Gorghiu şi prevenţia. Episodul II

Aş vrea să îmi cer scuze pentru tonul textului de ieri.
M-a luat valul. M-a luat valul din două motive. Unu, că tot ce spune şi face Gorghiu mi se pare îmbibat de o prostie atât de cruntă, de neagră şi de definitivă, încât tind să explodez de cum mai aud de o nouă tâmpenie a duduii. Două, pentru că din punctul meu de vedere cancerul nu e un simplu cuvânt de şase litere. Pentru mine cancerul înseamnă feţe de oameni, înmormântări mult prea timpurii, stări de rău de la chemo- şi radioterapie, medicamente luate cu hârdăul, neputinţă, suferinţă, dureri.

Dar au venit verdictologii de serviciu, mi-au explicat că sunt o băsistă antenistă (ăsta e al doilea paradox al internetului românesc, după “curvă nefutută”, în care te vezi silit să-l rogi pe bălăcărist să aleagă o singură linie de atac, că oximoronul îţi dă overkill la logică) şi mi-au întins pe un ton furibund textul legii.

Unde era scris că nu-ţi vei plăti tratamentul decât dacă refuzi programele de prevenţie.

Ceea ce, mă scuzaţi, prieteni, dar judecând situaţia concretă a cetăţeanului român, e cam unul şi acelaşi lucru. Bicoz:
-de obicei oamenii care merg la medic ştiu de prevenţie şi sunt informaţi. Deci nu trebuie să-i şantajezi.
-oamenii care sunt extrem de bolnavi şi nu apelează la un medic nu renunţă la acest serviciu de bine ce le merge şi exces financiar ce e la buzunarele lor. Ştim cu toţii că mersul bolnavului la medic şi la analize e cu taxiul, se lasă cu atenţii pe care casa de sănătate nu le decontează şi cu efort. Şi poate că va veni ca o surpriză dar, da, sunt oameni pentru care un drum cu taxiul şi o atenţioară de 50 de lei constituie un efort financiar imens. Deci, e cea mai imbecilă idee din univers să-i şantajezi tot financiar. Dar stai, vorbim de doamna Gorghiu. Ăăă.

Apoi, remarc că o astfel de lege îl expune complet pe bolnav oricăror teste de medicamente şi alte necesităţi de cobai ale sistemului medical, pe care le poţi boteza foarte uşor “programe de prevenţie” şi să i le bagi pe gât. Practic, dacă un comitet decide că sexul oral e mijloc de prevenţie pentru cancerul mamar, eu, pacient, voi fi silită să le sug pula tuturor. Preventiv. Că dacă nu, îmi voi plăti tratamentul.
E normal? Nu.

După aceea, ceea ce ignoră aceşti legiuitori degrab’ căutători de ţap ispăşitor este faptul că un bolnav de acest gen nu e neapărat tributar unei gândiri raţionale. E un om care întâmpină zilnic suferinţe de nedescris. S-o mai desenez o dată, că poate nu s-a înţeles. E UN OM CARE ÎNTÂMPINĂ ZILNIC SUFERINŢE DE NEDESCRIS. Da? şi capătă superstiţii. Anumite teste îi dau stări mai cumplite, le evită. Uită să le facă. Să-l aruncăm la gunoi pentru că e un om suferind cu o gândire deformată de boală?
Exemplu: bunică-mea în ultima parte a vieţii. Doctorii se milogeau practic de ea să se lase internată la spital. Maică-mea, săraca, sătulă s-o schimbe de pempărşi zi de zi, se milogea cot la cot cu doctorii. Nimic. Omul bolnav e iraţional. Cum ar fi fost, pe lângă eforturile de îngrijire, să-i şi plătească familia tratamentul?
Pentru că ceea ce omite Gorghiu, despre care am stabilit deja că e animal prost, să ia în calcul, este că nu-l pedepseşti pe bolnav cu cheltuielile astea. Ci pe familia lui, care deja trece prin eforturi supraumane.

Cea mai bună prevenţie nu poate anticipa un cancer galopant. Eu am fost la control ginecologic în noiembrie, de ziua mea. Între timp, poate am făcut un superb cancer la sân şi până-n noiembrie viitor o să fiu un simplu nume pe o piatră funerară şi pe câteva cărţi. Avem cum să prevenim asta? Nu. Atunci hai să nu aruncăm cu amenda încolo şi încoace, că nu e bine.

Şi nu în ultimul rând: de ce trebuie mai nou să impunem coerciţia ca unică soluţie la orice? Pariez că o campanie de informare a populaţiei şi bilete care să ofere seturi de analize gratis ar duce la o prevenţie mult mai eficientă, mult mai umană şi mult mai adaptată nevoilor cetăţeanului.
Pentru că ceea ce omit Gorghiu şi alte vite cornute să realizeze e că ei au obligaţia să se adapteze nevoilor omului. Nu invers. Că ei au responsabilităţi faţă de popor. Nu invers. Că poporul le face lor o favoare. Nu invers.