Arest la domiciliu pentru un suspect de viol??

Am citit acum știrea și mi s-au tăiat genunchii.

Un individ de 32 de ani trăia în concubinaj cu o doamnă. Doamna respectivă avea o surioară de 13 ani. Individul AR FI sechestrat timp de 8 luni fetița și, în tot acest timp, AR FI supus-o perversiunilor sexuale.

Cazul a ajuns la Tribunalul din Brăila, unde judecătoarea Cristina Coarnă – o femeie!!! – a decis să nu plaseze suspectul în arest preventiv, ci în arest LA DOMICILIU.

Atenție, domiciliu. Adică locul în care a sechestrat și a violat fetița. Locul în care își făcea mendrele.

Justificarea judecătoarei:

“Faptele inculpatului, deși reprobabile nu sunt de o așa gravitate încât să fi generat o rumoare socială de amploare, o reacție a societății din care să rezulte că oamenii consideră faptele sale ca punându-le în pericol viața, existența în vreun fel. Nu au existat ieșiri în stradă, proteste în presă.” 

Deci, să lipseşti de libertate şi să violezi repetat o fetiţă nu e aşa mare lucru, dacă nu există şi reacţia societăţii.

Păi, oameni buni, hai să generăm reacţia societăţii.

S-o facem şi pe femeia asta – subliniez, femeia asta – să proceseze că a îţi pierde inocenţa în mod forţat la 13 ani e ceva DEOSEBIT DE GRAV.

Mie, una, mi se pare trist şi tragic că am ajuns în situaţia de a explica altor femei că violul e o faptă extrem de gravă şi traumatizantă. Violul în orice formă a lui. D-apăi violul unui minor.

Să condiţionezi gravitatea unei fapte de reacţiile opiniei publice – adică ce debitează această individă – e incalificabil în sine. Cum să subordonezi actul justiţiei faţă de opinia publică? Şi atunci, pentru ce mai există legi?

Poate că acest articol nu e la fel de bine structurat şi de argumentat ca altele. Îmi cer scuze. Dar când aud că un individ sechestrează şi violează un copil şi e lăsat la vatră pe criterii de gura lumii, văd roşu în faţa ochilor.

Protestul în presă e ăsta. Şi mă jur pe ce am mai sfânt, aş ieşi în stradă mâine, cu tot cu astm. Pe drapel ar scrie: Excludeţi-o pe Cristina Coarnă din magistratură!”

Dacă a demonstrat ceva în motivaţia ei, e faptul că nu are discernământul necesar pentru un judecător. Şi dacă îi pasă aşa tare de gura lumii, hai să-i dăm o rubrică de gossip într-un tabloid. Acolo, nu-ţi trebuie creieri.