“Invitaţii s-au delectat cu muzică bună, dar şi cu delicioase aperitive”
Unde pana mea e contradicţia aia între muzică şi delicioase aperitive, care să justifice prezenţa conjuncţiei adversative “dar”?
Îmi şi imaginez genul ăsta de PRiţă proastă până-n rărunchi, care simte nevoia să pară deşteaptă cu trucuri atât de ieftine:
“Alo? Bună seara, mamă, dar şi ce mai faci? Aaa, azi Ionel a mâncat pâine, dar şi unt. Eu am fost la piaţă, dar şi la poştă să plătesc enelul. Îl iubesc pe Ionel, dar şi îl ador, ţucu-l mama de băiat frumos dar şi special.”
Nu, proastelor. “Dar şi” nu e un “şi” mai de fiţă. “Dar şi” presupune o contradicţie.
“Bună seara, mamă, dar şi bună dimineaţa, că e şase şi vin beată de la crâşmă. Ionel a mâncat pâine ŞI unt. (nu există nimic în univers în ideea de “unt” care să combată ideea mâncatului de pâine). Am fost la piaţă, dar şi la bal. Îl iubesc pe Ionel, dar mă şi enervează când sforăie. Ţucu-l mama de băiat frumos, dar şi vag chiompalău, atât cât să fie simpatic.”
E grele, gogule?
fara doar si poate!
😀
Limba romana este una dintre cele mai grele limbi din Univers si este invatata cu greu mai ales de catre……..romani…..si mai ales daca acestia incearca sa o invete din discutii pe mess, facebook sau alte retele sociale unde a scrie “k” in loc de “ca” a devenit regula de aur.