În câte moduri ne mai poate dezamăgi sistemul sanitar românesc?

Până acum, zicala trendy era: Te duci la spital cu o boală și pleci cu trei. Era o aluzie la infecțiile nosocomiale pe care le culegeai de prin spital, toți stafilococii, streptococii, etc-cocii care îți agravau situația și, în cazurile mai serioase, te și trimiteau la loc cu verdeață. Plus micozele de diverse tipuri. Plus virusurile pe care le luai accidental, din cauza instrumentelor sterilizate necorespunzător. Țin minte o știre de acum câțiva ani cu unul care s-a ales cu SIDA după nu știu ce operație.

Se spunea că mai rău de atât nu se poate.

Dar, iată, se poate.

Te duci la spital cu o boală și ieși sub formă de cenușă și oase.

Cum naiba să fie un al doilea incendiu într-un răstimp atât de scurt, și tot la o secție Covid?

Aici, sigur, o să fie vasilică în comentarii să zică: vai, Lorena, dar n-ai citit știri, era un reșou în salon, că le era frig, și practic alimentarea cu oxigen a creat un mediu intens inflamabil…

Da, boss. Am citit. Dar asta cu tubul de oxigen pe lângă care nu e bine să ții chibritul aprins s-a stabilit deja la Piatra Neamț. A existat deja momentul de trial and error. Atunci, s-a spus că vai, dar nu s-a știut și nu ne-am gândit.

În mod normal, după cazul Piatra Neamț, ar fi trebuit să se facă verificări minuțioase să nu se repete nenorocirea nicăieri. Ar fi trebuit să apară reguli clare, ferme și non-negociabile, pe lângă măsuri sporite de prevenție și protecție.

Dar nu.

Faptul că s-a întâmplat incendiul de la Piatra Neamț e o nenorocire și o tragedie; faptul că, la scurt timp după, s-a întâmplat incendiul de la Matei Balș e incompetență nocivă.

Nu poți spune de două ori că n-ai știut, nu ți-ai dat seama și omg. Nu când sunt vieți de oameni la mijloc. Vieți de oameni care plătesc lună de lună contribuție pentru sănătate. Practic, finanțezi un monstru care are orice altă prioritate, mai puțin îngrijirea și protecția ta.

E 30 ianuarie. Să zicem că un ipotetic pacient, Marius Popescu, se duce la medic. Medicul îi dă un diagnostic. Să zicem, Covid-19.

Cum, după aceste două incendii, se poate uita un medic de bună credință în ochii lui Marius Popescu, și să-i spună:

-Va trebui să mergeți la spital, domnule Popescu.

Cum?

*

Și nu mă interesează nici comentariile de tip: Da, Lorena, dar ăsta nu e un text constructiv, nu propune soluții. Eu nu lucrez în sănătate. Nu e treaba mea să vin cu soluții. Eu virez CASS, suma aia lunară din care oameni calificați special pentru acest domeniu ar trebui să creeze și să finanțeze soluții.

Nu e treaba mea să fac și treaba ta. Și nu vreau să fie treaba mea. Că dacă îmi asum și treaba ta, ce rost mai ai tu?

Reluăm:

Cum mai poate un medic român, în 30 ianuarie 2021, să spună unui pacient:

-Va trebui să mergeți la spital, domnule.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

 

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

2 Responses

  1. Cosmin says:

    Nivelul de incompetenta si miserupism din sistemul medical genereaza asemenea situatii. Banii bagati in sistem doar au agravat importul de ciurucuri. Si apropo, multi din media au fost vaccinati peste rand, ca sa intelegi de ce e pusa batista pe tambal in situatii de genul asta. Bafta daca ai chef sa dezvolti pentru ca e un subiect delicat si e parte din motivul pentru care sistemul public arata ca o hazna.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: