Zilele astea, am ajuns virală pe Facebook. Cu un text în care exprimam compătimire pentru modul în care viața unui tânăr de 20 de ani a fost nimicită de droguri, și a ajuns de la un om care le avea pe toate și putea face tot ce își dorea, o epavă și un pușcăriaș.
Și dat fiind că avem această problemă la nivel național cu consumul de droguri, mai ales la adolescenți, am scris un text în care îndemnam să medităm serios la moduri în care tinerii ar putea fi avertizați și făcuți să înțeleagă toate aceste pericole.
În momentul imediat următor, mi s-a umplut postarea de gigei și gigele, care făceau ca toate animalele, îl blestemau pe cel în cauză (Vlad Pascu) și mă porcăiau pe mine că „justific criminalul”, că „sigur victimele sunt de vină pentru mine” și că „sigur am luat bani de la familia Pascu”.
Oferta de a scrie texte sponsorizate e publică, mai ales că mulți se trezesc spunându-mi ce subiecte ar trebui să abordez, de parcă aș fi salariat pe social media lor, nu autor pe a mea, și ar fi interesant să-i văd pe toți șefii ăștia ai mei wannabe punând și banii acolo unde le este gura. Dar nu, familia Pascu nu m-a contactat niciodată, n-ar avea de ce, că un text al meu nu va avea niciodată autoritatea să le scoată copilul din închisoare și au oricum sute de mii de euro de plătit ca despăgubiri și cheltuieli de judecată.
E pur și simplu așa: eu când văd un copil ajungând să facă tâmpenii, nu pot gândi în termeni ca „drogat” și „criminal”. Pentru mine, un copil rămâne un copil, și dacă a ajuns să-și injecteze varii substanțe la vârste fragede, când statul îl considera inapt de discernământ – că de aceea ești responsabilitatea unui părinte / tutore! – e un copil dus pe căi greșite, tulburat și foarte, foarte nefericit. Un copil care-și va petrece după gratii cei mai frumoși ani ai tinereții. Și o să iasă la 28, când alții au deja cariere și vieți, iar el va trebui să o ia de la zero.
Mă scuzi pe mine că nu pot să vituperez venin și injurii la adresa unui copil. În special când e deja jos. În special când viața și libertatea lui sunt deja afectate. E ca și cum ai da cu biciul într-un cal mort. O inutilitate și o prostie.
Mă scuzi pe mine că mă interesează mai mult să vedem ce putem învăța din asta noi, ca societate, și cum să prevenim să se repete dezastrul. Faptul că tu spumegi la adresa lui Vlad Pascu nu împiedică un alt puștan racolat de dilări pe TikTok să intre cu mașina în alți trecători nevinovați mâine. Dar dacă toți ne gândim cu ce prevenim decăderea în abis a propriilor copii, poate avem o șansă.
La asta, o parte din idioți mi-au explicat superior că nu, copilul lor n-are cum. Că ei l-au educat nemaipomenit și că e mai presus de orice rahat de genul.
Am o veste tristă: sunt mulți, mulți părinți care habar nu au ce fac adolescenții lor. E vârsta la care devii expert în minciuni, eschive și subterfugii, în „dorm la o prietenă” în timp ce tu te duci la club până dimineața și în „am băut doar o bere” în timp ce tu ești rangă de beat.
În loc să pierdeți timpul pe net să înjurați ineficient pe unul care e deja la bulău, nu mai bine petreceți timp cu copiii voștri?
Că una dintre principalele cauze ale dependenței de droguri e neîmplinirea emoțională. Și asta nu se rezolvă nici cu urlatul, nici cu poruncitul, nici cu „Casa e a mea, ușa e a ta”. Ba dimpotrivă.
Da, copilul tău are cum.
Da, tentațiile îl pândesc la tot pasul.
Da, are potențiali dilări la școală. Și în parc. Și în club. Și în mesageria privată a rețelelor social media.
Da, are prieteni de aceeași vârstă, care sunt și ei vulnerabili la manipulare și corupție, și da, în cele mai grave cazuri, se îndeamnă unul pe altul la prostii. Că le lipsește experiența de viață să discearnă între bine și rău.
Da, mâine poți fi tu mama care își vizitează fiul la închisoare.
Meditează la asta și vezi dacă-ți mai arde să cotcodăcești agresiv pe net la străini care nu-ți datorează nimic, în loc să-ți vezi de copilul tău, singurul în viața căruia poți schimba ceva.
***
Izbeşte autorul cu o cafea.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say