(Also, prima mea postare de pe mobil. De aia e mișto să ai un Samsung cu ecranul cât cearșaful, devii bloagăr de pe telefon.)
Merg eu la ale mele, când, pe o bancă, îmi apar în cale o mămică și un copilaș de vreo 5 anișori. Mic, zgubilitic, preșcolar cert. Copilașul mă observă și începe să alerge spre mine cu brațele întinse. Mama se ridică și îl trage înapoi de un braț:
-Nu te duce la fata asta, că te fură!
La asta, am eu un stop cadru mintal, mă șochez și mă oripilez concomitent, și mă și enervez. B!tch, wut? OK, înțeleg să-ți educi copilul să nu se ia în brațe cu orice trecător pe stradă, că poate unii au râie, păduchi și boala lui Calache. Dar să presupui că eu aș fura un copil?
Și mă reculeg repede:
-Stați, doamnă, liniștită, că nu vreau copii. Mi-e mai frică mie de el decât lui de mine. Aș lua pastila de a doua zi și dacă m-aș f*** cu o femeie. Just in case, just to make sure.
Așa, b!tch. E rândul tău să stai șocată și oripilată.
Pwning complete.
***
Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.
hahahaha
Haha, asa am pățit și eu ieri în bloc, o vecina urca cu nepotul agățat de ea când eu coboram. Ii zice: dă-te jos ca, dacă nu, te dau la domnul. Eu n-am zis nimic, dar ce mi-a venit în minte a fost :lăsați, nu se sperie el de mine. Ok, deosebirea e ca nu m-a portretizat pe mine ca fiind infractorul cu inițiativa, poate în cazul ala as fi avut și io o reacție mai puțin civilizata 🙂