Recunosc, prima mea reacţie când am auzit că se face sequel pentru franciza Naked Gun a fost „Îîîîh”. Asta pentru că Leslie Nielsen e o instituție culturală. Nu ai cum să-i calci pe urme și e recomandat să nici nu încerci.
Dar cum în ultima vreme comediile fără pretenții de profunzime și dimensiune moralizatoare sunt mai rare decât adevărurile în gura Dianei Șoșoacă, mi-am spus: Ce ai de pierdut, în afară de prețul unui bilet la cinema?
Și da, recomand să vezi Naked Gun 2025 la cinema. Asta pentru că poantele se succed într-un ritm demențial, și dacă ești acasă și te distrag notificările de pe telefon și bâzâiala vieții din jur, pierzi bună parte din umor. Mai ales că, respectând tradiția francizei, glumele se întâmplă pe multiple planuri: în prim plan, în plan secund și în fundal.
Liam Neeson nu e Leslie Nielsen. Dar nici nu încearcă să fie. Nielsen era un actor clasic de comedie, cu reacții mari, expresive și o disponibilitate infinită spre cabotinism. Liam e un actor de acțiune, cu o mină perfect serioasă. Ei bine, poantele la foc rapid livrate cu o față de erou al muncii socialiste sunt căcător de hazlii. Am râs cum n-am mai râs de la Deadpool și Wolverine încoace. Și nu întâmplător m-am gândit la Deadpool, pentru că filmele Marvel cu supereroi sunt la fel de populare azi cum erau filmele cu polițiști eroi în anii 80. Iar Deadpool parodiază clișeele genului cu aciditatea și umorul dezlănțuit cu care franciza Naked Gun făcea un mișto atroce de toate clișeele filmului polițist.
La cei 58 de ani ai ei, Pamela Anderson joacă rolul blondei sexy și fatale, urmând tradiția unor dive ca Anna Nicole Smith și Priscilla Presley, și livrează mixul de umor, slapstick și ferocitate senzuală care a definit dintotdeauna protagonistele genului.
Un merit al filmului este adaptarea poveștii pentru a persifla teme contemporane. Poliția e amenințată perpetuu cu închiderea – aluzie la mișcarea „defund the police”. E nevoită să găzduiască târg de Halloween, pentru a plăti facturile. Filmările cu body-cam sunt o parodie a reality tv, cu vociferarea și unghiurile dubioase aferente.
Antagonistul, Danny Huston – la rândul său un actor „serios” de thrillere – e o parodie la adresa milionarilor de tip Elon Musk: de la mașina electrică și până la disprețul superior pentru lumea contemporană „lipsită de testosteron”. Clișeele incelistice și red pill sunt și ele reluate de gașca lui, și evident, întoarse pe dos până la finalul filmului. Nu spun cum, să nu dau spoilere, pentru că în acest tip de film, factorul surpriză funcționează mai mult decât în altele.
Montajul poveștii de iubire dintre Neeson, Pamela și omul lor de zăpadă devenit brusc gelos m-a făcut să scot cafea pe nări. Noroc că n-aveam monitor în față.
Intriga în seria Naked Gun e la fel de relevantă ca intriga în filmele p0rn0. Arma care stă la baza dominației mondiale – alt clișeu al filmelor de acțiune și al conspiraționiștilor de pretutindeni, se numește, deloc subtil, plot device. Fiecare element narativ e doar o nouă trambulină pentru poante și gaguri.
Naked Gun 2025 funcționează perfect pentru că admite deschis faptul că se întâmplă în 2025, iar anul 2025 are belșug de resurse de umor involuntar. Singura mea obiecție a fost gagul cu paharele de plastic cu cafea, care la un moment dat a devenit redundant și previzibil.
Ce vă recomand prietenește e să stați și la creditele finale. Cu un producător ca Seth MacFarlane și un regizor-scenarist cum este comediantul Ahiva Schaffer, până și un element plictisitor și necesar cum sunt creditele e un izvor de glume. Iar scena postcredite… cireașa de pe tort.
Omul zilelor noastre are nevoie de mai mult Naked Gun. Așa, terapeutic.
***
Izbeşte autorul cu o cafea.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say