Interviu cu o dansatoare la bară

Oamenii care îşi aleg profesii în industrii adulte sunt printre cei mai interesanţi, mai ieşiţi din tipare şi mai fascinanţi interlocutori. Nimic din ce povestesc ei nu seamănă cu drama Maricicăi de la 5, că s-au scumpit castraveţii din piaţă cu doi lei, sau cu nemulţumirea lui Gigel că nevasta nu a gătit nici azi şi e a patra zi când mănâncă sandviş cu salam şi caşcaval.

Am avut în trecut interviu cu o escortă, apoi cu un star XXX (bărbat), cu un cuplu de chatiste care o fac împreună (dar numai online), şi acum, din prietenă în prietenă, am ajuns să o intervievez pe Eva.

Eva e o fată ca oricare dintre noi, care, în urma unor momente mai dificile, a ajuns să se angajeze ca dansatoare la bară într-un club de noapte. Apoi, hodoronc-tronc, a ajuns să “cureţe” carduri.

Iată povestea ei:

Trollywood: Bună, Eva, îţi mulţumesc că ai acceptat acest interviu. Spune-mi câteva lucruri despre tine.

Eva: Am 30 de ani în prezent. Am studii superioare, vorbesc trei limbi străine. Sunt o fată dintr-o familie monoparentală, dintr-un orășel de provincie. Mama a făcut tot posibilul să-mi ofere absolut tot ce am avut nevoie dpdv financiar, însă mereu am fost o fire mai independentă, am vrut să-mi fac banii mei, să nu aibă nimeni ce să-mi reproșeze. Întotdeauna mi-a plăcut să mă joc cu viața mea, nu-mi plac traseele predefinite, liniile trasate. îmi place să trăiesc cât mai multe vieți într-una. îmi place să fiu eu în timp ce nu sunt eu. Am mulți prieteni, însă nimeni nu știe adevărul-adevărat, complet, despre mine. și nimeni nu știe pe de-a-ntregul povestea pe care o să ți-o spun acum.

Cum ai ajuns să dansezi la bară?

Aveam ceva probleme financiare. Trebuia cumva să mă scot din niște datorii moștenite după decesul maică-mii. Îmi căutam job. Videochatul nu era de mine, nu am o problemă cu cei care aleg să facă asta, însă eu nu mă regăsesc acolo, e prea extrem. Mie îmi place să mă joc cu limitele, dar nu le depășesc niciodată. Îmi trebuiau bani mulți și repede. Domeniul pe care l-am studiat în facultate e mai mult unul de vocație, în niciun caz unul profitabil. așa că tot stăteam cu ochii pe grupurile de joburi, deși nici eu nu știam ce caut. În niciun caz nu m-aș fi gândit la dans la bară; pe vremea aia nu intrasem în viața mea într-un club de striptease și tot ce știam din folclor și povești alarmiste era că acolo dau femei la produs, că toate sunt bordeluri, clasicul mit al panaramei românce care linge în urma moșilor italieni pe o sută de euro. Hahahaha, n-ar putea să fie mai departe de adevăr. Dar să revin. Deci îmi căutam job, am dat de un anunţ pe un grup, unii căutau manager pentru un club de striptease în București. Mi-am zis: “Cât de greu poate să fie?” Aveam ceva experiență în Horeca, căpătată tot din dorința mea de a mă juca cu meseriile, cu viețile, multe-ntr-una. Am aplicat, m-au sunat, m-am dus într-un birou normal, amenajat ca toate birourile, din Centrul Vechi. N-ai fi zis că aia e companie care se ocupă de stripclubs în veci. Am aflat acolo că sunt polonezi, că au o rețea de cluburi în tot estul Europei, era foarte profi toată treaba. Mi-au spus că jobul de manager s-a dat între timp, dar că au nevoie de un “motivator”. Un soi de mediator, aveam să aflu, care să faciliteze relațiile între angajații polonezi și cei români. În momentul respectiv, absolut toți de acolo erau polonezi, însă voiau să facă trecerea ușor-ușor și în timp să aibă doar români (din motive lesne de înțeles) și aveau nevoie de un motivator să îi ajute cu asta. Am trecut interviul face to face cu HR-ul polonez, mi-au stabilit un interviu video cu cineva de la compania-mamă, peste câteva zile. la care nu am ajuns.

De ce nu ai ajuns?

Pentru că nu m-am trezit. Aveam o perioadă extrem de nașpa și, after all, eram o ciutancă care doar ce își pierduse mama. O țineam numai în partyuri și în beții. nu m-am trezit efectiv. Am sunat să reprogramez, am reprogramat, iar n-am ajuns, din același motiv. deja îmi era rușine să mai sun. dar am zis că hai, domnule, ce se poate întâmpla mai rău decât să mă trimită ăia la plimbare. m-au mai programat o dată, m-am dus, mi-am cerut scuze, au zis că nu mai au nevoie de mediator, ci doar de hostessă momentan. am discutat condițiile și am acceptat.

Ce presupunea jobul de hostessă?

Să te duci acolo frumos, îmbrăcată sexy, de club, și să fii cumva o treaptă mai jos decât dansatoarele. nu dansai la bară și nu erai în lenjerie intimă, deci îți venea rândul la mese abia după ce fiecare dansatoare avea client. Trebuia să te așezi pur și simplu la masă unde te trimiteau managerița de noapte sau chelnerița și să intri în vorbă cu omul. După câteva minute de vrăjeală, venea chelnerița cu meniul pentru fete, din care clientul putea să îți comande ceva de băut, iar tu primeai comision din băutura respectivă. Şi mai era treaba cu privatul. Ca dansatoare, trebuia musai să faci privat. Ca hostessă, puteai să alegi de la început, dar dacă acceptai să faci privat, nu te mai puteai răzgândi ulterior.

Ce însemna să faci privat?

Privatul înseamnă striptease și lapdance de 5, 10 sau 15 minute, în funcție de cât plătea omul. La finalul dansului, trebuia să fii musai nud. Erau camere de luat vederi în tot clubul, inclusiv în camerele private și se dădeau penalizări pe care le primeai prin SMS dacă făceai sau nu făceai o anumită chestie. Dacă încălcai regulile. Trebuie să înțelegi că asta e o companie imensă, împrăștiată în tot estul Europei, cu zeci, sute de cluburi. E efectiv o corporație de striptease. Eu am aflat pentru cine lucrez abia la câteva luni după ce m-am angajat. Şi faza tare? Clientul NU ȘTIA NICIODATĂ ce se întâmplă în privat :))

Păi ştia, dacă mai fusese, nu?

Nu reveneau niciodată. 99% dintre ei erau turiști. Şi 99% dintre ei erau arși. Nu ar mai fi revenit nciiodată în locul ăla.

În ce sens arşi?

La bani. Una dintre reguli era să nu îi spui niciodată clientului nici că FACI sex, nici că NU FACI sex. Totul trebuia să fie foarte ambiguu.

A, şi erau arşi la modul că aşteptau să ţi-o tragă în privat şi când colo, tu doar dansai?

Când venea chelnerița să îi momească cu băuturi pentru noi sau private time, normal că omul întreba: ok, dar ce se întâmplă în privat? Majoritatea bărbaților vin la strip pentru că sunt bordeluri mascate, vin să f**ă. Şi tu îi spuneai: păi o să ne simțim bine, sunt foarte open minded, o să fie mișto, o să vezi. îi băgai hinturi că o să faceți sex fără să pronunți cuvântul, dar logic că acolo se ducea cu gândul. Se bucura omul, plătea, să zicem, pentru 15 minute, adică 350 lei. Mergeai cu el în privat, făceai dansul, la final erai dezbrăcată și la el în poală. El nu avea voie să te atingă în zona intimă, tu nu aveai voie să îl atingi pe el. Regulă! Te dădeau afară pentru asta. (Nu că am fi vrut vreuna, ew, dar era oricum regulă).

În general, manageriţa şi chelneriţa încercau să vadă cam ce fel de fată eşti, să ştie la ce fel de clienţi să te trimită. Şi miroseau clienţii, în aşa fel încât tu să fii cea mai potrivită fată pentru un anumit tip de client. Dacă erai party girl, mergeai la petrecerile de burlaci, unde nu se fac bani. Dacă erai mai deşteaptă, mai serioasă, mai citită, te duceai la clienţii mai bătrâni. După câteva minute de vrăjeală cu omul, venea chelneriţa cu meniul pentru fete, care era separat de meniul clienţilor normali. În meniul pentru fete erau doar cocteiluri, şi plecau de la 250 de lei cel mai ieftin cocteil la 1500 de lei cel mai scump. Din care noi, evident, primeam comision. Bun. Fie îţi comanda o băutură, ca să mai stai puţin la masă, fie îi propunea private dance. Şi la private dance, ce se întâmplă? Păi, o să ne simţim bine. Bine-bine, dar facem sex? O să vezi că sunt foarte open-minded şi dacă mă iei aşa mai uşor, o să ne simţim bine. Nu aveai voie să pronunţi cuvântul sex. Foarte important. Erau camere şi microfoane peste tot. Mai aveam şi clienţi falşi câteodată, trimişi de companie să verifice că respectăm regulile astea. Plătea omul pentru cele 15 minute de lapdance.

Păi cum controlai să nu te atingă? Dacă era un malac de 2 metri şi tu o minionă?

Nu contează, crede-mă. Bărbaţii sunt proşti. Dansul respectiv se întâmplă într-o cameră minusculă, pe o canapea, tu-l aşezi pe ăla acolo, te pui deasupra lui şi în momentul în care încearcă să te atingă în zonele intime, pur şi simplu îi luai mâna şi o dădeai deoparte, făceai o piruetă, te întorceai pe partea cealaltă. Înveţi să-i controlezi. Altă regulă foarte importantă: nu aveaţi voie să fiţi dezbrăcaţi amândoi în acelaşi timp în camera privată. Tu trebuia să fii full nude la finalul dansului, dar dacă cumva prostul dracului era cumva prea beat şi se apuca şi el să se dezbrace, sau âl lua valul, chiar credea că o să faceţi sex şi îşi dădea chiloţii jos, tu în momentul ăla trebuia să te îmbraci şi să ieşi din cameră. Bun. Se terminau cele cincisprezece minute de dans. La finalul lor, venea chelneriţa. Ele îşi notau la ce oră intră fiecare dansatoare în ce cameră, ca să ştie să intre peste noi când se termină timpul. Erau şi ele penalizate dacă nu făceau chestia asta. “Păi, cum a fost?” Omul: “Păi, eu pentru ce am plătit, că nu am făcut sex”. Se dădeau şi shoturi moca din partea casei. Tu, ca dansatoare, erai obligată să-i reverşi ăluia pe gât alcoolul în camera privată. Luai penalizare dacă nu-i dădeai shoturile. Şi venea chelneriţa: “Păi, ce faci, vrei mai mult timp?” “Stai, că nu am făcut nimic cu fata.” “A fost prea puţin timp, că ai plătit numai 15 minute.” Împreună cu chelneriţa, începeai să-l vrăjeşti pe ăla. Ăla, deja ameţit de la shoturile gratis. Tu, dezbrăcată la el în braţe. “Ai plătit pentru prea puţin timp, dar uite, fata e deja dezbrăcată, e pregătită pentru tine, abia te-aşteaptă. Nu vrei să iei o oră cu ea?” “Bun, cât costă o oră?” “Păi, 2000 de lei, sau 2500 de lei, sauu 4000 de lei, sau oricât.” “Păi, şi în ora aia ce se întâmplă?” “Păi, hai, că deja sunt dezbrăcată, nu mă vezi că sunt pregătită? Se întâmplă absolut orice vrei tu să se întâmple. Mamă, ce tare o să fie!” Dacă îl vedeai că e foarte reticent, îl luai cu “Hai, că ne mutăm într-o cameră mai mare.” Practic, îl mutai într-o cameră cu zece centimetri mai mare. Şi, în funcţie de cât plătea omul, banii respectivi erau justificaţi fiscal prin şampanii. Practic, îi dădeai şampanie de la 2000 de lei la whatever, cu cât erau trecute în meniu, în funcţie de cât plătea. Avea o oră cu tine, lua şampania, mai primea nişte shoturi din partea casei, el tot sperând că o să faceţi sex. Ora respectivă era de maximum 20 de minute, că tu îi tot turnai shoturi pe gât şi ăla pierdea noţiunea timpului, şi la final era atât de beat, că nici măcar nu mai ştia dacă aţi făcut sex sau nu. Tu te tot frecai de el dezbrăcată, aia îi tot aducea shoturi, îi turnai şampanie pe gât, şi bărbaţii nu ţin la şampanie deloc. La finalul “orei” care ţinuse de fapt 20 de minute, venea chelneriţa: “Păi, hai, ce faci, mai vrei timp, că a expirat timpul.” “Păi cum, deja a trecut o oră?” “Da. Ce faci, mai vrei să stai cu fata sau nu?” “Păi nu am făcut nimic”. Şi aşa îţi tot plătea şi îţi tot plătea 2000, 4000, 8000, 10000, cât voiai tu. Sau cât avea.

Şi nu ţi-era awkward să te bagi în seamă cu bărbaţi care nu te atrăgeau, pentru sex?

Păi nu era sex. Absolut deloc.

OK. Pentru iluzia că urmează sex. Nu era dubios şi câh?

Şi stai, că încă nu am ajuns la metoda zeroului sau metoda curățării. Pe astea le-am practicat când am dansat în Polonia.

Dar chiar şi aşa, mi se pare o interacţiune foarte stresantă. în care să îi tot induci ăluia ideea că se întâmplă şi ăla să se tot înghesuie pe tine. Tu cum te simţeai în timp ce făceai chestiile astea?

Faza aia cu boșorogii italieni libidinoși e MIT, MIT, MIT. Eu cu majoritatea clienților am fost ok. De unii mi-a plăcut, mi-a fost și milă să-i ard, dar trebuia. Alții erau băieți deștepți, știau în ce se bagă, se lăsau arși cu zâmbetul pe buze. Pe câțiva i-am detestat profund, m-am simțit ca o eroină a feminismului că le-am distrus viața. :)) Iar legat de prima dată, da, atunci a fost un pic awkward. Dar te obișnuiești. Devine mecanic. Nu-ți mai simți corpul la un moment dat.

Ce te făcea să deteşti un client?

Atitudinea, mostly. Erau de-ăștia care și-o ardeau cu “vă dau zece milioane și mi-o sugeți toate”. Şi o luam ca pe o provocare. Îi arătam noi ce îi facem de zece milioane.

Şi tu trebuia să rezişti obligatoriu la masa câte unuia ca ăsta?

Nu obligatoriu, puteai să mergi la manager și să zici domn’e, nu mă înțeleg cu idiotul, schimbă-mă. Nu era problemă. Dar ți-am zis, o luam ca pe o provocare. Şi ăia pe care îi detestam mai mult erau mirii jegoşi de la bachelor parties.
În mod normal, la bachelors veneau găști de 20 de inși, cereau un dans pentru mire și aia era. De aia am zis mai sus că nu se făceau bani cu ei. DAR erau și mirii jegoși. Care voiau musai-musai sex. Sit on my face. Do this, do that. Şi eu mi-o imaginam pe proasta aia de mireasă cum își probează rochia emoționată în oglindă, în timp ce domnul logodnic nu știa cum să mi-o mai pună.

Da, la ea m-am gândit şi eu. Vai de amărâtele cu care se însoară ăştia.

Pe ăia îi ardeam cu cea mai mare plăcere. N-am o treabă cu ăia care vin de tradiție la strip, își iau dansul și se cară. Dar ți-am zis, sunt ăia care efectiv TRAG de tine că vor mai mult, cu O ZI înainte de nuntă. O colegă din Polonia i-a curățat unuia dintre ăstia banii de apartament. Am fost foarte mândră.

În cât timp ai avansat de la hostess la pole dancer?

O săptămână :))

Miştoo. fastest promotion in history.

M-au convins fetele. Cred că aveau directivă de la centrală să mă convingă. Că prea au sărit toate pe mine.

Dar tu ce cunoştinţe de dans şi coregrafie aveai în acel moment?

Absolut deloc. Ele m-au învățat să dansez la bară, să mă urc, să fac scheme. Dar dansul propriu zis la bară e deloc spre puțin important. Cel mai important e să ştii cum să îi iei. Să le vorbeşti. Să le găseşti soft spotul.

Şi nu e dificil? Dansul, zic.

Ba da. În primele săptămâni ajungeam plângând acasă. Eram toată umflată și plină de vânătăi.

Ai avut accidente şi în timpul showului, pe scenă?

Nah, nu era scenă. Erau niște podiumuri. Şi oricum, cât nu aveam clienți și era clubul gol, repetam. Dar ți-am zis, dansul e nimic în meseria asta. E un pretext. Ca fun fact, cea mai tare imagine pe care am avut-o de acolo a fost într-o zi când m-am dus să-mi iau banii de la managerul de zi și era fetița lui de 4 ani în club care se juca cu ursuleții pe podiumul cu bara de strip.

Hihihihihi. Cât câştigai pe lună?

4-5000 de euro minim, într-o lună proastă. Hai să zicem de la 5000 în sus 🙂

Şi cel mai mare câştig?

9000, dar în Polonia. Prin curățat. Adică, curățat cardul. Nu a vrut omul să dea, am luat noi.

Cum se întâmpla curăţatul?

Aici e altă fază tare. Asta nu se întâmpla în România, pentru că în România nu aveam POS-uri, se plătea doar cash. Trebuia să mergem de fiecare dată cu clientul la bancomat să mai scoată în Ro, era a fuckin pain in the ass.

Da, se dezmeticea din beţie până la bancomat, lol.

Dar în Polonia făceam așa: ori metoda zeroului: pur și simplu îi mai punea chelnerița un 0, sau doi de 0, sau cât estima ea că ar putea ăla să aibă pe card, la finalul sumei stabilite. Să zicem că omul era de acord să plătească 900 de zloţi. Ea îi punea “din greșeală” 9000 sau 90000. Şi îi aducea să semneze o hârtie scrisă în poloneză cum că aprobă transferul. Îl vrăjea că e pentru STDs (noi presupunându-se că urma să facem sex) și cine dracu înțelege poloneză :)))
Iar metoda curățatului: dacă aveai un client pe care îl simțeai că e bun, mai chemai o fată să te ajute. La prima plată cu cardul, trebuia să tragi cu ochiul la pin şi la unde pune cardul. Intrați amândouă cu el în privat. Shoturi shoturi shoturi. Una stătea pe el, cealaltă îi lua cardul de unde îl pusese și mergea cu chelnerița și POS-ul la baie, unde curățau. Nu se prindea de nimic 🙂

Şi apoi îi puneaţi cardul la loc?

Exact. Şters de amprente, just in case. Repetat eventual cu toate cardurile, de obicei au același pin.

Fiind un scenariu atât de periculos, probabil că au existat şi episoade când treburile au luat-o în derivă, right?

Au luat-o în derivă de două ori, cât timp am activat eu.

Cât timp ai activat?

Vreo câţiva ani. Un an în România, restul come and go în Polonia. Dar să revin la derivă: La două săptămâni după ce mi-am dat demisia din clubul din România, au intrat mascații peste ei. Slavă domnului, majoritatea polonezelor plecaseră și ele deja. Doar două chelnerițe încă sunt urmărite prin Interpol. Iar pe managerul de zi, cel cu fetița, l-au încătușat în fața familiei. Aparent el era administrator pe firmă. Din câte am auzit, compania-mamă s-a dezis de el și nu i-a dat nici măcar un avocat. Cred că e în pușcărie și acum.

Iar în Polonia am fugit o dată pe geam, cu pantofii în gură.

Tell the story. i bet it’s wild.

Vărul unei dansatoare era polițist și o avertiza când se fac razii. Așa am aflat, ne-am tras gecile peste lenjeria intimă, am lăsat o chelneriță în urmă să pice la arest și noi am coborât în chiloți, cu gecile peste și cu pantofii de strip în gură, pe țeava de la gaz. Clubul era la etajul 1. Bănuiesc că știi cum arată pantofii de strip.

Da, tocuri până la poarta raiului.

După care am alergat ca nebunele urlând pe stradă și râzând și ne-am dus pe plajă să bem :))) Cu garda în club, pe partea ailaltă :)))

Şi nu vă era teamă că vă vede lumea semidezbrăcate, alergând pe stradă?

Eram în Sopot, Polonia, stațiune de mare.

Da, am înţeles. Toată lumea în costum de baie.

Ne durea în c*r la 7 dimineața că ne vede pe noi cine plm alergând dezbrăcate :))

Care a fost consecinţa acestei razii? Au închis clubul, sau a doua zi, eraţi back and banging?

Hahahahah. Back and f**ing banging.

Deci poliţia era mituită şi mână în mână cu patronatul.

Oamenii ăștia sunt Polish mafia. Patronul conduce un Lamborghini auriu prin țară. Nu are nicio treabă. La noi probabil nu le-a mers pentru că nu au tras ce sfori trebuie sau nu le-au tras suficient de bine.

Când ai realizat că se trece graniţa de la a presta dans pe bani şi infracţiune pe faţă?

În Polonia. În România tehnic încă era legal. Dar în Polonia era furt. Întâi am văzut alte fete, am întrebat care e faza și mi s-a zis clar. Mi s-a zis că nu e obligatoriu s-o fac, dar am vrut. A fost mișto, se simte ca un fel de haiducie așa. Plus că eu sunt un outlaw, dacă e să aleg. Așa e structura mea. Nu a fost prima infracțiune pe care am comis-o și nu o să fie ultima.

De ce ţi-ai dat demisia?

Pentru că se adunau penalizările și într-o zi chiar râdeam cu o colegă, ajunseserăm să dăm bani ca să mergem la muncă. Probabil centrala simțea că se apropie sfârșitul, că urmează să fie închiși în Ro și au zis f**k it, hai să strângem bani pentru companie.

A, după ce că ai furat pentru ei, tot ei te ardeau la bani?

Asta a fost de la început.

Pe ce te penalizau?

Luai penalizare că stăteai prea mult în vestiar. Că stăteai prea mult la țigară. Că beai din shoturile clienților. Că ORICE. Şi am acceptat-o de la început, unele reguli le încălcam voit, cum ar fi alea cu shoturile. Era mai ușor să convingi prostul să bea dacă beai și tu cu el. Şi pentru amendă de 20 de lei, îți băgai p**a și beai. Alea nasoale erau dacă lipseai de la muncă nemotivat. 1000 de lei prima abatere. Pe urmă 2000 şi tot aşa.

Ce însemna nemotivat?

Fără aplicaţie de concediu depusă sau fără adeverinţă de la medic.

Nu pot să cred. Aveai nevoie de adeverinţă de la medic să nu furi, lol. Asta mi se pare genial. Eraţi cu carte de muncă? Vă plăteau contribuţii la stat?

Yep, contract pe termen determinat. Ştiu că eram trecută ca animator socio-educat.

:)))) Nu cred că există aşa ceva, dar ok. După ce ţi-ai dat demisia în România, ai mai fost în Polonia cu ei?

Nu cu aceeași companie. Am fost în Polonia cu dansatoarele care se reorientaseră spre altă companie. Asta cu zerourile și cu curățatul.

Aaaa, erau companii diferite? Scuze, înţelesesem că erau aceiaşi.

Nope.

Aveau aceleaşi penalizări cei din Polonia?

Nah. Ăştia erau super lejeri. N-aveau sistem pus la punct, ceea ce era și bine, și rău. Puteai să îi furi la tips. În același timp, nu era aceeași disciplină și pierdeai și tu.

În ce moduri pierdeai?

Chelnerițe puține și proaste, care nu veneau la timp, nu știau să negocieze, nu nimic. Trebuia să le mituiești pe alea bune ca să vină la tine. Manageriță proastă, se ducea toată lumea de-an p**ea la mese. Problema e că dacă nu vine chelnerița la timp, trebuie să oprești tu ceasul. Tu, care se presupune că “te simți bine.” Şi să îți negociezi singură creșterea timpului și a banilor. Şi nu ai cum. Tu trebuie să pari inocentă. Uite, baby, eu te ador, dar trebuie să vorbești cu chelnerița asta mare și rea să îmi dea voie.

Şi cum te descurcai în situaţiile astea?

Plm, scoteam capul din perdele, încercam să fac semn să vină, dacă nu, mă scoteam din vorbe. Găsești soluții. Ţi-am zis, important era să mituiești chelnerițele bune, dup-aia nu te mai scăpau din ochi.

Şi la ăştia de ce ai renunţat?

Căăăă era la mama dracu, nu voiam să mă stabilesc în Polonia și plm, a venit pandemia. :)) M-aș mai fi dus așa, sezonier, dacă nu venea.

Şi acum, că a trecut pandemia, ce planuri ai?

Aceleași, doar că în alte țări. Part-time, că m-am cam plictisit, nu mai am același avânt. Dar se fac bani buni și n-o să arăt bine o veșnicie. Oricum totul e o vrăjeală, cu sau fără furt. Așa se fac banii în meseria asta peste tot.

Da, înţeleg. care sunt standardele de frumuseţe în industria asta, din experienţa ta?

Trebuie să fii slabă. Fetele grase nu au succes deloc. În rest nu contează foarte mult. Sânii mari ajută, dar nu sunt un must.

Plus că fetele grase nu pot coborî burlanul dacă e razie, lol.

Hahaahahahahaaha.

Dacă e să te evaluezi strict ca dansatoare la bară, fără restul trucurilor. ce părere ai despre tine?

Sunt un solid 5/7 :)) Glumesc. Nush, sunt de 4-5 probabil. Chiar nu sunt mare talent și sunt și leneșă.

Ce îţi place în profesia asta?

Făcutul oamenilor din vorbe. Îmi place ce putere am asupra lor. Până la curățare, ți-am zis că am învățat să îi conving eu singură. Îmi place, apoi, adrenalina. Şi banii, da. banii sunt minunați.

Şi ce îţi displace?

Oboseala. E extrem de epuizant, fizic și psihic. Şi oamenii care mă iau drept prostituată și, deși nu sunt, trebuie să o fac să pară că sunt.

Ca să nu vorbim dacă, pe lângă stres, se adună f***iul cu penalizări pe orice căcat. Cred că ăla o fi făcut-o pe vreuna dintre combatante să-i dea în gât cu guriţa ei. Eu aş fi fost sfoara trasă prost, în situaţia asta.După atâta efort, să mă ciupeşti la bani? Te reclam şi la mama interpolului.

Probabil Dar, probabil, au fost și miile de sesizări la poliție făcute de clienți La noi era poliție chemată de la 112 in fiecare seară, de două+trei ori :)) Dar o chemau ca proştii. O chemau când își dădeau seama într-un final că au cheltuit o mică avere și noi nu ne-am f***t. În condițiile în care prostituția e ILEGALĂ 😅😅😅. E ca și cum mi-ar da mie dealerul țeapă și eu as chema poliția să plâng că am dat banii și unde îmi sunt drogurile 😂😂😂

Aaaah, lol. Şi consecinţa care era?

Niciuna:)))) sănătate și virtute. :)))

Puteau să-l aresteze tot pe el. Asta ar fi fost funny.

S-a întâmplat cu unul mai recalcitrant. Nu l-au dus la secție. Doar l-au băgat un pic in dubă, in fata clubului.
A fost funny. În poloneză, kurwa e un fel de plm. Și noi râdeam când l-au scos pe ăsta gaborii să îl bage în dubă. Polonezele făceau “kurwa yabanie” = prostul dracului, ceva de genul, prostul p**ii :)) Românul zicea “nu kurwa, curve sunteți voi”, plin de draci, își cheltuise tot, tot, tot. Și gaborii: “Ba curvă ești tu, fraiere, că te-au făcut ca pe curve.”

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie. Aici.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.