Frizeriţa cu ifose

Ştiu, ştiu. Dacă scriu despre ea, nu fac decât să contribui la hype şi să îi alimentez sentimentul că e băgată în seamă. Practic, prin idioţeniile pline de prejudecăţi, idei fixe şi privilegii pe care are aroganţa să şi le treacă la catastif drept merite personale, parcă cerşeşte mu** karmică.

E frizeriţă. Meserie bănoasă, nu şagă. Se tot laudă cum îşi plăteşte ea rata în 5 ore de muncă. Banii nu sunt o problemă pentru ea, drept care sărakul, în ochii ei, e cea mai de jos făptură de pe pământ.

Aşa cum croitoreasa are fătălăii, aka bărbaţii care manifestă respect, tandreţe şi apreciere faţă de femei, tanti frizeriţa are un duşman: ţărănetele.

Cu ce o deranjează fătălăul pe croitoreasă, sau ţărănetele pe frizeriţă?

Păi, cu fix nimic.

Fătălăul nu se pune cu ifosele croitoresei, că e prea sensibil şi nu îl ţine sistemul nervos – poate chiar asta e de fapt problema! – iar ţărănetele stă liniştit în casa lui cu maşina de spălat în baie, găleata cu mop la vedere şi patul lipit de perete – remember, ăia fini au patul pe centru – ca boierii – şi îşi vede liniştit de viaţa şi treburile lui.

Nevoia acestor pizme de a se defini drept superioare în raport cu un duşman de clasă cotat de ele drept răul absolut, duşman care nu le afectează în mod real cu absolut nimic, mi se pare patologică.

Un om mulţumit real de sine şi profesia lui nu are nevoie să cerşească atenţie creându-şi duşman imaginar din oameni care nici nu ştiu că există. Un om mulţumit real de sine şi profesia lui e ok cu el. Nu are nevoie de soclu imaginar bazat pe nimicuri irelevante de genul unde ţinem patul şi unde ţinem p*la de cal.

E atât de irelevant unde le ţinem. Unde e loc. Că nu toţi avem părinţi cu bani, care realmente să facă un efort să lase copilului un start pozitiv în viaţă.

Dar apropo de părinţi, frizeriţa are orbirea asta toxică de a-şi aroga meritul relaţiei fabuloase cu ei: “Dacă ea este lipsită de caracter și nu vorbește cu nimeni din familie, ei bine nu doar că vorbesc cu toți, dar am parte și de multă iubire din partea lor.” 

Păsărel, nu e cu nimic meritul tău că ai multă iubire din partea lor. Pur şi simplu, ai avut baftă la loteria genetică să tragi doi oameni ok. E strict meritul lor că au devenit părinţi din motivele corecte, şi şi-au asumat grija faţă de tine, nu te-au torturat o copilărie întreagă să se răzbune că a avea copii e o inconvenienţă, şi nu te-au abandonat să se răzbune că a avea copii e o inconvenienţă.

Îi puteai avea pe ăştia de părinţi, tanti frizeriţă. Şi poate că ar fi fost mai bine. Poate că suferinţa te-ar fi înnobilat. Poate că n-ai fi fost un bolovan privilegiat şi misecuvenist, care are impresia că bruma de noroc de până acum îi permite să se p*** în capul altora pe criterii de cum ţinem maşina de spălat şi cum ţinem patul.

Să fii sărac nu e o ruşine, tanti frizeriţă. Unii pur şi simplu nu au avut şanse, sau nu  au ştiut să profite de ele. Unii au suferit atât de mult în copilărie, încât retrăiesc acele traume iar şi iar. Pe unii i-a lovit pandemia greu şi i-a adus la sapă de lemn. Iar unii pur şi simplu nu pot şi nu vor mai mult decât o farfurie de ciorbă.

Şi guess what, tanti frizeriţă.

Toţi aceştia sunt oameni şi au dreptul să trăiască aşa cum pot şi cum vor, atâta timp cât nu dăunează altora.

Şi nu dăunează, tanti frizeriţă. Chiar NU ARE DE CE, obiectiv, să te f… grija unde îşi ţin maşina de spălat sau alte electrocasnice. Pentru că nimeni nu are vreo datorie să ia lecţii de viaţă de la tine, iar verdictele tale pe criterii superficiale sunt la fel de idioate şi de penibile ca tine.

Dar hai să-ţi dau un sfat amical, tanti frizeriţă. Găseşte ceva care să-ţi aducă în mod real bucurie. Habar n-am, un curs de dans sau, de ce nu, o p*lă care să accepte să te f* şi fără să se ceară întreţinută. Că te plângeai că ăsta e riscul.

Şi atunci, tanti frizeriţă, n-o să te mai macine aşa tare obsesiile legate de ce au alţii prin casă şi cum.

Apropo, aveam o ţaţă pe scara blocului în copilărie. De cum auzea că ai fost într-o vizită, instant te lua la interogatoriu:

-Ai fost la cutărica.

-Da.

-Şi ce avea prin casă??

Băi, tanti frizeriţă.

Ce zici de ţărăneţii ăia infecţi şi vomitivi pe care-i f* tare grija de ce au alţii în casă?

 

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

 

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

3 Responses

  1. Lala says:

    Pagina frizeriței ar putea fi pusă pe dexonline la definiția cuvântului snob

  2. Irina says:

    Tanti asta îmi amintește de o colegă snoabă de facultate:
    – Ce faaain mirooși…Hugo Boss Intense, îl recunosc de la distanță.
    – Merci, nu. Este C-thru Black Diamonds la 20 de lei.
    – Îmmm… Să știi că totuși miroase ieftin.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: