-ti explice si ÎL ASCULTI PÂNA LA CAPAT. Apoi îi vorbesti, pe un ton EXTREM de calm, care au fost sentimentele tale. Fara sa exagerezi. Poti folosi imagini, ca sa poate pune un nume sentimentelor. «Crezi ca mama era asa? Nu? Cum e omuletul din imagine? Vesel? Mama era asa? Nu? Dar cum crezi ca erau ochisorii mei? Tristi? Da, mama a fost trista, dar stiu ca tu ma iubesti si nu vrei sa ma superi. Mâine o sa încercam sa mergem la magazin. » Si atât. Si repeti figura asta pâna o sa se calmeze. Îti promit ca nu o sa dureze mult. Copilul tau face asta din doua motive: vrea atentia ta EXCLUSIVA si nu stie sa puna un nume sentimentelor si sa le comunice.
Succes!
Uite o mamă pe sufletul meu.
Manuela, nu vrei să mă înfiezi? 🙂
Copilul nu trebuie pedepsit si recompensat, pentru ca astfel accentul este pus pe lucrurile pozitive si nu pe cele negative. Astfel, ii creste si stima de sine. Uite, poti sa ii promiti ca daca sta linistit cateva minute ii oferi o bombonica. Iti pui alarma la telefon sa sune si cand ai sunat ii oferi recompensa. Apoi maresti recompensa pana ajungi sa i.o oferi la iesire din magazin. O.mamica a povestit mai sus cum ii promite copilului ca ii cumpara ceva ce vrea el daca este cuminte. Aceasta este o recompensa, insa ceea ce aceasta mamica nu intelege este faptul ca nu toti copiii reactioneaza la fel. Ai nevoie de recompense adecvate specificului copilului tau. Ceea ce pentru un copil functioneaza, nu este obligatoriu sa functioneze pentru altul. Aceste comportamente vor fi greu de cizelat si imi pare rau ca trebuie sa te confrunti cu asa ceva, dar in timp…gen cateva luni, vei vedea diferente. Insa aceste principii trebuie aplicate si acasa si la scoala. Urmareste cateva emisiuni de super nany care aplica aceste principii. Iti va da idei de tabele de premiere pentru acasa si multe altele.
Tu Anca, nu intelegi ca problema pleaca de la tine?! Cum sa spui “din pacate asa ti l-a dat Dumnezeu” ? in loc sa fii recunoscatoare pt copilul minunat pe care l-ai nascut, tu spui: “din pacate” ?! Da, e posibil sa ai si tu dreptate si sa aiba anumite probleme comportamentale care sa necesite experienta profesionala a unui psiholog poate, dar parerea mea e ca in primul rand, tu ai nevoie de un psiholog, fara suparare. Schimba-te tu si modul tau de a gandi si de a privi viata si poate schimbarea asta va fi benefica comportamentului copilului tau.
Dragă Anca
Dacă înţeleg bine, copilul tău este un copil care te pune la grea încercare şi, ştiind cât de greu e cu el, îţi vine uşor să îi acorzi mai multă înţelegere mamei despre care se vorbeşte în articol.
Făcând însă abstracţie de limbaj, articolul subliniază câteva lucruri:
“Proasta dracului”, de exemplu. Nu numai că e dureros pentru copil, dar n-o avantajează deloc nici pe mamă. Ca să fiu mai clară, în momentul în care mama îşi vede copilul ca fiind prost, îl va trata ca pe un prost. Greşelile obişnite pe care la face orice copil,, pentru mamă vor constitui dovezi de necontestat că fetiţa ei e proastă. .. Şi dacă îi repeţi copilului mereu că e prost, la ce te poţi aştepta de la el?
Poate că femeia respectivă a fost obosită. E de înţeles. Doar că neputinţa ei se va răsfrânge nu numai asupra fetiţei, ci şi asupra ei înşişi. Pentru că fetiţa va reacţiona. Fie va accepta ideea mamei că e o proastă şi că nu valorează nimic…fie se va revolta. Eu, unai, îi doresc să aibă puterea să se revolte şi să găsească oameni care să o ajute să crească, să evolueze şi să se auto-aprecieze. Să nu devină o victimă.
Cât despre mamă, aproape că i-aş dori succes dacă n-aş şti că n-are cum să obţină un rezultat bun folosind astfel de metode…
Cred, totuşi, că dacă aş fi asistat la scenă, aş fi întrebt-o dacă ar fi fost o situaţie diferită, dacă ei i-ari fi blocat drumul un copil străin, l-ar fi tratat la fel? Cel mai probabil că nu. Cred că i-ar fi fost frică de reacţia părintelui copilului respectiv. Dar pe fetiţa ei nu are cine să o apere de ea, aşa că se dezlănţuie….
Cine ştie… poate şi ea, mama, a fost tratată la fel în copilărie… Îi doresc să ajungă cumva să conştientizeze efectul comportamentului său şi să îl schimbe…
da, Ana, sunt de acord. dar când le explici asta dobitocilor siniştri, ei îţi răspund cu “aaa, păi nu eşti mamă, tu de unde să ştii?”
Stimata doamna anca – un copil cand se naste este exact ca si un calculator nou nout cumparat de la magazin – daca imi este permisa asocierea – asa cum pe un calculator instalezi sistemul de operare din prima zi cand l-ai adus acasa fericit , la fel procedezi si cu un copil – din primele lui ore de viata inmagazineaza si invata constant despre lume , obiceiuri si altele. Ce nu intelegeti dumneavoastra este un lucru foarte simplu – si nu o sa ma repet aici cu citatul copilul este oglinda parintelui , desi este perfect adevarat – dar daca copilul dumneavoastra de foarte mic nu a fost obisnuit cu ce e rau sau bine – calm si explicat pe intelesul lui , si nu prostelile de rigoare facute de sute de parinti si aberatiile gen e mic lasa-l , ii iau acuma sa taca plodul si mii si mii de alte exemple – acel copil intai de toate este bulversat si dezorientat – simplul fapt ca dumneavoastra care l-ati nascut il plimbati prin doctori si va cheltuiti banii aiurea in tramvai pe diverse tratamente si pastile menite sa va tampeasca si mai mult copilul de cap – denota ca nu aveti in cap nici macar cei 2 neuroni si ca sincer prin lege nu cred ca aveati dreptul de reproducere -aici nu e vorba de antene sau aberatiile debitate de dumneavoastra , e vorba strict de faptul ca foarte multi din cei ce se numesc parinti ar trebui castrati – credeti-ma decat gene de tipul acesta sa se perpetueze , mai bine lipsa – vedeti dumneavoastra si lumea noastra ar trebui sa se ghideze strict dupa principiul calitate si nu cantitate – a se vedea dumneavoastra si progeniturile – apoi , sa continuam – faptul ca va duceti si cereti sfaturi – la gradinita – scoala sau la alti parinti denota prostia monumentala de care dati dovada – cum ar putea oricine altcineva , indiferent ca acel cineva isi petrece 4 ore pe zi cu copilul dumitale si cu inca 30 pe langa sa iti cunoasca copilul mai bine ca tine femeie??? si sa stie ce trebuie facut , cum trebuie facut si ce vrea de fapt copilul sub toata aceasta fatada de razboi pe care spuneti ca o afiseaza ? este foarte clar faptul ca din pacate v-ati multiplicat fara a sti de ce , din simplul fapt ca trebuie sau ca avea si vecina de la 6 si ca habar nu aveti ce are nevoie de fapt si de drept un pui de om si cum se creste – nu mai cere sfaturi si nu mai cheltui bani – cunoaste-ti copilul facut de tine – programat sau la betie tot aia e se pare dar nah , te-ai pricopsit cu el pe cap – invata sa il iubesti nu sa il ponegresti la altii si sa ceri sfaturi de tampita si apoi vezi daca nu ai alte rezultate – aceste vorbe poate spuse mai dur vin de la o femeie simpla care vede viata in felul ei si care crede ca daca spui fut nu e o tiganie de coltul drumului. Sper pentru binele copilului tau care va creste ca vei citi de cateva ori ce ti-am zis si ca vei incerca in ciuda lipsei de neuroni sa pricepi ceva. O dupa amiaza frumoasa
Dacă îți este foarte greu să te controlezi probabil cea cu nevoi de terapie ești tu și nu copilul?
Sau dacă copilul tău este cu sindrom, nu-l mai da ca normă.
Draga mea, copilul tau alearga ca un copil, nu ca un disperat! Daca abandoneaza niste lucruri prin magazine, nu e un capat de tara, sunt oameni platiti sa le puna la loc sa iti satisfaca tie impulsul de cumparare si nu in ultimul rand poti sa ii propui sa il pui tu in cos, de la inceput; in felul asta va realiza ca vrei sa ai un minim de relatie cu el (si chiar te pui la mintea lui) si ca urmarirea listei de cumparaturi nu e mai importanta decat persoana sa.
exact.
te rog eu frumos, nu-ți mai spune părinte! în rest poți să spui ce vrei, dar nu asta
Copilul este asa cum stii sa-l cresti, mai bine zis sa-l educi. El va deprinde anumite lucruri sau atitudini asa cum a vazut la cei mari. Dialogand cu calm si explicandu-i de fiecare data ce este bine si ce este rau sa faca, pedepsindu-l fara violenta ci doar prin puterea cuvantului si exemplului copilul nu va avea comportamente care sa te faca de ras in societate. Daca a fugit de langa tine printre rafturile marketului, sau deranjand cumparatorii, ce pedeapsa i-ai dat. Intotdeauna un copil isi doreste ceva. Pedeseste-l prin nesatisfacerea acestei dorinte. Insista si bate din picior, face rautati, atunci umbla la orgoliul lui, si tot asa. Nu-i neaparat nevoie de constrangere fizica. Dar daca te vei apuca sa faci „educatie” copilului cand deja prea tarziu, munca ta va fi foarte grea si mai ales cu rezultate foarte intarziate. Totul este sa ai rabdare….
Bafta Anca!..
nu va suparati doamna ANCA, dar dupa cum descrieti copilul, el pare sa aiba foarte multa energie, si lipsa acuta de atentie din partea parintilor. poate daca o sa invatati dumneavoastra sa colaborati cu micutul, veti invata si dvs ceva, si copilul.
si va rog, nu ma intrebati daca am copii sau sa nu imi spuneti ca nu stiu ce greu se creste un copil. este absolut irelevant.
pe de alta parte, pentru a va putea bucura de o relatie mai calma cu mediul si copilul, incercati sa va tratati propria depresie (si nu incerc sa va insult). daca o sa mergeti la un psiholog o sa intelegeti.
best regards
PS. din punctul meu de vedere, daca vedeam ce a vazut Lorena, cel mai probabil i-as fi scos fo’ doi dinti mamei isterice. asa, din rever.
Doamna nu are depresie. Va reconand si dumneavoastra o carte de psihologie pentru ca ceea ce ati spus este echivalent cu a spune ca daca tusesti de 2 ori ai pneumonie.
Ma gandesc ca fiecare isi vede prioritatile in viata inclusiv in viata de familie. Din nefericire sunt foarte multe mamici care fac copii fara sa realizeze ceea ce inseamna. Au asteptari de la ei ca de la un adult, ceea ce mi se pare aberant. Ceea ce nu pot intelege este de ce credeti ca acel copil are prea multa energie si mereu cand e vorba de astfel de incidente cand un copil urla – parintii il snopesc in bataie sau il lasa sa urle ca nebunu la nesfarsit fara sa vada unde e problema, Voi stati vreodata dragi parinti sa va ganditi cat timp ii alocati copilului vostru? Cata atentie ii dati atunci cand va vorbeste? cat va jucati si cat va puneti la mintea lui? Sunt mama si am si eu un copil care este foarte activ, si ma mai scoate si pe mine din minti si imi vine sa urlu de nervi dar ma gandesc oare de ce urla copilul, de ce tranteste, de ce da in mine? Pei de ce??? Pentru ca asa isi exprima momentan neplacerile, daca o doare ceva, daca o ustura ceva, daca ii e foame, daca e obosita si asta din cauza ca inca nu vorbeste foarte mult dat fiind fatul ca este bilingva. Nu neg faptul ca ii dau peste mana daca greseste sau la fundulet cand nu asculta dar nu la orice lucru si nu din orice motiv. Mamici asa zise cum le putem numi sau nu pe unele femei care au copii si nu le acorda atentia necesara, ca acel copil sa simta ca parintele lui este alaturi de el si ca il intelege si ca il sustine si ca ii este un prieten extraordinar, ganditi-va inainte sa dati vina pe acei pui, puneti-va in locul lor si raspundeti singure daca ati fericite in locul copilului vostru, Totodata de ce nu va ganditi ca asa cum voi dati in acel copil acolo unde se intampla, vi s-ar putea intampla si voua de la sot de la sef de la cineva mai puternic ca voi si sa va faca sa va simtiti la fel de josnice de neascultate nebagate in seama, exact cum se simte acel copil. Si aici nu sunt doar mamele si tatii intra in schema pentru ca ea nu la facut singura si el trebuie ia parte al educatie si atentia necesara copilului. Eu de exemplu vad mame in parc unde ies cu fata mea dupa ce vine de la gradinita, si stau fara exagerare, exact ca vacile ba la barfa ba singure pe banca iar copii sunt lasati in legea lor, nu conteaza daca da sau nu in vre-un copil nu conteaza daca face sau nu ce trebuie, si aici ma refer la copii de 2 ani jum in sus. Nu toate sunt asa insa marea majoritate si-au terminat din punctul meu de vedere treaba ca mame. Pei dragelor fata mea are 2 ani si 5 luni insa eu stau cu ea ma joc cu ea si cu alti copii in nisip, alergam impreuna, cantam impreuna, si am grija la fiecare pas gresit sa o atentionez si sa actionez inainte sa reuseasca sa dea in vre-un copil spunandu-i inante ca nu e voie sau ii opresc mana ca sa nu dea si ii explic ca nu este voie. La fel facem si cu jucariile, le scoatem afara pe majoritatea si dam si altor copiii, insa sincer m-am cam saturat sa vad cum copilul meu da la altii si altii nu vor sa ii dea ba mai mult mamicile nu iau nici o actiune ca ele sunt cu mintea la stele nu stiu unde exact, si ma intre oare daca eu vad ca pot de ce altii nu pot??? si raspunsul este- pentru ca nu vor, nu vad si nu vor sa vada aceste lucruri, nu ii intereseaza sau nu sunt capabili de aceste lucruri. Lasand la o parte fatul ca acum sunt mama, in urma cu 8 ani am lucrat la un club de copii, unde venea un copil foarte activ, foarte nescultator, statea cu mama pentru ca parintii sunt divortati, si care care in fiecare zi il aducea la noi si ea statea sa isi savureze seara de seara berea iar el se juca cu mine, subliniez- doar cu mine, copilul nzdravan rau si neascultator si obraznic, mai degraba tot tacamul. Dupa 3 zile fara exgerare a venit mama lui na sefa mea si a intrebat-o ce i-am fact lui Dani al ei??? ca e linistit, calm,ascultator, sa schimbat si nu stie cum si de ce. Femeia era bucuroasa in acest sens insa nu stia secretul si vroia sa il afle. Dragilor nu am facut altceva decat sa ma joc cu el, sa ma pun la mintea lui DAR totul cu limita, cand vedeam ca nu ma asculta si vrea sa faca nazbatii care nu erau de varsta lui il atentionam si intelegea. Era un desene animat cu Dexter si ma punea sa fiu nu stiu cine si ca atunci cand ma impusca sa cad si inversam rolurile si ne jucam si cu mingiile si la Plasy Station, dar copilul era satisfacut, multumimt, era feriict ca cineva il asculta si il baga in seama si face tot ce face si el si asa cum eu faceam ceva cu el facea si el ceva pentru mine si era mia uminte nu doar cu mine ci si acasa. Ma gandesc ca nu e vorba doar de mine, asta e cazul meu, mai sunt si alte persoane ca mine insa atata timp cat eu stiu clarca se poate asa este. Inca un caz de un copil maltratat de mama lui. Va dau cuvantul meu de onoare ca de fiecare data cand o vad pe femeia aia imi vine sa dau teleon la protectia copilului sau sa o iau si sa o bat cum o bate ea pe fata ei. Pe aceasta femeie cu fetita ei am vazut-o de cateva ori bune dimineata cand pleca femeia la munca si o lasa la gradi (am aflat dupa o perioada buna ca o duce la gradi), eram in masina si se urca in diferite locuri si la un moment dat incepea sa o dracuie sa o bata peste fata sa ii vorbeasca urat sa o invinovateasca pentru tot, va jur ca zici ca era copilul de vina ca mama e idioata si nu stie ce sa faca si cum sa se comporte cu copilul ei. Dar oare daca sotul ei cand ea nu intelege ceva, ar veni sa ii dea cateva plame,nu palmute, ca sa inteleaga femeia ca omul vorbeste cu ea, cum ar fi fost??? Intr-o buna zi am gasit-o si culmea ca acum eram cu fata mea, si cum ea e lipcioasa a mers la ea a pupat-o si nu stiu cum o certa pe aia mica nenorocita aceea si sa mai potolit cand am ajuns langa ele, dar cand am intrebat-o pe cea mica ce face, imi raspunde maicasa – ma innebuneste de cap, nu mai pot nu stiu ce sa fac, i-am zis calm si frumos – eeeee, sunt copii, daca nici acum nu ii intelegem atunci cand? trebuie sa avem rabdare. Culmea e ca ma aprobat. La cateva zile am revazut mama cu fetita si de data asta mi sa parut ca e mai calma, insa dupa o perioada de cateva saptamani iar am vazut-o si eraa la fel de crizata. Ceea ce vreau sa spun este ca nu cred ca acel copil (care locuieste la doua blocuri distanta de mine) este atat de nazbatic ci ca nu are atentia necesara de la parinti si normal ca orice fel de rugaminte de la ea catre mama sau tata este un lucru nefiresc. Dragi mamici in primul rand, iubiti-va copii, ganditi-va cum ar fi sa fiti in locul lor in aceleasi conditii. Treaba in casa se face si dupa ce le oferiti dragostea si atentia necesara, sa nu uitati ca nu o sa va mai intalniti cu anii acestia, si daca atunci cand unt mici nu sunteti alaturi de ei, atunci cand vor fi mari nu vor mai avea ei nevoie de voi pentru ca nu va cunosc atata timp cat voi nu ati incrcat sa ii cunoasteti. Nu invinovatesc pe nici o mama, fiecare are problemele lui, insa vreau doar sa stiti ca eu cu sotul meu ne-am crescut fata singuri, nu ne-au ajutat parintii cu piata sau stat cu fata sau venit la noi ca sa ne faca mancare chestii de care au nostrii parinti au beneficiat. Si drept dovada ne facem timp pentru tot, e greu insa asta e viata, dar avem un copil cuminte, atat cat se poate, ca are si el momentele lui ca si noi oamenii mari, si e iubitoare si foarte activa si este exact asa cum am educat-o, cum am format-o, si noi lucram 9 ore pe zi plus drum si ea e la gradi de L pana V. Ma gandesc ca nu toti au bani ca sa plateasca pedagogi si psihologi in lumea asta,si in loc sa asteptam sa ne rezolve altii problemele ar trebebui sa vedem noi daca am facut tot ce este posibil uman. Va doresc tuturor multa sanatate si intelepciune. Imi cer scuze pentru greseli, daca exista.
Andreea, sunt de acord ca trebuie sa ne jucam cu copiii, cred ca trebuie sa ii tratam ca pe niste adulti in miniatura, carora daca le explici si le ceri lucrurile asa cum ti-ar placea sa fie cerute de la tine, in cuvinte simple, in functie de varsta, vor coopera. Parintele este de cele mai mult ori modelul lor, asa ca vor face tot ceea ce vad ei ca produce o reactie din partea adultului. Faptul ca parintele “sta cu gura pe el” este si ea o reactie.
Ceea ce nu mi-a placut deloc in comentariul tau ” Nu neg faptul ca ii dau peste mana daca greseste sau la fundulet cand nu asculta dar nu la orice lucru si nu din orice motiv.” Din punctul meu de vedere, asta e partea care trebuie revizuita si o atitudine gresita in reactia cu copilul. Gandeste-te tu cum ar fi ca peste 30 ani, cand tu o sa ai pareri diferite de ale fetitei tale sa-ti dea si ea peste mana sau o palma la fundulet, pentru ca ai gresit sa ii spui de fata cu sotul ca nu ti-a placut tocanita (e si asta o greseala).
Da, ma joc cu copilul meu, sunt mama care se aseaza cu fundul in nisip alaturi de copil cand acesta imi arata ca vrea sa ma asez langa el, particip activ la jocurile lui si ale noastre, nu am probleme in magazine pentru ca nu ii cumpar jucarii luminoase si care il suprasolicita, da, cred ca un copil face o criza pentru ca are un motiv foarte bine intemeiat si e metoda lui de a se face vazut/auzit/inteles. Si da, imi tratez copilul cu respect si dragoste.
Mi s-a facut greata cand ai zis ca ii dai peste maini sau la fundulet si m-am oprit…
Anca cred ca esti putin bătută în cap….oricât de nervos,obosit etc esti , asta nu e o scuza sa te adresezi copilului tau, sânge din sângele tau,o fiinta plapanda (chiar daca e un razgaiat,nazdravan e COPIL ,NU ROBOTEL) cu “proastadracului”.
Eu daca păteam asa ceva nu ma adresăm cu stimată doamna… Nici nu imi vine sa cred ca o mama ii poate vb asa copilului ei (oricarui copil pana la urma), iar pe tine nu pot sa te inteleg cum ii iei apararea sau ii cauti scuze….doar daca faci parte din aceiasi categorie, de mame cretine (a se citi ca nu te fac cretina personal doar mentionez categoria de femei care se poarta in asemenea hal),care nu merita sa aibe copii.
Oh, dă-mi voie să mă îndoiesc că faci tot ce trebuie așa cum trebuie pentru copilul ăla și că e fix vina lui sau cine știe ce cauză fiziologică misterioasă e la mijloc, în mod independent de tine, din moment ce primele tale două reacții la materialul ăsta au fost 1) să jignești, 2) să-i aperi ceva absolut de neapărat în comportarea față de un copil, indiferent de circumstanțe! Pe cuvîntul tău că acasă nu te porți așa, ci doar în public? 😀
exact asta am remarcat şi eu. mulţumesc.
Apropo de remarcat: după trei ani de vizitat îndelung o anume țară, am remarcat că toți copiii de acolo sînt cuminți. Dar toți. Dacă auzi răcnete sau isterii pe vreundeva, garantat e un copil de turiști sau de imigranți. Concluzia se impune: pe copiii scandalagii îi țin închiși localnicii cu lanțuri prin beciuri (avînd ei și sumedenie de clădiri de 4-5-600 de ani vechime), nu le dau drumul pe stradă. 😀
Evident, copilul e de vina, ca deh copilul vine educat din pizda.Se stie desigur, in pizda au loc foarte multe procese de autoeducare.
Nu-s eu asa geniala dar mi-a explicat un terapeut (de copii) ca orice face un copil gresit e exclusiv vina lu ma-sa si mai putin a tasu-lui.
In fond, nu e nici vina mamelor nici a bunicilor, pentru ca e un intreg lant al slabiciunilor.
In final singurele care pot schimba ceva sunt mamicile din prezent sau cele care propavaduiesc educatia FARA VIOLENTA de orice tip ar fi ea.
Inclusiv Lorena prin articole de gen poate deschide ochii unor mame dornice sa ii deschida.
Ai retinut, da, tanti Anca? Daca nu e cuminte copilul in supermarket, fa niste introspectie. Ca numai si numai augusta ta persoana era responsabila sa il educe astfel incat sa fie cuminte.
Esti una dintre cretinele care n-ar trebui sa aiba copii, orice ti-ar face, nu il umilesti in public jignindu-l si facandu-l in toate felurile. Daca nu esti in stare sa cresti un plod, mai bine taca-ti gura. Altii se chinuie sa-i faca, voi va bateti joc de ei. Halal muiere esti.
Draga mama Anca, di pacate nu exista scuza pentru isterie. Copilul, in mod normal e preparat de acasa, i se vorbeste, i se demonstreaza. Cu calm si nu cu nevi in stomac pentru ca te simti o mama obligata sa creasca un copil.. Se foloseste limbajul semnelor ca alternativa, diverse jocuri de mimica. Nu e nevoie sa faci discursuri. Copilul cand o face lata in general si stie ca o face, priveste intotdeauna mama sau pe cel care i-a vorbit de interdictie. Intotdeauna. Ajunge sa-i faci gestul discret care il va atentiona ca se trece limita bunului simt despre care i-ai vorbit cu dragoste in fiecare zi acasa si se va purta civilizat apreciind ca a vazut doar el semnul.
Serios?! Tu iti dai seama ca vorbesti despre copilul tau ca despre un individ nedorit care te deranjeaza? Tu gandesti? Tu, marea femeie in toata firea, matura (ma rog, discutabil), invinovatesti un copil!! ca nu stiu ce face prin magazin? Hello! Copilul nu are inca un discernamant dezvoltat, stiai asta? De-aia tu, om matur care te crezi, nu ai voie NICIODATA sa spui asa ceva despre propriul copil. Ci sa incerci, chiar daca esti obosita, stresata, nf, orice, sa il inveti ce e bine si ce e rau. Si daca el va continua sa faca, sa fii sigura ca e vina ta, nu a lui. Ca n-ai stiut sa ii arati corect. Cica nu aveti solutii! Nu aveti chef sa ganditi solutii, sunteti mult prea lejeri si autosuficienti. Fratilor, daca sunteti nervosi, stresati, nf, tot respectul. Da’ nu mai faceti copii! Va rog! Daca stiti ca nu sunteti in stare sa va stapaniti nervii fata de propriul copil, nu il mai faceti! Va chinuiti si pe voi si pe el. Practic, am avut impresia ca ti-ai “pârât” copilul, aici, pe blog. Pe principiul “da’ el a facut si aia, si aia, el e de vina, nu eu”. Si te intreb acu’, cine e mai copil la minte? Tu sau el?
Interesant ce spui tu Anca…
“Alearga ca disperatul peste tot fara sa inteleaga ca poate sa sparga ceva sau sa se piarda de maica-sa”
“ia de la casa cosuri mai mici, se urca in ele, cade din ele si se loveste si urla, loveste produsele de pe rafturi si oamenii din magazin”
“tipa, urla, aduna orice e interesant pentru el, se joaca cu ele dupa care le abandoneaza pe nici nu stiu unde si foarte multe altele”
Probabil ca detii un model de copil care nu e pre-programat cu chestiile astea, deci e foarte posibil sa fie nevoie sa umbli tu impreuna cu taica-su la treaba asta. Am senzatia ca expertii si nu numai ei numesc treaba asta “educatie”. Dar e posibil sa ma insel, dupa cum tu vei fi mai mult ca sigur dispusa sa-mi demonstrezi.
In loc sa te lamentezi pe tema asta, mai bine foloseste-te de ce observi la copilul tau ca sa ii dai o ocupatie.
Ii place sa alerge ca disperatul? Du-l in parc mai des. Ghici ce? O sa-i placa.
Ii place sa umble cu obiecte? Ia-i LEGO si pune-l sa construiasca chestii, sa investeasca efort si intelect in a invartii si combina obiecte pana nu mai poate. Tipa, urla? Poate are voce! Du-l la un cor vocal.
Dar in conditiile in care este CLAR ca tu nu investesti suficient timp cu copilul tau, probabil cam ca tanti aia din articol, sa NU indraznesti sa pierzi si mai mult timp pe Internet, pe un blog, luandu-te fix ca o ignoranta de persoana care sesizeaza un lucru grav! Poate cat timp citesti tu ce porcarie am scris eu si ti se ridica tensiunea ai uitat deja de copilul tau. O fi bine?
Desi tonul este unul de repros la adresa unei persoane pe care nu o cunosti catusi de putin, ideile expuse mi se par foarte bune de pus in practica de catre Anca. Si eu merg pe acelasi principiu in educatia copilului meu: ii ofer preocupari in functie de ceea ce observ in comportamentul lui. S-ar putea sa iti dai seama ca ai un copil extraordinar pe care pana acum nu l-ai inteles si de aceea (probabil!) au aparut niste frustrari pe care el le exprima asa.
Si ideea cu Super Nanny, pe care ti-a dat-o cineva care a comentat inaintea mea, este la fel de buna. Eu am urmarit aceasta emisiune de multe ori inainte de a naste si mi-am insusit destul de bine principiile de educatie ale Irinei. Dupa ce am nascut, eram hotarata sa-mi cresc copilul in functie de toate aceste idei ale ei si asta am si facut. Si pot spune ca sunt foarte multumita de rezultate.
Nu-ti imagina ca am un copil care sta cu capul in jos si zice la orice cerere a mea “Da, mami…”. Nu imi doresc sa am un astfel de copil, pt ca acel copil cu siguranta nu ar fi in regula. Am un copil de aproape 4 ani, care trece si el prin etapa de protest care exista la orice copil. Cu toate astea, eu stiu sa gestionez destul de bine (zic eu) aceste proteste ale lui. Poate ma ajuta si experienta pe care o am deja in a “creste” copii, pt ca lucrez cu copii. Nu-ti imagina ca am niste nervi de otel pentru ca nu-i am. Dar am invatat sa-mi controlez nervii pentru ca copilul meu are intotdeauna un motiv sa planga sau sa se poarte urat. Iar eu trebuie sa-mi pastrez calmul si sa gasesc cauza “crizei” lui. Uneori crizele de plans se datoreaza unor frustrari stranse mai multe zile si copilul rabufneste din senin, aiurea, aparent fara motiv. Eu ii dau voie copilului meu sa planga in aceste momente si nu ii cer sa inceteze. Doar stau acolo, langa el. Si asta il ajuta sa se elibereze de tot stresul si sa revina dupa 2 minute ca si cum nimic nu s-a intamplat. Si eu plang dupa o zi foarte stresanta doar ca sa ma eliberez, fara niciun alt motiv. Dar daca eu stiu sa ma controlez si sa fac asta singura, fara sa deranjez pe nimeni, copilul meu nu are de unde sa aiba invatat acest comportament.
Apoi, este nevoie sa comunici copilului exact ce urmeaza sa faceti. Eu cand intru cu el intr-un magazin ii spun exact ce trebuie sa cumparam (daca e vorba de 2-3 produse). Cand vrea ceva ce nu ne permitem ii spun frumos “acum nu avem bani de x, dar mami poate sa-ti ia un iaurtel din care iti place tie”. Si copilul este foarte fericit ca ii iau acel iaurtel. Cand avem o lista mai mare de produse de cumparat, il pun in carutul de cumparaturi si ii ofer lui placerea de a pune in carut fiecare produs pe care-l cumpar. Si nu ai idee cat de fericit il face faptul ca il implic.
De cand era mic l-am implicat in tot ce faceam (dupa dorinta si puterea lui). Cand vrea, ma “ajuta” la sters praful, intins rufele la uscat, udat florile , spalat vase (inca nu a spart niciunul). Si niciodata nu corectez in fata lui ceva facut de el “gresit” pt ca nu vreau sa inteleaga ca nu-i valorizez munca. De ex atunci cand intinde rufe, le pune bineinteles stramb, dar daca ii atrag atentia si nu vrea sa “repare”, eu nu le indrept decat pe balcon, dupa ce copilul nu se mai uita la mine. Pentru mine este foarte important faptul ca ma ajuta si asta este mesajul pe care vreau sa i-l transmit. Nu faptul ca nu face lucrurile bine. Este foarte important sa dezvolti in el dorinta de a face, chiar daca la inceput va face gresit.
Superb! Mă bucur când văd un om care înţelege ideile şi nu-mi scoate ochii cu tonul, de parcă ar fi trebuit s-o felicit pe femeia care-şi face copila “proasta dracu'”.
Draga Anca, probabil (sau nu) autoarea articolului initial nu este mama, chiar nu conteaza cand e vorba de a trata si relationa cu oameni. Eu sunt mama si conform celor scrise de tine sunt “indreptatita” sa-ti raspund. Te rog frumos reciteste-ti postul si apoi analizeaza … asa iti vezi tu copilul???
Sunt si copii care au foarte multa energie, este adevarat, dar nu exista din partea unui parinte ” nu avem solutii la comportamentul sau”. Daca te duci in magazin cu el, iti asumi comportamentul copilului tau, de care esti raspunzator.
Spui ca alearga prin magazin…wow…este de neimaginat. Rupe-ti 2 minute si alearga si tu cu el, nu e rusine si chiar nu conteaza ce spun cei din jur. Sau poate inainte de shopping, mergeti la alergat in parc si poate sa faca acolo ce vrea el.
Spui ca poate sa sparga. Si TU poti sa spargi. Singura problema e ca trebuie sa si platesti.
Aduna tot felul de chestii inutile, dar foarte colorate. Nu te impiedica nimeni sa le lasi la casa si sa ramai cu un set de abtibilduri de 5 lei, daca vrei sa-i cumperi ceva.
Se suie in cosurile de cumparaturi :))…incearca cu un carut de 50 de bani, poate o sa-i placa sa se “dea” cu ala.
Si inca ceva…ar fi bine sa-i spui exact de ce va aflati acolo; cere-i ajutorul sa le puna in cos si lasa-l sa aleaga intre produse similare. Este parte din familia ta, nu este supliment familial
Draga Anca ,poate esti mamica cum spui tu ,si poate copii te aduc in pragul exasperariiiiiiiii de n ori ,si eu am 2 fetite si cea mica e mai rea ca Denis pericol public insa asa cum zicea si tipa de mai sus,trebuie sa iti amintesti in fiecare secunda ca ceea ce faci este ceea ce trimiti mai departe,comportamantul tau cladeste caracterul lor,maine cand “la casa” fata ta scumpa si draga se va adresa cu “ho fa toanta dracu” cuiva mai mult ca sigur ai sa intri in pamant de rusine…copii pana la capat sunt copii,si noi am fost candva ca ei si ei vor fi candva ca noi…important e sa intelegem ca pe langa faptul ca orice ar face ei sunt centrul universului nostru si noi ptr ei suntem exemplul principal….respect ptr randurile de la care au portnit aceste discutii,copii sunt tot ce e mai pur si mai frumos pe pamant,cine nu simte asta inseamna ca s/a nascut degeaba si nu merita sa ajunga intr-o zi parinte…e ca si cum ei s/ar fi nascut oameni mari direct…Bravo Lorena,am intrat din gresala pe blogul tau insa de acum cred ca voi citi cu placere postarile tale!
scuze ptr greseli insa apropo de copii,scriu si imi urmaresc si buburuza sa vad ce traznai mai face! 😛
Anca, eu sigur sînt mămică. Ba chiar de băieţi. Şi prefer să folosesc scrierea comunistă, respectiv cu î etc. Fac această precizare pentru că, fără răutate, vreau să îţi atrag atenţia că ai lacune majore în exprimare (cel puţin în cea scrisă). Revenind la postarea ta, da, ai dreptate să susţii că pruncuşorul tău te poate înnebuni, dar, crede-mă, este numai şi numai vina părinţilor dacă el a ajuns un mic terorist. Dacă nu a trecut de cinci ani încă sînt speranţe, însă, garantat, nu bătaia este soluţia.
Un copil o sa actioneze in functie de ceea ce i se permite. Ai incercat vreodata sa ii explici in detaliu cum si de ce sa se poarte in diferite situatii? Sunt de acord ca un copil cere multa atentie si multa rabdare, dar in momentul in care te inhami la maternitate, trebuie sa fii constienta de toate aspectele. Unui copil trebuie sa ii explici multe , nu te baza pe faptul ca “lasa ca e mic, nu intelege… ce rost are sa-mi bat capul sa-i explic? Mai binr trantesc un
Oricat de obosita si enervata ai fi, nu te razbuni si nu-ti ineci amarul insultandu-ti copilul! Punct! Si, poate ar trebui sa te intrebi de ce copilul tau alearga printre rafturi si nu asculta de tine nici o secunda, de ce loveste si arunca 😉 Eu ti-as zice, da’ mi-e ca n-ai intelege! Iti dau un singur indiciu: INTOTDEAUNA PROBLEMA E LA PARINTI!
Si eu am copil, dar a mea nu se arunca pe jos, in speranta disperata de a primi atentia care i se cuvine de drept! Fiecare celula a mea ii este dedicata si, oricat de obosita, rupta, stresata si terminata as fi la 00 cand fii-mea ma trezeste din somn si imi cere un pahar de apa, n-as numi-o intr-un fel anume si nici n-as refuza-o! Sa fiu intr-un picior si tot as avea grija ca psihicul ei sa nu fie afectat de prostia mea! M-as gandi de doua ori inainte de a-mi ignora propriul copil sau de a-l priva de atentia necuvenita… nu de alta, dar n-as vrea sa se ia la intrecere cu fiu-tu….
De acord.Cine n-are copii ,sa se abtina de la a judeca o mama.
Ştiu că ar fi confortabil să te judece doar cine vrei tu să te judece dar nu funcţionează aşa. Din nici o poziţie nu e normal să-ţi umileşti copilul, ca pe un duşman, în faţa unui magazin plin de străini.
De acord cu tine, n-are copii si multi care nu copii au tendinta idioata sa dea sfaturi despre cum sa cresti un copil in conditiile in care nu sunt sa faca unul sau macar sa aiba grija de ei!!!!
ba sunt în stare, dar se mai şi gândesc dacă au cum să-l crească, nu-l fac la nimereală ca apoi să chinuie bietul copil pentru că n-au fost pregătiţi.
Eu am cum sa ii cresc si am trei si venituri cat sa ii tin in puf ca venii discutia am inteles ca era un comentariu de genul ” ca pot sa imi exprim parerea daca am peste 5000 de euro ei pai uite eu am un venit in familie de peste 5000 de lire lunar si copii sunt invatati sa le fac toate pretentiile sunt razgaiati abia pot sa ma inteleg cu ei in public si cu toata rabdarea mea educata in 8 ani de cand am copiii se poate ca ei mi- o pun bine la incercare sa ii cunosca limitele incat la un moment dat patesc si eu ca persoana de la supermarket si mai scap aiureli, amenintari si alte cele in disperare de a indrepta cumva situatia cand nimik din ” cu explicatii si frumosul “nu mai functioneaza!!!! Si am o rabdare de fier, sunt sigura ca ti-ar confirma toate prietenele mele….. Si ideea este si alta toate suntem obosite si tracasate de copii spre exemplu ai mei in noaptea asta s-au sculat fiecare de cate trei ori ba sa bea apa, ba sa faca pipi, ba ii durea cate ceva o mana, un picior deci e normal ca eu dupa 9 treziri in noaptea asta sa nu fiu fiinta aia rationala la care te astepti tu sa ma vizionezi la supermarket plina de duceata, ravdare si rational ….. Think about it!!!
Sent from my iPhone
>
nu. ai înţeles greşit. dar aşa e românul, citeşte cu neatenţie.
comentacul îmi dădea instrucţiuni de scriere. iar eu am spus că nu primesc instrucţiuni de scriere decât de la oameni care-mi plătesc un salariu de cel puţin 5000 de euro.
şi chiar dacă nu mai eşti fiinţa aia raţională, poţi alege să nu te descarci urlând la copil de faţă cu lumea. zic. e o traumă teribilă. oricât te-ar tracasa, presupun că vrei să creşti oameni, nu epave emoţionale.
A…si am fost in stare sa ii fac nu la nimereala ci in deplinatatea unei gandiri mature de dupa 30 de ani si a unei situatii materiale deosebite deci nu se pune problema de chinuirea cuiva!
Sent from my iPhone
>
ok, dar de ce trei? poate dacă erau doi, erau mai puţin epuizanţi.
Asta e treaba mea de cei trei si nu mai putini ….a fost alegerea mea ptr o familie numeroasa si sa te uimesc putin as mai vrea sa mai fac unul, dorinta mea si a sotului si nu sunt vreo specie de nush ce religie ciudata! 🙂
păi şi atunci de ce te plângi că-s obositori?
omul face cât crede că poate duce, nu?
@Manuela Popescu
Păi în aceste condiții cum vă așteptați ca ei să nu vă toate la nervi? Adică nu înțeleg, ce pretenții aveți în condițiile în care i-ați învățat să le fie îndeplinite toate poftele? Educația, la fel ca viață, implică și disciplină iar a-i răsfăța în mod exagerat denotă prostie. Pentru că vor ajunge mari și se vor aștepta ca toată lumea să-i privească drept buricul pământului și să le ofere totul pe tavă fără ca ei să facă nimic pentru asta. Și dacă vor rămâne fără suportul financiar al părinților, se vor prăbuși. Cum vă permiteți să-i educați în felul ăsta? Sunt copiii dvs, ar trebui să-i transformați în oameni, nu în încrezuți cu potențial de epave.
Urmăriți să dați dovadă de mai multă inteligență în ce privește educarea lor, acum cât încă lucrurile se mai pot schimba în foarte bine.
Draga Anca, si eu am un fiu de 1 an jumate, maiobraznic decat al tau, care de dimineata pana seara te toaca la nervi, bate copiii afara, ii musca, urla, da si in noi, tranteste tot ce prinde, vrea sa sparga geamurile, strica toaaate jucariile, ne-a aruncat telefoanele pe balcon, in WC samd…. Eu si logodnicul suntem amandoi studenti la Medicina generala, abia am terminat anul acesta, Licenta, Rezidentiat, restante, alea alea… Samd. Deci cu timpul stam cat se poate de prost, cu somnul la fel. SI TOTUSI!!!! Nu il bat/smucesc/jignesc in public. Asta e dovada de buna crestere. El va creste, si mai tarziu va intelege mai bine ce ii zic, momentan abia vorbeste, abia scoate cateva cuvinte, desi intelege aproape tot ce ii zicem. E in perioada lui de copil rebel, dar asa a fost inca din burta. Daca vreau s ail educ, il educ acasa. Ne da una peste ochi? Il cert, si ii dau peste mana usor, explicandu-i ca nu e voie, ca ne doare, ca nu e furmos samd. Ne trage de par? Il trag si eu de par usor si ii zic ca ma doare, nu e voie s ama traga, ci sa imi faca Mai mai, si ii iau mana si il pun sa ma mangaie, apoi ii fac si eu la fel. Arunca ceva pe jos? Ii zic ca e obraznic, ilpun sa o ia de jos si sa o puna la loc… Stiu, are doar 1 an jumate si stie sa punalucrurile la loc, pana si Pampersul murdar il duce la cos. Eu vreau sa cresc un copil increzator in fortele proprii, sa stie ca il iubesc si il respect, si ca la fel astept si de la el, Sa stie ca nu bataia, jignitul, smucitul e solutia, ci vorba buna si puterea exemplului. Si eu una, am fost crescuta de o mama isterica, ce si-a luat bataie pana nu a mai putut, sa nu mai zic ca nu eram buna de nimic, desi am fost olimpica la biologie, am castigat concurs de poezie, concursuri nationale de dansuri, de gimnastica, am vut o expozitie cu desene, desi in prezent am terminat Medicina generala… Nu conteaza, nu sunt buna. 🙂 Si tocmai pt ca stiu cum m-am simtit sa fiu crescuta de un asa parinte, nu vreau ca baiatul meu sa stie acest sentiment. Simt ca imi vine sa explodez si sa il dau cu capul de toti peretii pt ca imi toaca nervii? Inspir adanc, imi zic in sinea mea ” Calmeaza-te, Andra….”, numar pana la 10 daca nu m-am calmat, apoi incerc sa il fac sa fie disciplinat, dar intr-un mom in care nu deranjez pe altii, nu ma fac de rusine, nu imi las copilul cu traume psihice, samd. Asadar, “Sunt mama, sunt nervoasa si nu am chef de prostiile lui” nu e o scuza. Nu ai chef de copil si de tot ce face el? Nu il mai face! Toate putem sa facem copii, nu toate insa il si putem creste corect si intr-un mediu iubitor, astfel incat sa scoatem cea mai buna versiune a lor la suprafata!
Anca,omoara-l daca te agaseaza sau te face de rusine!:)))Copiii sunt oglinda caracterului parintilor!Parintii isi reprima uneori caracterul agresiv in public pentru a nu se face de ras sau pentru a nu fi judecati,dar copilul reactioneaza inconstient…deci…poate ai btimp sa reflectezi asupra caracterului copilului tau.
Si eu am 2 copii, fata de 13 ani, baietel de 2 ani, acum e pe picioarele mele, l.am adormit si am dat peate aceste discutii. Fata a fost si eate un copil foarte calm..dar duracell al lui mami, maimutica mea….este un nazdravan..si un energic….are trambulina, piscina in curte, toboga….alearga toata ziua, cu mine, sunt tot timpul acasa cu el, cu suri, cu tataie….si tot e plin de nergie si nazdravan…..dar, cum nu toti copiii sunt,la fel, are 2 ani si 2 luni si inca dupa.masa il legan pe picioare….de ce?pt ca altfel nu adoarme,.am asteptat si o ora, si nimic….seara in schimb, se.culca singura, ca.baietii mari….si mai are si suzi, asta este, o sa renuntam si la ea,.dar eu ca mama am simtit ca inca ii mai trebuie, si nu imi pasa ca altii nu mai au la varsta lui….trebuie sa ne cunoastem copii, asa.este..si el alearga prin magazin,.si ce? alerg si eu cu el, il las sa aseze produsele pe raft, mergem si la raionul de jucarii si ne jucam…..e greu, nu zic ca nu….dar in nici un caz nu ii spui copilului prost sau mai stiu eu ce….dar nici nu imi place agresivitatea dintre noi, asa, in general….am putea fi mai buni si civilizati…nu strica. Nici eu credeam ca e asa greu sa ai o minune care nu sta locului,o clipa…dar, cu rab dare si calm se rezolva…si inca ceva, eu nu judec pe nimenipentru
Copilul tau poate face toate astea pentru ca vrea sa-ti spuna ceva. Tu nu-l asculti ci dimpotriva il duci la doctor, “trebuie sa fie bolnav de alearga asa”. Nu e. Copiii sunt doar mai plini de energie decat adultii. L-ai intrebat vreodata de ce ia lucrurile de pe raft si le pune aiurea? L-ai intrebat ce vrea sa-ti spuna cu asta? Incearca. Oricum, umilitul copilului tau in fata unui strain n-ar trebui sa-l faca nimeni. Articolul e foarte bun. N-are importanta daca Lorena are sau nu copii. Zice bine ceea ce zice, si chiar ma pregateam sa spun ca persoanele care ar trebui sa citeasca si sa bage la cap nu vor ajunge sa citeasca aceste articol. Si un minut mai tarziu am citit ce ai scris tu si mi-am dat seama ca m-am inselat.
Marius, chiar dacă-l vor citi, vor spune că sunt eu ignorantă şi vacă, şi cam atât. M-am convins de asta.
Sunt copildeastfel de parinte.
La 30 de ani inca sunt timida, inca urasc oamenii rai si n-am sa iert nici eu nici un parinte pe care-l vad comportantu-se asa. Cand voi avea copii, voi fi blanda cu ei, si-i voi invata decent ce e bine si ce e rau.
Nu suport mamele de genul asta, si eu probabil c-as fi explodad si o faceam de toata jena in fata intregului magazin. Si raspunsul clasic probabil ar fi fost “de ce te bagi tu sa-mi zici cum sa-mi cresc copilul, tu cine esti, cum indraznesti, tu n-ai copii de ce stii tu mai bine?”… alt raspuns de cacao.
Te rog, nu mi-o lua în nume de rău, însă abuzurile de acest fel iau ceva timp pentru a fi vindecate. Iar chestia cu “eu nu o să fac ce au făcut ai mei cu mine” e din alt film atâta vreme cât comportamentul alor tăi părinţi este adânc întipărit în creier.
Cere dezvăţare şi auto-educare în altă direcţie.
Şi ăsta e un efort pe care nu ştiu cât din noii părinţi sunt dispuşi să-l facă şi-l şi mai fac.
Închei scriind : … Şi porcu’ o să aibă aripi să zboare până la Crăciun 🙂
Si eu sunt copil de astfel de parinte (oarecum), nu atat de grav, la fel ca Maria de mai sus, sunt timida la prima vedere, insa mi-am creat mecanisme de aparare. Si la mine porcul chiar zboara pentru ca atunci cand observ ca ar putea aparea comportamente de genul asta, ma controlez. Nu tip la copilul meu, nu il cert pentru lucruri care nu tin de el, ii spun tot timpul cat e de minunat, sunt blanda si calma cu copilul meu si incerc sa ii dau cele mai bune exemple Eu stiu ce nu e in regula si unde am eu probleme si lucrez tot timpul la psihicul meu, sa incerc sa le rezolv. Si cu timpul devin automatisme. Dar nu e usor.
Reblogged this on Green blast and commented:
Some great thoughts on child education for my Romanian friends.
doar ca un astfel de specimen nu prea sta sa citeasca; nici macar pe internet…
n-ai de unde să ştii.
Mi-a placut foarte mult descrierea ta, si mai ales felul in care ai ti-ai si exprimat parerea.
cate mamici demne de dat cu capul de ceva metalic si colturos, eventual un cutit, sunt pe lumea asta…din pacate, prea multe
Ai fi făcut o mare prostie dacă o dădeai cu capul de marginea metalizată a casei de marcat. E foarte uşor să dai un pumn şi să dispari înainte să apară poliţia, îţi ia câteva secunde. Unii fac asta în fiecare zi, de distracţie.
Puştiul în schimb e obligat să trăiască acolo cel puţin până pe la 16-18 ani, timp în care cocalarii de părinţi au sute de posibile ocazii în care să îşi amintească faptul că au fost umiliţi şi bătuţi din pricina lui.
Pentru pumnul cu care ai crezut că îl salvezi, copilul va plăti ani în şir, destui pumni cât să le piardă şirul.
imi place felul in care ai scris. Stilul, asa se zice, nu? Intr-adevar, e trist ca se intampla asa. Pentru astfel de mame simt compasiune. A fost o vreme cand eram revoltata si furioasa dar am ales in final sa le iert. Le iert, si-atat! Cred in viata si in capacitatea fiecarui om de a-si invinge proprii demoni. Nu sunt de acord cu ce a facut! CLAR SUNT PENTRU RABDARE! dar cine e perfect??? eu? Nu.
🙂
Reblogged this on Teodora Rosu.
Da! Poveste parte integrantă din capitolul : să creștem copiii astfel încat sa nu fie nevoie să se vindece de copilărie.
Livia, fiind unul din acesti oameni care, exact cum genial ai spus tu, “au nevoie sa se vindece de copilarie”, desi nu am copii, pot privi prin ochii copilului abuzat, nu al adultului care se justifica murdar.
Sincer nu-mi pasa daca stilul Lorenei place sau nu. Eu iau esenta. Esenta ai insumat-o tu perfect in cuvintele tale. Lorena are dreptate, tu ai dreptate.
Iar parintii acestia care se justifica, ca, deh, daca au facut 5 minute sex, ea a ramas grea si el in loc de tzuica a cumparat 12 luni Pampers, considera ca acum sunt inteleptii parentali ai planetei, i-as pune fatza in fatza cu un criminal in serie produs al unei familii brutale. Sa-i explice ochilor lui fara lacrimi, gurii lui fara zambet si sufletului lui fara mila cume sta povestea cu educatia. Iar apoi, cand incepe sa-i cuprinda frica in fata unui ranjet cinic fara umanitate, le-as spune: daca semeni durere, vei obtine durere.
Nici un criminal nu s-a nascut criminal. A fost nevoie sa fie forjat de o viatza de lipsuri. Daca ar fi primit afectiune la vremea ei ar fi avut compasiune si empatie si acestea l-ar fi oprit din interior.
Stimate doamne “mamici cu meritul de a fi facut sex si ramas gravide”, 50% din ororile lumii vi se datoreaza. Deviantza psihica incepe a se forma in familie. Nu ei, copiii viitori delicventi sunt monstrii, ei sunt niste jalnice produse. Voi, justificatele de uter cu raceala si superioritatea in dreptul de a mis-educa, sunteti adevaratii monstrii.
Nu sunt demagog. Pumnul meu s-ar infige demn intr-o fatza de astfel de parinte. Dar din pacate sistemul penal din Romania rateaza prin lipsa de sistem de re-integrare viatza unui fost puscarias asa ca, toata suferinta generata de anti-educatia pe care i-o dai plodului tau nu justifica sa nu mai pot castiga un salariu de o bere.
Dragi oameni, daca cu mandrie ati creeat si sustineti acest sistem al suferintei, va urez sa va murati in el cu placere. Eu ma intorc la ale mele.
Rezervorul de mila mi l-ati epuizat de mai bine de 5 ani.
Toate cele bune.
Inca o data, Lorena, iti multumesc ca ai exprimat o realitate dureroasa pe acest blog. Tine-o tot asa !
Si cu toate astea, ce se intampla, sau cum ar trebui sa reactioneze cineva atunci cand TU faci cumparaturi, ai bratele pline cu pungi si sacosi si un copil sta nemiscat in fata ta, ba din contra te mai si priveste asa rupt din cartile cu zane pentru fetite, si parintele sau nu reactioneaza in nici un fel, ba din contra se uita absent la odrasla ce parca e o caprioara ce zburda pe campie? atunci care mai este parerea ta, draga scriitorule? Intreb din pura curiozitate, doresc sa-ti aflu parerea si in cazul contrar a ceea ce ai intalnit tu.
pariez că, în calitate de adult, îi poţi spune frumos unui copil: te rog, lasă-mă şi pe mine să trec.
eu încă n-am întâlnit un copil care să nu reacţioneze absolut topit la un ton blând şi cald.
Lasi pungile si “sacosile” jos, cobori la nivelul (vizual) al celui mic, ii zambesti, ii vorbesti frumos, calm, il mangai si, eventual, ii dai si-o bomboana/acadea. Asta daca nu esti un idiot sinistru.
bomboane n-aveam la mine. ţin dietă.
“ţin dietă”
Tine-o tot asa! 😀 Pasii descrisi nu-s obligatorii, imaginea de ansamblu conteaza.
Arde-l cu bataie, desigur. Doamne fereste sa-l rogi bland sa se dea la o parte.
:))
Din pacate am vazut si eu multe specimene de genul asta. Si in ceea ce priveste comentariul persoanei care te-a numit “ignoranta”… ei bine, acea persoana vorbeste de cum ai indraznit tu sa o judeci pe acea mamica. Ea nu realizeaza ca te acuza de ceva ce EA singura a facut: a judecat. Plus ca mai e vorba aceea: “cine se scuza, se acuza”. Si ea exact asta a facut: s-a scuzat de comportamentul (violent se pare…sau cel putin asa se intelege) ei, DAND VINA PE COPIL!!!! Serios???? Cum poti sa dai vina pe un copil, MAI ALES daca este copilul TAU, cand toata lumea stie ca acesta face ceea ce vede, este influentat de comportamentul parintilor, anturajului, prietenilor cu care se joaca in nisip. Daca acel copil nu are un parinte care sa ii explice frumos si calm ce este bine si ce este rau, chiar daca o face de 10000 de ori, atunci cum sa te astepti sa iasa bine in viata? Esti obosita de energia pe care o are copilul tau? Gandeste-te ca si tu ai fost copil, si tu ai fost energica, si tu alergai si aici sunt doua optiuni: ai avut un parinte calm, la care probabil nu te mai gandesti tu acum, care venea de la munca, avea timp si energie sa-ti gateasca, sa te spele, sa iti spele, sa faca curat si sa se joace cu tine, SAU, ai avut un parinte care s-a purtat cu tine exact cum o faci tu acum cu al tau copil.
Trebuia sa te gandesti la toate aceste aspecte inainte sa te hotarasti sa-l faci. Nu degeaba se spune ca a fi parinte este cea mai grea munca din lume… dar hei, ori dai tot din tine si incetezi sa te mai plangi si sa fi egoista, ori nu-l mai faci si gata. Nu este simplu si intr-adevar, una este sa vorbesti si alta este sa faci… dar daca o faci, macar fa-o calumea.
Si da… am copil, si NU MA PLANG! Probleme?
mă bucur mult când citesc acest comentariu. împotriva mea se poate folosi argumentul “n-ai copii, deci nu ştii cum e”, dar împotriva ta şi a altor comentatori de aici, nu.
Nu conteaza daca nu ai copii si nu stii cum e. Cert este ca avand mentalitatea constructiva pe care o ai tu, daca o sa te hotarasti sa ai copii, o sa retii aceasta experienta si o sa iti aduci aminte mereu cand o sa simti ca nu mai poti, ca este sange din sangele tau si asa cum vrei ca el sa se poarte atat cu tine cat si cu altii, asa te vei purta si tu cu el. Scuza cu “nu ai copii deci nu stii cum e” este folosita de persoane complexate, care inainte de a avea copil, faceau orice ca sa capteze atentia altora. Acum atentia s-a schimbat din “ce mai faci TU?” in “ce mai faci? Ce mai face bebele?”. Schimbarea este brusca si cateodata dureroasa pentru unii, dar asta este. Lumea nu va deveni mai buna pentru copii daca noi nu incetam sa ne comportam ca niste monstrii (nu zic animale pentru ca animalele isi apara puii, nu si-i smucesc si nu-i cearta si nu-i jignesc). Si nu avem nici un drept sa ne bazam pe copii sa schimbe lumea intr-una mai buna, daca noi nu incetam sa ne comportam atat de urat cu ei. Iti doresc numai bine si, daca te vei hotara vreodata sa ai un copil, iti doresc sa fie la fel de frumos fizic, cat si la suflet, ca si tine :).
nu e nevoie sa ai copii ca sa discerni abuzul. eu una am copil si stiu clar ca atunci cand imi sare mustarul problema e la mine nu la fii-mea care are 4 ani si tot ce vrea ea e sa fie un copil de 4 ani. adica sa se joace, viseze, descopere, testeze. ocazional asta se bate cap in cap cu ce am eu de facut, dar nu imi e copilul dator mie nimic. evident, si mamei careia ii pica pe copil la modul asta i se pot gasi circumstante asa-zis atenuante (copilarie de rahat, lipsita de afectiune, sot abuziv, depresie – care da, poate fi si din aia angry – been there), dar asta nu incalzeste cu nimic pe copilul care atat are pe lume, o mama pentru care EL sa reprezinte prioritatea, nu gura lumii. relatiile dintre mama si copil nu pot fi perfecte (si nici nu trebuie, esecurile parintilor ii invata pe copii ca exista viata dupa esec), dar imi pot inchipui cat de tradat, singur si neputincios se simte un copil care are o mama pururea agresiva, nemultumita, tipatoare, amenintatoare, umilitoare samd.
Lorena, pe ma-sa n-o chema Anca? 😀
nu ştiu, nu s-a prezentat. 😛
Tocmai ce avusei impresia ca da, printr-un (sau, ma rog, mai multe) comentariu “briliant”! Tot o “Anca” era si aia. Zic!
Oricum, de retinut ideea: copilu’ e de vina! Vai steaua noastra de mame …
știi că nu citește, da? 🙂
Interesant e când văd persoane care sunt single sau nu au copii criticând modul cum alte persoane care au familie și copii și le gestionează – e interesant deoarece “mă simt cu musca pe căciulă” dincolo de proverbial. Și mă rușinez de speculativul propriu-n lipsă de experiență personală pe subiect. Totodată-mi vin în minte eticheta deminății pe care o afișează niponii ori indiferența și pragmatismul german. Spiritul latin să fie de vină cu atmosfera lui socială de telenovelă dopată cu subiectiv clevetitor? România…România…
Daca nu lua copilul din fata ta, o faceai ignoranta si nesimtita, asa, e doar bruta, jeg uman!
Usor a scrie cand nimic n-avem a spune!! Trist nenica, trist rau de tot!
Uşor a comenta când nimic n-ai a spune!
În acelaşi text, scrie clar că mă descurcam şi singură să dau copilul cu delicateţe la o parte. Dar desigur, mai e nevoie şi de creier la cititor.
Daca tara noastra ar fi ca altele drepturile copiilor ar fi diferite.in londra urmeaza sa ma mut acolo copii daca sunt atinsi de mame statul iti ia copilul asa ar trebui sa se intample si aici.cred ca diferim ca tari acoli sunt alti bani lume ne stresata ca aici sa ne gandim ce mancam maine asa este intrun fel dau dreptate tuturor.pacat ca Romania ne trage in jos si copii nu au o viata exemplu cum este in alte tarii.
ai o impresie gresita despre alte tari… regula este sa nu ii abuzezi. nu zice nimeni de o mica palma la fund. Si inca ceva, nu Romania va trage in jos… va trageti singuri in jos, prin comportament, prin corectitudine, prin cultura, etc.
Stii ca Londra nu e o tara, nu? Din pacate cei ca tine trag Romania in jos si nu invers. Ti- am citit cu greu comentariul, dar de asta m-ai convins.
Sincer, ma supara faptul ca iti dai cu parerea despre unii oameni care sunt in situatii in care tu nu ai fost niciodata pana acum. Nu sunt de acord deloc cu ce a facut mama copilului, dar nici cu persoane ca tine care stau pe margine si comenteaza in timpul liber. Insa sunt de acord ca iti trebuie subiecte de discutie pe blog, si acesta e unul din ele 🙂
Iti trebuie ceva bun simt sa realizezi cand ceva nu este in regula, nu trebuie sa ai neaparat copii pentru asta, tu ai logica? Si eu am facut prostii, iar ai mei ma puneau la punct frumos, niciodata nu m-au jignit in halul asta.
Pt cei cu bani este usor dadaca si se rezolva dar o mama umila nu are bani de asa ceva ,asa ca, cred ca discutia este inutila.pt ca sunt mama si stiu cum este intradevar puiul meu este inaintea tuturor nu as proceda asa dar situatia le aduc pe mame la disperare.
De unde ideea cu dadaca? Dadaca sa-si faca copii. Bietele mame fara bani!!!. Când te hotarasti sa ai un copil, îti asumi rolul de mama. E uimitor cum românii îsi arunca copiii dupa nastere la dadace sau bunici. E o insulta pentru copil si îl face sa se simta nedorit.
Aha, deci dădaca ar trebui să aibă mai multă DRAGOSTE, RĂBDARE și BUNĂVOINȚĂ decât mama? Păi mama aia ce mai e, atunci, puitoare? A produs copilul și acolo treaba ei s-a încheiat?
Ce idioțenie sinistră. Vai de părinții cărora trebuie dădacele să le iubească, să le educe și să le îngrijească copiii. Dădaca, de fapt, ar trebui să fie doar un ajutor și atâta tot.
Mi-a mers direct la suflet postarea ta si iti admir curajul ca i-ai zis ceva mamei. Eu de obicei cand se intampla din astea raman inmarmurita si nici nu stiu ce sa zic. Uita-te putin si la postarea mea pe tema asta si spune-mi, tu ce ai fi facut? http://inplen.blogspot.ro/2014/08/parinti-care-isi-terorizeaza-copii-voi.html
comentariile pe care le citesc aici sunt…ireale:)
prea multi parinti iau apararea mamei care ii vorbeste ATAT de urat copilului ei.
tonul folosit in comentarii este la polul opus celui folosit de scriitoare.
sunt mama unui baietel mai neastamparat si viata cu el ma provoaca in fiecare zi…cu toate astea “nu stiu cum e” mereu… pentru ca provocarile difera de la zi la zi. Baietelul meu este, in mod curios, atat sursa unor “nervisori” ( diminutivez cuvantul spre a da dovada corecta a anvergurii iritarii pe care mi-o provoaca) cat si Sedatiff PC-ul meu…
Respect scriitoarea pentru tonul ei echilibrat.
Imi pare rau de fetita tratata astfel in supermarket.
Chiar daca scriitoarea nu are copii, are deja niste date pentru a fi un parinte uber decent.
In vreme ce doamnei care are copil, cea descrisa in text, (ca sa o mentionez doar pe dansa) ii lipsesc unele.
Mulţumesc, Ana.
PT. Maria. Daca ai avut astfel de painti, TE ROG, sa nu cumva sa cazi in cealalta extrema (eu nu voi fi, eu nu voi face…). E PERICULOS! Cauta sa inveti de pe acuma sa fii INTEGRA, CALCULATA, si de ce nu sa INVETI de la painti care ii vezi ca sunt si pot fi un exemplu.
Eu, 40 de ani, parinte a 2 baieti de 9 si 11 ani, ACTIVI, ENERGICI, dar care ma intreaba cand vad ali copii prin oras sau magazine ca “dau din picioare” sau urla, de ce ei nu fac asa, le raspund: “Atunci cand erati de 1-2 ani si a-ti incercat prima data sa faceti asa ceva, v-am spus ca daca vreti sa imi faceti in magazin, eu va voi face acasa.” Spunand acest lucru HOTARAT si “APASAT” fara nici un gram de agresiune, am reusit sa ii invat de mici ca unele lucruri nu sunt necesare. Apropo, copii mei au invatat de cand au inceput sa vorbeasca mai in serios, mai in joaca sa spuna MULTUMESC! WOW! Ce superb e sa vezi ce placere e pentru cei din jur sa auda asa ceva de la un copil mic.
P.S. De unde asta? Am vizitat cand eram in armata, o FAMILIE EXTRAORDINAR de FRUMOASA! Sotul (nu tacsu) povestea cu mine, cand fetita cea mica, de vreo 3 anisori, a venit 😉 si i-a cerut un pix. Ia oferit pixul, dar rusinea fata de mine, a facut-o sa plece repede de acolo. El ca un parinte EDUCAT, CALM, INTELEPT, a chemat-o “sa verifice daca scrie pixul”. Dandu-il inapoi a tinut de el pana ea sa uitaat in ochii lui. Cu un rozaliu SUPERB in obrajiori, a spus MLTUMESC! iar tatal ei ia raspuns: CU DRAG! Si azi exersand acest lucru de ani de zile cu baietii mei, impreuna cu sotia mea, imi aduc aminte de aceasta familie EXEMPLU pentru mine cu mare placere.
Mama de copila superba, cu aspect nordic :)) : Ma bucur sa gasesc persoane fara copii care reusesc sa gandeasca asa, dincolo de ce promoveaza societatea: natura umana este buna, nu rea si asa, pe scurt, prin parteneriat se obtin/rezolva mult mai multe lucruri decat prin supunere. Good job Lorena. Cat despre oamenii care nu inteleg ca un copil la varste mici este absolut NORMAL sa strige, sa alerge, sa descopere etc. nu am decat un lucru de transmis: Te chinui un an sa ii inveti sa vorbeasca si sa mearga ca mai apoi sa le spui sa taca si sa stea jos. Asa ca…..
Lorena, ai dreptate. Asa se propaga agresivitatea.
Totusi, din postura de mama, uneori la marginea unei crize de nervi, trebuie sa-i iau si tipei apararea si sa spun ca, poate, a fost o izbucnire izolata. N-a avut timp in ziua respectiva sa mearga in camera de urlat si sa urle 5 minute.
Daca eram eu in locul ei, l-as fi apreciat pe “Nu era nevoie”.
Uneori, cand esti la marginea sus-mentionatei crize de nervi, cel mai nasol e ca te trezesti cu judecata crancena a altor adulti pe care copilul tau ii deranjeaza.
“N-a avut timp in ziua respectiva sa mearga in camera de urlat si sa urle 5 minute.” :)))
Foarte bună asta cu camera de urlat, indiferent că suntem mame, carieriste sau orice altceva.
Cand un parinte ii spune copilului din dotare: “proasta dracului”, crede-ma ca nu e prima data cand o face si, din pacate, nici ultima. Sunt mama la randul meu si stiu ca sunt momente cand copilul te poate aduce la marginea disperarii dar nu mi-as jigni niciodata fetita, nici in public, nici acasa, niciodata. De ce sa porneasca la drum in viata cu ideea intiparita in minte ca orice ar face in viata, oricum e degeaba, pentru ca e o proasta. Discutia se poate lungi mult, concluzia e una: e trist ce se intampla…
Comportamentul social este 100% invatat. Copiii sunt oglinzi ai parintilor lor.
Acel “nu era nevoie” ar fi trebuit sa-l resimta ca pe o palma peste fata si sa se faca rosie din cap pana in picioare.
n-ai să vezi. :))
Ceva mai devreme ieșeam dintr-un market. În fața mea, la casa de marcat, o tânără mamă a început să se răstească la fetița ei, că nu-i ținuse bine smartfonul, care se udase. A făcut-o de câteva ori proastă. Fetița aparent nu percuta, zâmbind și văzându-și de ale ei.
Apoi, am intrat aici și am citit articolul ăsta.
Fi-miu e etalon de cumintenie. Si am incercat pe cat pot sa nu-l smucesc. Da’ sti matalutza ca de la teoriile astea frumoase a lu’ matale pan’ la practica de zi cu zi ….e cam la fel ca de la luna la pamant. Wake up, vorbele astea te vor ajunge din urma candva. Si priveste in jur la copii de-i vezi pe unde te duci, aia cei mai groaznici sunt cei crescuti cu “duhul blandetzii” si “fara violenta”. Mamele obsesiv-compulsive sunt asa poate tocmai ca nu mai fut tot ce misca. Ca-s prea obosite sa aiba grija sa nu-ti traga plozii din dotare vreo 3 injuraturi si vreo 4 suturi in fund la coada la Mega Image :)) Futai placut si ai grija 😉 Stai safe!
Pot sa spun un singur lucru: am vazut situatia din doua puncte de vedere
1.) cea a copilului care topaia in fata caselor de marcat. De ce? Pt ca am fost ca el cand am fost copil…inca imi dadea si una peste gura sa ma lase lata…din pacate atat imi amintesc din copilaria mea
2.) cea a parintelui…ca sunt parinte. Din fericire in mine a ramas doar umanitatea. Aici am doua reguli: prima (si cea mai importanta) nu educ copilul cu bataie…copilului i se explica orice nedumerire are, oricat de stupida ar fi ea. A doua cea conform careia educatia nu se face pe strada, in parc sau oriunde altundeva… sunt si momente in care iti vine sa dai cu el de pamant…doar ca nu e vina lui ca nu intelege. Copiii au nevoie de un mediu cunoscut, calm, intim pentru a li se explica lucruri despre oameni, situatii sau comportamente. Ei nu inteleg tot ce ii inconjoara, dar explicandu-le pe strada ca nu e bine nu faci decat sa-i inhibi si sa-i faci sa se desconsidere, ba chiar sa se invinovateasca pt comportamentul lor neadecvat (in cazul meu chiar ma consideram vinovata de existenta mea).
Cea mai tare fază pe unele bloguri este că comentatorii (exact așa, cacofobii lu’ peşte!) Se depărtează de subiect și se impart în trei partide:
1) cei care văd in autorul/autoarea articolului o curvă, o nasoală nefutută, un bețiv poponar sau mai știu io ce şi țin neapărat să-l/s-o facă muci. Cu replici mai mult sau mai puțin inteligente. Nu subiectul articolului este tema ci distrugerea intelectuală a autorului/autoarei.
2) cei care încearcă să ia apărarea autorului/oarei. Motivele fiind simpatii personale, motive obiective privitoare strict la blog sau faptul că au primit o educație care nu le permite să arunce cu noroi în alții.
3) ceii ca-re nau pre-a fost pe l-a ora de gramatică și nici nu sau prins că a avea o parere e obtiona-l, nu opligatoriiu.
4) cei care mă vor înjura pe mine c-am zis că-s trei categorii și ete că veni ş-a patra.
Btw: mişto articolu’, mișto și faza cu “tot ce mișcă”.
aproape că te iubesc pentru comentariul ăsta. mor de drag când un om îşi dă seama cât de enervante sunt divagaţiile.
:)))) Bravo!
Si eu am avut o mama isterica. Inca e! dar eu nu mai stau cu ea in casa. Cel mai rau e ca fara sa vrei reproduci o parte din comportament, eu sunt norocoasa ca am mostenita si diplomatia tatalui si imi dau seama cand exgerez, dar ca idee nu am sa spun eu nu o sa fac ca mama mea niciodata, dar pot sa spun ca imi voi da silinta sa fiu un parinte mai bun. Jignirile primite de la parinti de obicei iti distrug respectul de sine te fac sa te simti urat pe dinauntru si pe afara. A trebuit sa plec de acasa de cateva ori sa inteleaga ca are o problema. Dar deh in timp m-am maturizat si am ajuns sa o iert, am ajuns la concluzia ca nu merita sa ma gandesc o viata intrega ca mi-a facut probleme. Important e ca le-am depasit si sunt pe picioarele mele. Iar pentru mamele care inca nu stiu ca vorba dulce mult aduce, mai cititi doamnelor si nu va mai duceti copii la pedagogi, creierul uman are tipare ce nu au fost descoperite inca si fiecare copil este diferit. Fericirea lui este cea mai importanta. Daca alearga in magazin, alearga si tu ca el fa-l prieten nici nu stii cat conteaza. 🙂
Fute-m-aș în cine a inventat dreptul la comment în privința copiilor doar dacă au fătat în prealabil. Dobitoacelor și dobitocilor cu mintea foarte scurtă, ați uitat că ați fost chiar VOI copii? Ați uitat ce vă doreați pe vremea aia? Dacă n-ați fi uitat ați fi știut cum să-i creșteți.
Citesc blogul pentru prima data….super totul. Foarte bine ce ai scris Lorena…eu sunt tata de fetita si sunt interesat de educatia copilului. Ideea e ca daca noi ca parinti nu am fost educati corespunzator SAU nu ne autoeducam cum trebuie….ce educatie le putem da la copii ? Autoeducatie continuu…asta trebuie la parinti ! Toate cele bune…tine-o tot asa.
@ Loredana Lupu. POT SA TE FUT SI EU O DATA ?
Copii ca si orice om au si ei zilele lor bune si zilele lor rele. azi iti vine sa-i pupi maine i-ti vine sa-i mananci…. cu fulgi cu tot. Nu va mai cacati pe voi. toti copii sunt la fel, cu mici diferentze genetice.
I rest, au zile agitate sau au zile calme. Cine Pu..a mea nu-si iubeste copii? dar ca uneori ajungi la disperare, se mai intampla. Cine zice ca nu a s-a enervat niciodata cu copilul e un mare mincinos. PUNCT
una e să te enervezi, alta e să-l umileşti public pentru nimic.
Nu a zis nimeni ca doamna in cauza nu e o idioata daca a folosit cuvintele alea, dar poate ca nu mai putea de nervi. Am zile cand merg cu Eric si Emma la magazin si sunt cei mai dragalasi dar cateodata da strechea in ei si nu te mai intelegi om cu persoana si ii mai smucesc si eu din cand in cand insa fara sa-i injur ca la usa cortului. exista si copii legume (Doamne fereste) care sunt cuminti de nu misca si tre sa grija de ei ca nu sunt in stare sa ia decizii de unii singuri.Nu as vrea decat sa se poarte civilizat in magazin, nu am pretentii sa stea cuminti. dar sa nu deranjeze lumea din jurul nostru. Aaaa. … si daca cumva era Eric la coada si puneai mana pe el primeai o privire incruntata si un ” don’t you ever touch me again” norocul nostru ca nu il zice pe “fuck” … inca, ca e doar 6 ani.
Atata timp cat copilul nu are o privire nefericita si inca face dracii inseamna ca nu e un copil maltratat. sau cel putin nu asa de des.
depinde. unii fac drăcii numai de-al dracului.
şi încă n-am întâlnit copilul care să riposteze cu încruntare la atingerea mea. poate am un mod anume de-a pune mâna pe om. 🙂
Poate ai dreptate cu pusul mainii pe om. poate ai norocul sa nu zica nimic. vezi asta e personalitatea fiecarui copil. Plus, depinde cum e ziua lui.
Lorena, pe mine m-ai convins. Vrei sa fii mama copiilor mei?
Nu am copii,insa am ajutat si inca ajut la cresterea nepoteilor mei!
Pot sa va spun ca am “prins” ceva experienta pentru atunci cand voi fii mama,mai ales ca mama mea draga a avut foarte mare grija si m-a educat fara bataie si jigniri,acum din pacate nu mai este langa mine….Cel de Sus a ales sa o ia!Un copil nu v-a intelege niciodata prin jigniri sau tipete ca a gresit,doar se v-a speria si v-a repeta greselile pentru a se razbuna…! nepoteii mei asculta de mine pentru ca eu le explic orice,ii “ajut” sa-si consume energia,ma pun la mintea lor,sunt make-up artist si am o trusa de “rezerva” care este doar a lor si ii rog sa ma machieze,nu numai ca ma amuz si eu foarte tare,ma pozez sa am ce arata parintilor,dar si ei sunt fericiti si mandrii de ceea ce pot ei face si ca ii las sa faca lucruri de oameni mari 🙂 ! Sunt atatea modalitati prin care le putem consuma energia….si cred,ca suntem destul de maturi sa gasim solutii pentru un piticot care “isi iese din fire” in supermarket sau parc! Este foarte urat si josnc sa iti supui copilul unui asa comportament! Ei sunt oamenii de maine in mana carora v-a sta viitorul nostru!
De regulă, mă străduiesc să nu țin părți în relații părinți-copii; ei se ”au” zilnic, mulți ani, în timp ce eu îi văd 5 minute, posibil într-un punct extrem. Oricine poate aluneca.
Totuși, copilul trebuie educat, trebuie să dea cu nasul, în cadrul controlat părintesc, de reguli, de fermitate, de consecvență, de negociere, de argumente. Ce vreau să zic e că un copil e sarcina părintelui (eu dădăcesc 2 copii și mă simt sabotată de laxitatea și clemența eternă ale mumei, tot ce reușesc ca muncă de convingere se duce naibii în cele câteva zile dintre vizitele mele), educația e treabă grea care-ți pune mintea la muncă, iar scuzele de genul ”așa e el, cu personalitatea asta mai așaaaa…” sunt scuzele părinților care nu depun suficient efort. Mă enervează cumplit să vin eu s-o fac pe jandarmul cu copiii altcuiva, dar pe durata orelor ălora ei sunt responsabilitatea mea, și-n casă, pe străzi, în parcuri sau la traversări, iar uneori e imperios să primesc o anumită reacție într-un anumit moment. Eu vreau să mă înțeleg cu ei frumos și omenește, să vorbim, să facă alegeri cu motiv și să aibă mintea trează, și pe cuvânt că se găsesc momente dintr-astea, dar pentru a ajunge acolo trebuie reglat echilibrul de forțe, în sensul de a nu fi slab în fața micilor profitori și de a avea vorbele asumate. Copiii au potențial de oameni mișto; cu puțină muncă a marilor, anii lor de copilărie pot să nu fie petrecuți în mofturi, nervi și funduri trântite de pământ, ci în povești, discuții, excursii, experimente, jocuri.
evident. nu pledam pentru lipsa regulilor şi laxitate, pledam pentru o educaţie minim-invazivă. să zic aşa.
draga anca am o fetita ,are 5 ani….stiu cum e sa cresti un copil….nu te judec dar nici nu sunt de acord cu tine….la varsta de 4 ani fetita mea sa inbolavit….medici au recomandat sa o tinem cat mai calma pentru a se putea vindeca si totusi cand merg cu ea la magazin sau la parc ma asculta….de ce?….comunic foarte mult cu ea…dansam ampreuna…ai dau atentia de care are nevoie….ai spun tot timpul cat de mult o iubesc dar an acelas timp o fac sa anteleaga ca totul are o limita…trebuie sa stie ce anseamna respectul…etc…si eu am zile urate dar an fata ei raman calma…ea este viitorul meu ….ceia ce vreau sa ati spun e ca copilul tau este inima ta …orice ar face te uiti la el si te calmezi….vorbestei frumos ,ancearca sa desenezi cu el ,sa dansezi …etc…o sa vezi schimbari …cel mai bun doctor esti tu…o spun din experienta.
Din pacate numarul parintilor care se comporta asa este tot mai mare de la o zi la alta… Oare unde s-au dus bunatatea si calmul din oameni?
Pacat ca tot ce ai facut a fost sa postezi pe blog si nu ai luat nici-o masura la fata locului. Dar asta este tipic neamului asta de labagii care sunt mai interesati de imagine si popularitate si mai putin sa schimbe ceva. Spun asta din proprie experienta.
şi ce trebuia să fac? scandal în supermarket?
Foarte frumos modul de exprimare si “tonul” pe care ai povestit! Din pacate sunt foarte multi parinti care reactioneaza asa si este trist. Eu am niste vecini care ne terorizeaza cu urletele si bataile lor. Au o fetita pe care o bat non-stop cand isi face temele si o jigneste. Am discutat cu administratora blocului, cu vecinii, chiar am vorbit cu cineva si de la protectia copilului. Ce nu inteleg oamenii aia este ca daca tu esti prost si copilul te mosteneste, se numeste ADN!!!! Daca m-am dus la ea la usa mi-a tranttit verde in fata ca si nepoata mea plange, dar ea plange ca are 2 ani si ba ii da o masea, ba cade ca e ametita, plange ca e copil si pentru ca nu acceptam sa ii facem toate poftele si doleantele, dar nu o bate nimeni, nu vorbeste nimeni urat cu ea. Copilul il ai cum ti-l cresti si cum il educi, nepoata mea de la 9 luni locuieste cu mine si acum la 2 ani stie sa isi duca singura pampersul la gunoi, sa manance singura, sa stranga dezastrul dupa ea si multe alte lucruri, desi toata lumea spunea ca sunt nebuna ca o pun sa faca chestii asa de mica, inclusiv sa isi care singura punga de pufuleti, eu nu vreau sa fie dependenta de nimeni cand va creste, sa stie sa faca de toate, asa cum si eu si sora-mea am fost educate si invatate, si credeti-ma rau nu ne-a fost absolut deloc! Ai un copil, ti-l asumi si cu bune si cu rele. Sora-mea o creste singura din toate punctele de vedere, are zile in care doarme 5 ore, se duce la serviciu si cand vine acasa indiferent cat de obosita este primul lucru este sa isi ia copila in brate si sa o pupe, desi copila aia a tinut-o treaza. Nu am auzit-o o data sa tipe sau sa o jigneasca, oricat de nervoasa sau obosita era. Si ca sa stie ce e aia educatie, are si pedepsele ei deja. Deci, un copil se poate educa, numai sa se vrea acest lucru! Cat despre femeile neingrijite, va dau adresa mea sa vedeti casnicele de la mine de la bloc cum arata, tate de Bucuresti, cat casa si vai draga nu pot sa slabesc si ele mananca chipsuri si ciocolata intr-o zi cat mananc eu intr-o saptamana. Ca sa nu mai zic de cum se imbraca si cum arata mainile lor, trist este ca au si menajere unele. Asa ca putin sport, apa, sapun, sampon si macar un lac nu cred ca reprezinta un capat de lume. Si pentru cei care vor spune sa vorbesc cand o sa fiu eu maritata si o sa am copil, sa stiti ca lucrez intre 10-12 ore pe zi, spal pentru 4 persoane, calc, fac curat, gatesc, ajut la cresterea nepoatei, dar cand ies din casa sunt ca scoasa din cutie, desi nu am timp sa ma duc la saloane de infrumusetare, imi fac timp 30 de minute la 2-3 zile sa am grija de mine.
Buna!Eu am trei copiii si sunt momente cand imi vine sa urlu de oboseala,dar copiii sunt intodeauna pe primul loc.Asa ca draga mamica mai multa rabdare.
Super postarea, Lorena. 😉 Scrisesem și eu acum ceva timp pe blogul meu despre cum ar trebui să procedeze mămicile într-un magazin când comportamentul copiilor lasă de dorit (dacă vrei pot lăsa linkul.. posibil să ajute acolo 2-3 mămici isterice).
P.S. M-am distrat un pic si când am citit comentariile unora. 😀