Kusturica de Romania

(articol apărut în revista FLACĂRA)

Şi de la răsărit a venit întunericul…” spune motto-ul filmului. Noi, publicul, obiectăm: „Întunericul era deja acolo, din păcate!”

Filmul „Nunta mută,” în regia lui Horaţiu Mălăele, porneşte de la o întâmplare reală, cutremurătoare. O mică mostră de dramatism răvăşitor, ieşită din mâna hazardului. Un sat a fost ras complet de pe faţa pământului de către comunişti, pentru că doi tineri îndrăgostiţi au îndrăznit să se căsătorească şi să se bucure de miracolul comuniunii lor exact în ziua în care tătucul cel atotputernic al sovietelor, Stalin, îşi dăduse obştescul sfârşit. O întâmplare extrem de impresionantă în sine, care avea suficientă substanţă dramatică pentru a duce la realizarea unui film de neuitat. Sau nu?

Mălăele: un artist cu multiple haruri
Nimeni nu poate nega personalitatea artistică extrem de complexă şi într-adevăr originală a artistului Horaţiu Mălăele. Un mare actor român, un caricaturist plin de haz, un regizor de teatru plin de profunzime şi capabil să dea viaţă scenică şi culoare unui text dramatic. De aceea, în momentul în care un artist de un asemenea calibru hotărăşte să ne invite la debutul său în cinematografie, ne aşteptăm să descoperim o creaţie cel puţin la fel de valoroasă.
E de lăudat dorinţa acestui creator de a nu se plafona, şi de a experimenta cărări noi. De asemenea, e de lăudat faptul că, abordând un asemenea subiect, a evitat să se prăbuşească în butoiul cu melodramă. Din păcate, evitând patetismul, s-a prăbuşit într-o altă capcană, cel puţin la fel de periculoasă: aceea a derizoriului.
Prima şi cea mai mare greşeală pe care o remarcăm a fost întovărăşirea cu dramaturgul Adrian Lustig, care îşi face astfel debutul în scenaristică. Piesele de teatru publicate de acesta ne dezvăluie faptul că, dacă are de ales între forţa şarjei şi verosimilitatea personajului, Lustig va alege s-o sacrifice pe a doua. Textele lui devin o colecţie de tipologii mult exagerate, prezentate în tuşe groase. Dacă în teatru, comedia de caractere se savurează cu succes de secole întregi, şi ia aplauze (aproape) de fiecare dată, pe peliculă, situaţia se schimbă radical. Falsul şi maniera devin insuportabil de stridente, de grosiere, şi te fac să te întrebi: cine e de fapt personajul negativ al filmului?

Un univers pe care nu îl regreţi
Satul, în viziunea lui Lustig, e o lume cel puţin la fel de grotescă şi de penibilă, ca şi aceea a comunismului. Iubirea tinerilor îndrăgostiţi nu este sugerată decât prin repetate scene de sex, bărbaţii sunt respingător de mitocani şi de violenţi, femeile ne sparg timpanele. Începutul filmului ne aduce aminte de filmele cu ţigani, scandal, beţii prin cârciumi şi poale-n cap ale lui Kusturica – mai puţin candoarea adorabilă care motiva gesturile cele mai deplasate ale universului kusturician. Nemaivorbind de eşecul de a le localiza în spaţiu şi timp – de vreme ce locuitorii satului nu sunt nici ţigani, dar nici români. Sunt balcanici “aşa în general”. Păcat că generalul ucide particularul…
După proiecţia filmului, scenaristul Adrian Lustig, în dialog cu publicul, declara că românii nu au făcut comedie după 1989. Ar trebui să îl informeze cineva că lucrurile au mai evoluat după filmele-cu-proşti de la începuturile cinematografiei, iar comedia a câştigat în subtilitate, a învăţat să stârnească zâmbetul ironic, zâmbetul sarcastic, zâmbetul amar uneori… Nu e cazul să punem semnul egalităţii între comedie şi râsul grobian, becalic. Iar dacă personajele dumitale nu sunt umane, nu mă cuceresc pe mine, spectator, de ce ar trebui să sufăr când vin ăia-răi şi dau cu ei de pământ?

“Da’ de Garcia Marquez n-aţi auzit?”
Filmul nu e compromis doar de momentele de comedie forţată. O altă sursă de ridicol – de această dată involuntar – sunt momentele de suprarealism forţat, însăilate în intriga filmului taman ca nuca-n perete. De exemplu, o tânără sprinţară cu flori în păr, care pare din cu totul altă localitate – să nu spun alt film; un nene inventator cu aripi care, după ce moare în masacru, apare zburând pe cer şi ne duce cu gândul, desigur, tot la Kusturica. De această dată, la imaginile onirice din “Arizona Dream”. În final, apare o altă mireasă zglobie cu voalul fluturând, şi aleargă pe câmpuri… o metaforă atât de prăfuită, din păcate, că nu poate înduioşa decât eventual mămăile care nu au mai fost la cinema de când era Tarkovski flăcău.
Întrebat care e treaba cu oniricul ăsta atât de nelalocul lui în context, Lustig a dat din umeri: “Da’ de Garcia Marquez n-aţi auzit?” Ba am auzit. Dar pentru a-ţi permite să jonglezi cu imaginarul ca Garcia Marquez mai e nevoie de un singur lucru. De forţa sugestivă a lui Garcia Marquez.
Şi totuşi…
Trebuie să admitem că acest film a avut câteva secvenţe memorabile. Secvenţa care dă titlul filmului – aceea a nunţii mute – e un pariu artistic câştigat, pe care regizorul şi actorii îl exploatează cu adevăr şi umor. De îndată ce li se închide gura, nu mai emit poante artificiale şi jocuri neverosimile de cuvinte, şi sunt forţaţi a fi(inţa) în tăcere – personajele devin simple, vulnerabile şi, prin urmare, impresionante. De-abia tăcerea impusă de ruşi creează elementele atât de necesare oricărui film: miză şi tensiune. Situaţie reală prin absurd, comică prin tragism. În acele momente, filmul izbuteşte să te captiveze. Ce-i drept, cam târziu.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

No Responses

  1. aurelian says:

    o idee excelenta, un film trist, o punere in scena lamentabila, un sunet execrabil, niste actori de teatru (merci@Ana), imagine si cameramani de exceptie… restul e tacere, ceai cocktail si bere:)

  2. valer says:

    mi-a plăcut cronica ta, foarte probabil să ai mai multă dreptate decât criticii oficiali; Kusturica în original e tare fain, imitaţiile lui funcţionează ca naiba

    mă bucur că ai revenit la critica de film, mai ales că rişti să-ţi dai cu părerea despre un film autohton; poţi iei la mişto, să zicem, “Quantum of Solace” fără nici un pericol, dar dându-ţi cu părerea despre o producţie românească foarte probabil calci pe bătături o groază de persoane de care ai putea avea nevoie

    pe principiul ăsta, presupun, cronicile au fost deocamdată destul de reverenţioase – la “Nuntă” zic

    şi tot pe principiul ăsta cred că ai evitat să comentezi top-ten-ul; nu-i nimic, am citit alte cronici şi m-am enervat 🙂 ; Marian Rădulescu scria, de exemplu, că filmul meu nu are ce căuta în top ten

    mai are un plus cronica ta – e clară; celelalte, laudativele, sunt cam o îmbârligătură de fraze ermetice

  3. PicPoc says:

    Nici eu n-as fi putut s-o spun mai bine. 😛 Cum zicea cineva din public, filmul a fost “nici, nici”.

  4. valer says:

    🙂

    mi-a plăcut cronica ta, foarte probabil să ai mai multă dreptate decât criticii oficiali; Kusturica în original e tare fain, imitaţiile lui funcţionează ca naiba

    mă bucur că ai revenit la critica de film, mai ales că rişti să-ţi dai cu părerea despre un film autohton; poţi iei la mişto, să zicem, “Quantum of Solace” fără nici un pericol, dar dându-ţi cu părerea despre o producţie românească foarte probabil calci pe bătături o groază de persoane de care ai putea avea nevoie

    pe principiul ăsta, presupun, cronicile au fost deocamdată destul de reverenţioase – la “Nuntă” zic

    şi tot pe principiul ăsta cred că ai evitat să comentezi top-ten-ul; nu-i nimic, am citit alte critici şi m-am enervat 🙂 ; Marian Rădulescu scria, de exemplu, că filmul meu nu are ce căuta în top ten

    mai are un plus cronica ta – e clară; celelalte, laudativele, sunt cam o îmbârligătură de fraze ermetice

  5. aurelian: păi ziceai că mă combaţi. 🙂

    valer: uite că a venit şi o postare pentru tine. 😛

    picpoc: săr-naaaaaa!

  6. tot valer: top tenul nu l-am comentat pt că mi-a fost lene să îl caut, de fapt. 😛

  7. Nanescu says:

    @aurelian: 🙂 Restul nu-i tacere! Nu de alta, dar intram in alte polemici!
    In rest, despre industria cinematografica autohtona, numai de bine! 😉

  8. aurelian says:

    pai daca scriai postul azinoapte te combateam… asaaaaa impresiile s-au sedimentat si eu am ramas cu cele trei ingrediente ale unei seri interesante: ceaiul, coctailul si berea:))

  9. morbo says:

    nicht so lustig, ha…
    deci e unul din filmele alea, ”cu romani crizati”, le zic eu. era de asteptat de la malaele, dupa ultimele chestii din categoria film in care a jucat. teatru n-am mai vazut, dar filmele si serialele…jale

  10. valer says:

    în timpul zilei mă întrebam ce bip bip are blog-ul tău, că tot încercam să trimit pe mesaje şi se întrerupea conexiunea; dacă din vreo patru au ajuns două e ok

    iar topul … unele filme-s prea vechi să le ştim, de asta aş fi vrut o părere avizată – nu rezist şi-ţi dau un link spre articolele cu pricina:
    http://agenda.liternet.ro/articol/8065/Marian-Radulescu/Recurs-la-fair-playTop-10-Cele-mai-bune-filme-romanesti.html
    în josul paginii liternet sunt link-uri la toate celelalte articole înrudite

    înapoi la subiect – nu ţi se pare că toate filmele româneşti ratate (mai mult sau mai puţin)sunt musai teatrale / patetice / “artistice”?

    iar în ce priveşte zicerea cum că n-a existat comedie după ’89 …
    e cel puţin jenant, fie exces de tupeu, fie de ignoranţă
    n-oi fi eu cel mai cinefil, dar pot cita categoric două: “Restul e tăcere” – o comedie clasică, faină şi “A fost sau n-a fost” – un film superb

    bine, amândouă sunt tragicomediii, dar parcă altfel nu se poate …
    poate peste douăzeci de ani se va produce aici o comedie-comedie, ceva în stilul “Vizitatorilor” lui Jean-Marie Poiré

  11. cutza40 says:

    ciao! Lorena, scrii ff bine cronici, pacat ca nu publici un volum cu ele.

  12. nanescu: eu propun să vă bateţi. 😀

    aurelian: mai puţin berea. nu o sufăr.

    morbo. nici măcar cu români crizaţi. cu români lobotomizaţi e formularea justă.

    valer: erau trei dar astea două se diferenţiau printr-un emoticon. Nu ştiam ce vrei să păstrezi.

    iar despre comedii… eu am râs cu lacrimi la Filantropica de exemplu. Ăla nu e comedie?

    cutza40: mulţumesc.

  13. Păpădia Constipată says:

    Fac si eu ce pot-adica postez total aiurea 😀
    Cer mii de scuze*bows* ca nu am putut ramane-aveam un tren de prins, persoane care ma marunteau la bastonase, iar cand am vazut ce lume se adunase, mi-a disparut tot cu curajul prins cu greu. me is pink 😀 😀
    Imi cer scuze inca o data *bows twice*
    Si MULTUMEEESC!

  14. valer says:

    filantropica – un pic forţată (părerea mea); dar într-adevăr râdeai la ea
    de asta zicerea scenaristului respectiv pare foarte tupeistă

    dacă e să luăm un top al comediilor autohtone ar fi: “a fost sau n-a fost”, “noaptea furtunoasă” din ’43, “restul e tăcere” – din câte le ştiu; bine, înaintea tuturor ar trebui să stea “scrisoarea pierdută” din ’79, dar dacă ne limităm la filme le-aş pune pe astea trei

    revinind la fimul lui Mălăele – Mihnea Columbeanu a scris deja o cronică laudativ stufoasă, sunt curios ce-o să zică Andrei Gorzo şi CTP-ul; dar tot în cronica ta am încredere 🙂

  15. aurelian says:

    @Lorena 🙂 eu nu stiu sa prestez activitatea aia de care zici tu :p
    @Nanescu: ma jucam cu vorbele :))

  16. Nanescu says:

    cu public sau fara public?

  17. Buna Lorena,

    Pentru ca ne cunoastem si pentru ca te-am mai citit pana acum si mi-a placut “condeiul” tau, ma angajez sa iti ofer si parerea mea despre Nunta muta a lui Malaele, un om de teatru in fata caruia oricum nu poti sa comentezi nimic, nicicand. Sa il vedem pe film insa. Azi ma duc si eu la cinema…m-ai facut curioasa.

  18. papadiaconstipata: stai cula, e ok; imi pare rau ca nu putusi sta.

    valer: pai daca “filantropica” e un pic fortata, filml asta e contorsionat, convulsionat, sucit si rasucit. o sa vezi.

    aurelian: loool!

    nanescu: fiecare optiune are avantajele si dezavantajele ei. nu pot lua decizii pt altii. 🙂

    lacramioarabrecea: nu e nevoie sa iti pui adresa blogului la comentariu, poti sa ti-l pui la nume, la adresa site.
    in ceea ce priveste subiectul: ok, nimeni nu neaga valoarea lui malaele – ca actor. ca si caricaturist. am specificat ca m-a surprins in mod placut ca regizor de teatru. dar te rog nu imi cere sa fiu aplaudac fara discernamant, sa laud un produs artistic pe care il consider ratat. Nu pot face asta.

  19. aurelian says:

    @Nanescu: cu public… macar de mananc bataie sa stie toata lumea:))… altfel… si batut si necunoscut nu-i bine :-p

  20. cutza40 says:

    Off topic – ce chestie si cu ziaristii astia. Acuma anunta ca Michael Jackson a trecut la musulmani. Pai, se cam stia ca o va face. Nu mi se pare ceva extra, daca omul asta a vrut , asta a facut, care e faza? NMoua tot ne place. NU?

  21. aurelian: si daca se poate, sa apara in Cancan, Star si Story. :))

    cutza40: faza cu MJ si islamul o stiu de o caruta de timp.

  22. valer says:

    n-o să văd, nu-s masochist, te cred pe cuvânt 🙂

    la urma urmei ăsta-i scopul unei cronici: să te ferească de un film care te-ar enerva; şi să fie faină de citit 🙂

    probabil astea ni-s limitele cinematografiei naţionale: unul-două filme bune pe an; iar unul bun a ieşit deja anul ăsta: Boogie

  23. matinight says:

    Cum mâine voi pleca din nou la muncă pe plantaţie, îţi urez “La mulţi ani cât mai buni” de pe acum, îţi trimit virtual o cană cu ciocolată caldă, neagră, şi un baton de ciocolată albă, şi, evident, felicitarea (o pun aici pentru că nu ştiu adresa de e-mail): http://www.someecards.com/upload/friendship/if_you_ever_disappeared_while_hiking.html

  24. PicPoc says:

    Am scos pozele de la Gaudeamus…nu mi-au iesit grozave, dar dupa o selectie au mai ramas 50 a 114 Mb. Avem doua variante…ori ti le trimit pe mail in vreo 10 de mailuri, sau iti fac un cd si ti-l dau cind ne vom mai vedea. Daca optezi pt varianta 1, emailul meu este t…s@yahoo.com. Lasa un mesaj ca sa stiu unde sa trimit pozele.

    *nu aproba acest post 🙂

  25. Nanescu says:

    @aurelian: daca nu ajungem la stirile cu sange de la ora 17, nu am facut nimic!

  26. printre picaturi says:

    Am vazut si eu filmul aseara si sunt de acord cu tine. Filmul asta chiar seamana cu filmele lui Kusturica, tot asa cum mie mi s-a parut ca un alt film foarte apreciat de critica noastra, respectiv “Restul e tacere”, seamana cu filmele lui Giuseppe Tornatore. La plusuri, as mai adauga si modul ironic in care accentueaza, la inceputul si finalul filmului cu ajutorul baietilor de comitet care se dau in stamba, tendinta de superficialitate a contemporanilor nostri si teama de a se implica emotional. Interesant e ca si in sala erau destule persoane care radeau la glumele grobiene de la inceput si chiar si la faza cand e impuscat tatal miresei, pe ideea ca au venit sa vada o comedie asa ca trebuie sa rada permanent, doar nu au dat banii degeaba.

  27. valer: mi se pare un lucru bun că începem să facem măcar câte un film ok pe an.

    matinight: mulţumesc mult, mult!

    pic-poc: poate cdul ar fi o variantă mai bună.

    printre picături: spre ruşinea mea fie spus, nu am văzut “Restul e tăcere.”

  28. valer says:

    n-ai văzut “Restul e tăcere”!!!

    e fain, l-aş fi trecut între cele două filme bune ale anului, dar a ieşit pe piaţă încă de anul trecut la TIFF

    n-are rost să ţi-l povestesc, CTP-ul a scos o cronică bună

    http://www.gandul.info/puterea-gandului/un-film-de-cinema.html?4237;2441708

    “nu se mai fac astăzi filme mustind de inteligenţă cinematografică, filme cu umor autentic, nu băşcălie, filme cu poveste, cu sentimente furtunoase, cu scene şi replici de neuitat, cu lovituri de teatru, cu buget, filme de cinema, ca al lui domnu’ Nae. Astăzi se fac capodopere neorealist fiziologice, jucate la foc mic, cu voce din gât.”

  29. Foarte frumoasa cronica ta. Da’ tot stau si ma minunez cum de nu zice nimeni nimic de prostitutia “artistica” facuta de Malaele in maneaua de serial de la protv in care joaca un rol de militian care zbiara la tolomacii aia de subalterni ! Am vazut 5 nimute dintr-un episod, mi s-a facut rau, am baut o cana cu apa dupa care nu mi-a venit sa cred !

  30. valer says:

    în fine, îţi dă cineva dreptate (cineva autorizat): Lucian Maier “Glumele de Vacanţa Mare şi încercările poetice à la Erice nu prea puşcă laolaltă”
    http://agenda.liternet.ro/articol/8111/Lucian-Maier/Debut-teribilist-Nunta-muta.html

  31. lawrencesoft: lool!

    valer: dar să ştii că nu ţin neapărat să am dreptate. Asta e părerea mea, mi-o susţin prin argumente vizibile cu ochiul liber şi poate o public, într-o formă mai elegantă şi mai elaborată, nu spun unde că nu e sută la sută sigur.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger