A fost un cenaclu frumos, printre stele. Cele ale Observatorului Astronomic. Nu a fost lume multă: farmecul nostru nu are cum să reziste în faţa frigului feroce de afară. Iar eu profit de prilej, să vă fac o mărturisire: sunt fana absolută a domnului Liviu Radu.
Liviu Radu e prozator, în adevăratul sens al cuvântului. Textul domniei – sale e exact ceea ce caut eu, când arunc privirea într-o carte. Text cu gust, miros, fluenţă şi densitate. De aceea Liviu Radu nu simte nevoia să scrie pe voce de cap – adică, să-şi încarce în mod artificial textul cu tot soiul de elaboraţiuni pseudosofisticate, care să demonstreze ostentativ lectorului că scrisul, nu-i aşa, e efort intelectual. Ştie să fie inventiv, dară nu forţat, şi are talentul rar de a construi orizonturi de aşteptări pe care le dinamitează elegant, dintr-o întorsătură dibace de penel.
Când îl citeşti pe Liviu Radu, nu trebuie să dai pagina. Se dă de una singură. Iar aroma sa finală îmi aminteşte de valsul musette:
“Când îl citeşti pe Liviu Radu, nu trebuie să dai pagina. Se dă de una singură.”
Gasesc ca sunt de acord cu tine. Domnul Liviu Radu incanta. Astept de multa vreme sa fac cunostiinta cu dumnealui…
Păi te lăudai că vii la cenaclu. De ce n-ai venit?
am spus ca vin anul viitor candva. Dupa ce scap de sesiune. Cluj, remember?:)
ah, da. am uitat că acest blog este citit numai de clujeni. 😀
“ah, da. am uitat că acest blog este citit numai de clujeni”- si de mureseni, ca e aproape.Mie imi place cand faci aprecieri despre carti.
Incitanta descriere, mi-ai trezit interesul pentru Dl. L.Radu.
Oh, Doamne, am uitat.. Foarte urat, stiu. Poate la anul o sa am mai multe succesuri eu cu memoria mea. Ma bucur ca a decurs bine lectura, imi pare rau ca am ratat-o. Din vina-mi, desigur.
coramica: şi mie. păcat că le fac atât de rar.
vreauultimulloc: bine am făcut. în ultima vreme, începusem să mă suspectez de diminuarea organului pentru citit. apoi mi-am dat seama că mă automaltratam cu cărţi prost scrise.
cleomf: no prob, vii joi la poeticile cotidianului lui ţupa, în othersideşi se iartă. 😀
Da, perfect de acord in ceea ce-l priveste pe Liviu Radu, unde mai pui si modestia, lucru care a cam disparut in zilele noastre.
Păi eu, care la cenacluri de obicei tac şi îmi văd de ale mele (în general fiindcă certurile de cenaclu mi se par boring as hell) m-am pomenit că dădeam de pământ cu criticii lui Liviu Radu, mai-mai să-i bat.
Şi nimeni nu mă poate suspecta de alte interese, în acest caz. 😀
Ei, Lorena, dadeai de pamant. Era, acolo, un loc in care dadea cineva de pamant cu altcineva? Nu cred ca se intampla asa ceva la noi. Multumim. 🙂
dădeam de pământ metaforic. îl apăram cu sabia scoasă. 😀
vai, draga Lorena, ma simt asa cum nu m-am mai simtit din liceu, cand tipa cea mai misto din scoala mi-a acordat o clipa de atentie, m-a privit in ochi si mi-a spus “ce ochi frumosi ai – caprui cu margini verzi…” A fost singura care a vazut asa ceva… si toata treaba a durat doar o clipa… Toata viata mi-am dorit ca o persoana ca tine – frumoasa, inteligenta, culta si, mai ales, talentata – sa ma bage in seama… Ce cadou minunat de Craciun mi-ai oferit! Noroc ca afara e ger, altfel incepeam sa dau in clocot!
Chestia interesanta e ca admiratia e reciproca, si eu sunt un mare fan al tau. Dar sa ma potolesc si sa-ti transmit mesajul pentru care am intrat pe blogul tau:
SARBATORI FERICITE, draga Lorena, sa ramai asa cum esti, unica, inconfundabila, admirabila!
Liviu: Eu, în situaţia respectivă (liceu, libertate, moment tulburător) aş fi invitat-o imediat la un Cico, să îi dau ocazia de a se uita mai îndelung în ochii mei căprui cu margini verzi. 😀
Acum, vorbind serios: mulţumesc mult, sărbători frumoase, şi multă bucurie!