Hai să vorbim deschis despre messengereala privată

În ultima vreme, fie că a venit sezonul însămânţărilor de toamnă, fie că a început să funcţioneze propaganda aia alt-right cu “comportamentul natural bărbătesc e să dai târcoale oricărei femei ca unei găuri cu ceva celule în jur”, cert e că din cinci bărbaţi cu care te împrieteneşti pe Facebook, minimum trei o să sară direct în mailboxul tău privat, cu cf frumoasa, arăţi bine în poze, hai să ne antalnim, video call, curvă urâtă şi proastă, de ce nu răspunzi.

Nu răspund, sau răspund politicos şi expeditiv, dintr-un motiv foarte simplu: contul meu de Facebook e integral dedicat bloggingului şi celorlalte proiecte ale mele. Atât. Nu caut un bărbat. Şi, noi fiind cu desăvârşire străini, atitudinea de parcă ne trăgeam de şireturi pe maidan mi se pare total deplasată şi nelalocul ei. De ce i-ai vorbi unui om care nu te cunoaşte pe un ton ca şi cum ai fi trecut minimum o dată prin dormitorul lui? What the actual fuck?

Aş putea face un poll pe Facebook printre gagici, şi probabil că 100% ar vota că nu le place să le sară mailboxul în aer din secunda în care dau accept pe o reţea socială unui bărbat. Dar stai. A existat şi un #metoo, recent, unde sute de mii de femei au povestit cât de tare le displace hărţuirea de la necunoscuţi nedoriţi, şi totuşi, pe site-uri alt-right, #metoo e un fel de statu’ paralel care nu ne lasă să conducem.

Serios, bărbaţi. O tot spun. Aruncaţi un ochi pe wallul femeii, înainte să începeţi s-o frecaţi la icre. Veţi vedea care e în căutare şi care nu. Care are potenţial de a pune botul şi care nu. Aia care povesteşte numai despre subiecte care n-au legătură, ba poate, chiar a dat un rant fix pe tema messengerelii private, categoric NU se va lăsa agăţată. Şi guess what.

E dreptul omului să nu vrea.


via Renata-Adelina Ionescu.

Acest blog e în mare măsură ajutat de donaţiile cititorilor, şi e tare bine când vin. Dar diferenţa între a fi un blog normal susţinut de cititori şi a fi eu o javră agasantă e exact asta: nu mă apuc să hărţuiesc privat orice nou friend, să extrag cu sila bani. Unii devin donatori în timp, de la sine, pentru că textele le spun ceva. Cam aşa e şi cu dragostea. Dacă încerci s-o extragi repede şi cu sila, pari un căcat cu ochi. Indiferent ce braşoave îţi vinde alt right.

Hai să facem o comparaţie între “cf frumoasa” al vostru privat şi spamurile nigeriene.

Exact ca Mwagungu Bheregenge, tu, în momentul acceptului, eşti un simplu nume. Fără identitate. Mă interesează o declaraţie de amor de la tine cam cât mă interesează să primesc o promisiune de moştenire de la Mwagungu Bheregenge. Şi o declaraţie de amor de la tine e exact atât de credibilă, în momentul unui accept pe social media, ca promisiunea de moştenire de la Mwagungu Bheregenge.

Şi după aceea cauţi cu diverse tertipuri să lungeşti conversaţia, deşi ţi s-a spus să nu o faci. În secunda aia, ai picat exact testul abilităţii de a respecta boundaries. “Ce e ăla boundaries, Lorena, la noi la Cucuieţi nu să găseşte la magazin.” Boundaries e limita naturală a disponibilităţii unui om. Unii sunt gata să te ia acasă din prima şi să-ţi dea pâine şi sare. Acestea sunt boundaries ale lor şi nu e nimic în neregulă. Dar E TOTUL în neregulă să încerci să forţezi asta asupra unui om care nu e disponibil în acest fel.

Şi revin cu exemplul donaţiilor, că banii sunt nongendered şi, miracol, pe ei îi înţeleg şi bărbaţii, şi femeile.

Am donatori de 100 de euro, şi am donatori de 2 euro. Fiecare după cum îi permite bugetul. Ar fi culmea nesimţirii să mă năpustesc pe ăla de 2 euro şi să încep să-l frec atroce la icre, că uite, alţii ce fac. Ce fac alţii e treaba, bugetul, posibilitatea altora. Corect e să-i respecţi pe fiecare, şi să-i exprimi o apreciere la fel de sinceră şi primului, şi celui de-al doilea.

Poate că pe termen scurt e teribil de satisfăcător să agasezi oameni, dar tocmai ai pierdut, în interacţiune, respectul unui om.

Şi Mwagungu Bheregenge o să înceapă să te frece agasant cu noi, şi noi mailuri, dacă îl bagi în seamă. Diferenţa e că ăla are de câştigat câteva mii de dolari de la prost, dacă-l păcăleşte, iar tu, maximum un act sexual impersonal şi lipsit de sare şi piper de la vreo gâsculiţă cu care ţine figura.

Merită?

Nu mai bine te duci tu frumos pe anuntul.ro, unde de 100 lei ora, te f*te aia pe toate părţile şi mai şi pleacă la final, şi rămâi la interacţiuni umane normale pe Facebook?

Serios, faptul că tu ai nevoie disperată să te acuplezi NU e treaba nimănui. Nimeni nu are datoria magică să fie răspunsul la problemele tale. Şi poate în două-trei zile chiar o să fac acel poll, să vezi şi tu negru pe alb că femeile NU vor să fie abordate la grămadă, în stil spam nigerian,  că abordarea în stil spam nigerian ne e la fel de transparentă cum ţi-e ţie un mail de la Mwagungu Bheregenge şi că nu ai nimic real de câştigat.

Nu, nu-mi mulţumi pentru accept, e ok. Şi tu, şi eu ştim că e un pretext ca după aceea să întrebi. “Şi ce faci, frumoasa?” Exact ce se vede pe wall şi nimic în plus în ceea ce te priveşte.

“Şi atunci, eu cum socializez totuşi cu femei pe Facebook”.

Comentează la postări publice. Fă un dialog interesant, pe o temă pe care o stăpâneşti. Spune lucruri noi. Fă-o să se bucure când primeşte un comment de la tine, nu să dea ochii peste cap, a “mamă, ce jenant e ăsta, fraaate, din ce copac a căzut.”

Cum se văicărea un specimen zilele trecute: “Din cincizeci de femei, numai una vrea să vorbească cu mine.”

Iar eu întreb: nu e ăsta un hint suficient de clar de la karma că abordarea “agăţat” e o pierdere crâncenă de vreme? Nu e dovada mai mult decât limpede că nu aşa merge treaba?

Cum se face că nu vedem nici un PUA cu adevărat fericit vreodată? Unul care real să zâmbească larg, din toată inima, şi să-l simţi că e satisfăcut de viaţa pe care o duce? Cum se face că toţi arată ca nişte animale lihnite, hăituite şi agasate?

Răspuns: pentru că oamenii ăştia caută să extragă de la alţi oameni lucruri pe care acei alţi oameni NU AU DE CE să le ofere. Cam ca Mwagungu Bheregenge.

Încetează să mai priveşti femeile ca pe acest grup de manevră care trebuie “păcălit”, şi subit, o să te relaxezi maxim. Iar un bărbat relaxat e cam cu 50% mai sexy decât unul care încearcă foarte tare să vândă kktul drept diamant.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: