Ieri, Iordache & co şi-au votat intangibilitatea

Uneori, mă trezesc că am darul profeţiei. Un astfel de moment vizionar am avut ieri, fără să ştiu, în ce am scris la mişto acest fictiv dialog pesedist de pe marginea legii care viza combaterea violenţei domestice. Puteţi merge până acolo, sau, mai simplu, vă dă fata citatul.

“Şi chiar nu ciordim nimic cu legea asta?”
“Nu, boss.”
“Nu ne iese nimic.”
“Nu, boss.”
“Chiar e prima lege care e strict pentru votant şi atât?”
“Da, boss.”
“Nasol. Mâine dezincriminăm zece noi infracţiuni, să recuperăm.”

Ei, bine, eu, când o scrisesem, eram convinsă că e o glumă. Una proastă chiar. Dar se pare că dimpotrivă, era gluma proastă numită îndeobşte adevăr.

Practic, tot codul penal a fost făcut harcea-parcea, în aşa fel încât slujbaşul public să fie orice altceva decât acest salariat al poporului, destinat să servească interesele acestuia, şi maai degrabă un tiran atotputernic, cu zero responsabilitate legată de deciziile sale. E stadiul de “după mine, potopul”, al politicii româneşti.

Ce au făcut cu abuzul în serviciu e demn de propriul banc:

-Jeane, recunoşti că ai furat portofelul de la Mitică?
-Păi nu eu fur, dom’ judecător. Dumneavoastră aveţi o definiţie greşită. Ia să zicem că furatul e numai de la oameni cu ochi albaştri, şi se întâmplă numai marţea pe la 4, şi numai dacă banii din portofel sunt mai mulţi de o mie de euro, şi există şi mărunţiş de metal. Ce culoare au ochii lui Mitică?
-Căprui.
-Ce zi e azi?
-Vineri.
-Ce oră?
-Zece dimineaţa.
-Cât aveai în portofel, Mitică?
-Patru sute de euro.
-Şi nici n-aveai mărunţiş. Deci, dom’ judecător, se dovedeşte că n-am furat nimic.

Şi chiar şi definiţia asta super abramburită, care transformă instant în om cinstit 90% din populaţie, se aplică doar în acte care nu provin de la Parlament şi Guvern. Parlamentul şi Guvernul sunt deasupra responsabilităţii legale. În cazul lor se aplică, pe baza bancului de mai sus.
-Eu n-am furat, eu mi-am completat necesarul.

Şi desigur, s-au restrâns termenele de prescripţie pentru infracţiuni. Sau, pe baza bancului de mai sus.

-Nu mi-am plimbat mâna pe la buzunarele lui Mitică alaltăieri. Am făcut-o cu o zi înainte, prin urmare, nu s-a întâmplat nimic.

Faza cu continuitatea la grupul infracţional organizat m-a făcut să râd în chinuri. E ceva de genul:

-Jeane, tu cu gaşca ta violaţi babele din sat în fiecare marţi şi joi.
-Ă, nu chiar. Că sâmbătă Mitică avea curs de tenis. N-aveam continuitate.

Toate modificările din codul penal sunt tentative de legitimare a tuturor fărădelegilor universului, prin relativizarea termenului. Şi adevăratul criminal eşti tu, pentru că insinuezi că ei ar fi criminali. Mai nou, poţi face închisoare de la şase luni la trei ani dacă te referi la un suspect ca la un condamnat.

-Băi, hoţule.
-Cum să afirmi una ca asta?
-Păi te-am văzut cu mâna în buzunarul lui Mitică, pescuind portofelul.
-Dar m-a condamnat cineva?
-Băi, am zis că te-am vă…
-OK, tu eşti infractor că zici asta.

Mai rămâne să definească şi prezumţia de nevinovăţie, precum urmează:

Prezumţia de nevinovăţie este starea perpetuă a membrului marcant PSD, indiferent de modurile în care îşi completează necesarul sau ajută contra cost pe alţii să şi-l completeze. Cine formulează cea mai vagă îndoială la adresa numitei prezumţii de perpetuă nevinovăţie va plăti amendă, fir-ar tac-su al dracu’, până învaţă să-şi ţină îndoielile pentru el.

Acum vă lăsăm, că avem nişte necesar de completat.

Foto: Elisa Riva / Pixabay.com.

 ***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

2 Responses

  1. Ana G. says:

    Trist. Şi dureros de adevărat. Eşti cumva “mama Omida”?

  2. Lorena Lupu says:

    Se pare că da.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger