Lasă-mă să mor la televizor

După experienţa halucinantă pe care am avut-o luna asta, au curs spre mine confesiuni. Ale modului în care reality-ul de România îşi tratează participanţii, sau, cum li se spune în ebraica veche, ţintele.

Dacă până prin 2015, exista un fel de conştiinţă a noţiunii de demnitate umană, în ultimii ani, odată cu declinul major în rating, cauzat de boom-ul internetului, televiziunile au început să tragă tare pe moduri în care pot umili diverse tipuri de oameni. Pe debutanţii chinuiţi de trac, pe cei care au făcut vâlvă, pozitivă sau negativă, cu câte ceva, pe cei excentrici, pe cei dispuşi să înghită lături fără să clipească.

Partea şi mai tristă? În secunda în care i-am invitat să-şi spună poveştile de blog, majoritatea au dat cu seen. De ce, când vine vorba să-ţi spui povestea şi să iei o poziţie publică, majoritatea oamenilor dau instant bir cu fugiţii?

Pentru că televiziunile au baze de date, unde îi ţin pe “real people”. Poţi câştiga încă 500 de lei şi o găleată de lături online la cine ştie ce emisiune viitoare tip “Abces în rect”, “Fiul meu se mărită” sau “Închişi la Obregia”. Emisiuni extrem de proaste, extrem de ieftine, crâncen de prost scrise, dar care oferă publicului retardat – singurul care încă nu a migrat online – plăcerea de a se hrăni din rănile altora.

Şi totuşi, a existat un băiat care a acceptat să-şi descrie experienţa de “real person” în cadrul diverselor emisiuni Numele lui e Cristi Giambaşu, şi a fost la concursuri de cultură generală, muzică, dans, ba chiar şi cooking, a cunoscut agonia şi extazul. Fără ca, în mod real, televiziunea să fi făcut ceva pentru cariera lui. Dimpotrivă.

Roata norocului.

“Prima mea apariţie TV a fost în cadrul emisiunii Roata Norocului. În timp ce mâncam în bucătărie, alături de mama mea, aflu că se fac înscrieri pentru show-ul acesta.
Nu ştiam nimic despre Roata Nororcului. Ce ştiam era doar atât: Liviu Vârciu, alături de echipa Kanal D, cheamă oameni pentru casting într-un mall, ca apoi să îi selecteze pe cei mai buni, să apară la TV şi să câştige premii. Am ajuns acolo printre primii, le-am spus din start că am venit să mă distrez în cadrul emisiunii. Nu mă interesează să câştig.

Atât producătorilor, cât şi lui Liviu Vârciu, le-au plăcut foarte mult atitudinea mea, faptul că eram energic şi amuzant, cu bun simt şi optimist. Am fost primul la casting în prima zi de filmări pentru show.

De obicei, ăsta poate fi un mare dezavantaj. Ca producător, când vezi sute, poate chiar mii de persoane la casting, uiţi de primul sau chiar îl subestimezi. Am fost ales, în final. Cum nu aveam obiceiul să mă uit la televizor deloc, mi-a explicat o producătoare atât mie, cât şi celuilalt concurent regulile show-ului.  Cel de-al treilea era o vedetă surpriză.

În backstage, aflu că era trupa Bambi. Tot ce ştiam despre cele două era că au scos un hit când eram eu în şcoala generală. Nu mai ştiam cum se numeşte.

În pauzele dintre filmări, toţi voiau ca eu să câştig şi ele să piardă. O doamnă din public a venit la mine şi mi-a zis: Ce cauţi la o asemenea emisiune, unde sunt non-valori ca fetele trupei Bambi?

Ca s-o scurtez, trupa Bambi a câştigat. Eu am câştigat a doua rundă, în timp ce ele au câştigat prima şi a treia rundă, deci implicit ediţia.

După filmări, Liviu Vârciu m-a felicitat pentru că am făcut show şi mi-a zis că voi ajunge departe, apoi s-a dus la cel de-al treilea concurent care n-a obţinut chiar nimic. Cele două surori cântăreţe  au câştigat pe merit. M-am dus să le felicit. Mi-au spus că tot ceea ce au câştigat vor dona unei familii sărace. Am făcut o poză cu ele, apoi am plecat fericit acasă şi i-am spus mamei mele cât de mult m-am distrat şi ce am câştigat.

Am postat pe Facebook fotografia cu mine şi trupa Bambi. Într-un timp foarte scurt, am primit o mulţime de comentarii din partea prietenilor şi colegilor. Credeam că vor să mă felicite că am fost la emisiunea aceasta şi că am câştigat. Erau mesaje de hate la adresa celor două cântăreţe.”

 

X Factor 

“Aveam nevoie să promovez cartea Simfonia Iubirii şi nu ştiam cum.

Întâmplător, trec pe lângă sufragerie, iar pe Antena 1 văd că tocmai s-a terminat primul sezon X Factor şi că aşteaptă noi “pretendenţi”. M-am înscris ştiind la ce să mă aştept.

Ştiam că acolo nu râzi împreună cu ceilalţi, ci de ceilalţi. Este un talent show, nu? Indiferent cât de slab mă voi descurca, un lucru este cert: any publicity is good publicity. Mai ales că urma să-mi lansez primul meu roman. Am cântat Alors On Danse de Stromae, însă am adus un element nou prestaţiei mele live – un dans al meu specific. Ceea ce a fost difuzat la TV reflecta în mare cum m-am descurcat şi în realitate.

Singurele două aspecte neglijate de trustul Intact Media sunt 1. că, deşi am cântat integral melodia, pe filmare apare că ziceam încontinuu Alors On Danse, şi 2. că am vorbit despre beletristică atât în prezentarea mea, cât şi pe scena X Factor. (E ok, dacă apăreai într-o reclamă la videochat, se vorbea, notă Lorena.)

Am cântat cam cinci minute fără să fiu oprit. Mi-a plăcut reacţia generată. Am fost încadrat la it’s so bad it’s good. Desi muzical am eşuat, dansul a devenit destul de popular.

Mergeam pe stradă şi oamenii făceau alors on danse-ul când mă vedeau, colegele mă rugau să le arăt mişcările. Ceea ce iniţial începuse ca o dorinţă a mea să îmi promovez primul roman publicat a creat în final un impact asupra oamenilor.

Dan Bittman, aflat in juriul X Factor la vremea aceea, a zis că aceea va fi prestaţia care mă va consacra şi că într-un fel voi rămâne o etichetă emblematică.

Şi cam aşa a fost. În ciuda faptului că am lansat cartea Simfonia Iubirii, reuşind să vând tot tirajul de 100 exemplare într-o lună, oamenii îmi aminteau de Alors On Danse. Au existat hateri, dar într-un mod bizar, atât cei care mă detestau, cât şi cei care mă adorau aveau ceva în comun: practicau alors on danse-ul.”

 

Românii Au Talent. 

“Experienţa de la Românii Au Talent a fost controversată.

Deşi sunt din Bucureşti şi puteam să fac cam o oră până la audiţii, am ales Iaşi pentru tematica numărului meu. Am cântat din “Fiind Băiet Păduri Cutreieram” de Mihai Eminescu.

Când le-am spus juraţilor pe scenă că voi cânta “Fiind Băiet Păduri Cutreieram”, am făcut o foarte scurtă pauză, în care auzeam cum toţi din sală râdeau de mine şi mă huiduiau, apoi am continuat pe muzica lui 50 CENT – Candy Shop, iar cei care m-au huiduit mai devreme au început să mă aplaude.

Exact acestea au fost reacţiile şi după această apariţie TV. Cei cărora le plăcea au adorat-o, iar cei care o detestau măturau cu mine pe jos. După ce am primit trei de NU, în backstage, Smiley m-a întrebat dacă mai ştiu şi altceva, aşa că am recitat în stil rap poezia Cronicari de Urmuz. Tot ceea ce îţi spun a fost la TV, o parte mai poate fi găsită pe YouTube.”

Cuplul Perfect 

“Într-o seară, aflu de la postul radio Naţional FM de emisunea Cuplul Perfect, prezentată de Alex Velea pe National TV. Am mers pe principiul “nimeni nu se va uita la emisiune, iar eu am ocazia să îmi fac o nouă iubită”.

Emisiunea este aproape în totalitate regizată. Singurele chestii neregizate erau că tipa din spatele paravanului nu ştia cum arătăm, iar alegerea finală era strict decizia ei (cu cine vrea să fie). Eu, alături de alţi doi tineri de vârsta mea, încercam să seduc o femeie dincolo de “un perete”. Ea nu ştia cum arătăm şi nici ceea ce avem de gând să facem, însă noi, cei trei Don Juani, primim probe practice.

Aveam scenariile toţi trei pe foi, cu trei zile înainte, iar când ne-am înscris la sediu, dezbăteam cu o producătoare ce alegem să facem din temele acelea şi cum să le facem în aşa fel încât să fie funny. Emisiunea, dacă era coordonată de o echipa profesionistă, putea lejer să fie entertaining, dar nu a fost deloc aşa pe micul ecran.

Aplauzele mecanice ale publicului la fiecare replică şi momentele intenţionat penibile erau obositoare. Pe platoul de filmare ne distram atât la provocări, cât şi la incompetenţa staffului ce organiza totul. Sonorizare proastă, duble inutile, camerani amatori şi multe altele.”

România Dansează 

“După câteva săptămâni, sunt sunat de către producătorii Antenei 1, să-mi spună că vor realiza un nou talent show numit România Dansează.

Producătorii mi-au zis că domnul Dan Bittman a fost atât de impresionat de dansul meu, încât m-a recomandat să particip la acest dance show.

Credeam la început că este o farsă. Trecuse vreun an şi lumea încă mai ţinea minte dansul acela. Mare mi-a fost mirarea că, pe scenă, CRBL mi-a zis că a pus alors on dansul în coregrafia unui concert de-al său.

Ceea ce am văzut pe micul ecran este cam ceea ce am simţit şi în realitate cu privire la prestaţia mea. Nu a fost nici memorabil, nici rău, nici bun. Nici nu îmi amintesc altceva în afară de ceea ce am văzut oricum la TV.”

PE BANII PĂRINŢILOR 

“A urmat o apariţie într-un episod din Pe Banii Părinţilor, unde am fost unul dintre băieţii răi care a fost cu fata cea nevinovată. Ghici cum? În club, pe banii părinţilor ei. Am avut o scenă senzuală în care dansam cu adolescenta, care, by the way, era în ultimul an la facultate, la actorie.”

Chefi la Cuţite.

“De ce am ales să particip la Chefi la Cutite? Voiam să mă împac cu fosta. Voiam să o seduc cu ceva practic. Ştiam că îi place să gătească şi mi-am amintit că, într-o zi i-am gătit nem rau – sarmale vitnameze. M-am înscris imediat la concurs, am trecut de casting şi de proba practică din culise. Dar nu venisem să arăt lumii ce bucătar profesionist sunt eu, ci s-o impresionez pe ea. Aşa că, îi trimit câteva mesaje pe WhatsApp, în care îi spun că îi voi face această surpriză. N-a fost deloc de acord. M-a sunat să îmi spună înfuriată că degeaba mă duc la emisiune, că nu vom fi împreună iar. De asemenea, în mod insistent mi-a zis să nu îi spun numele pe post. Nu zicea că i-ar fi ruşine cu mine, ci pentru că o vor arăta absolut toţi cu degetul.

La interviul de prezentare pe care l-am avut, am vorbit despre principiile mele filosofice şi romantice, am discutat despre fostele mele iubite şi cărţile scrise de mine, dar, in spatele camerelor de filmat, îi vedeam cum râd în hohote, cum insistă despre fosta mea iubită pentru care am venit. Când îi vedeam cum râd, începeam să mă bâlbâi. În timp ce găteam, îmi puneau întrebari de genul “de ce te-ai despărţit de ele?” sau “câte iubite ai avut în total? că tot spui că eşti un  romantic înrăit”.

După prezentarea de o oră (din care a rezultat la montaj doar un minut), a urmat interviul, în care Gina Pistol a aflat că sunt scriitor de romane de dragoste. I-am oferit romanul în limba engleză. Am vorbit despre ce alte preparate asiatice pot să gatesc şi ce aş mai găti dacă ar fi să trec mai departe. Din tot interviul acela de 15 minute, ai crede că au pus la montaj partea în care vorbeam despre preparate, nu? Nici vorbă! Au pus un moment în care eram nesigur pe mine.

Au extras din prezentarea mea cum vorbeam în mod serios despre firea mea romantică şi cum cuceresc o femeie, ca mai apoi să anuleze cu o scurtă observaţie despre faptul că am pus cam mult bambus.

După ce am terminat toţi de gătit, ni s-au pus nişte căşti în urechi. Ne-au spus cei din echipă că ni se vor pune căşti “în cazul în care aveţi blocaje sau nu ştiţi ce să ziceţi, vă ajută cineva din staff”. Practic, dacă eram într-o situaţie penibilă, îmi va şopti în cască ce să zic, eu aşa am înţeles.

Nimic mai fals.

M-am bâlbâit şi am scos perle, când am văzut că sunt luat peste picior de juraţi. Nu m-au ajutat deloc căştile. Ocazional auzeam cum râd unii.

Pe înregistrarea video aflată acum pe YouTube, reiese că ei erau nişte miştocari, iar eu eram un incult. De exemplu, chef Dumitrescu m-a întrebat ce carte citesc acum, şi i-am zis Pe culmile disperării de Emil Cioran. Aşa mă simţeam în acest show.

Aproape de final, de nicăieri, sunt întrebat de unul dintre juraţi dacă am mai fost şi la alte emisiuni. Le-am zis de X Factor şi România Dansează. Am fost întrebat pentru a nu ştiu câta oară dacă am iubită, aşa că am spus “prefer să nu răspund”. Au început insinuări că aş fi gay. Şi nu au pus continuarea, în care le-am răspuns că nu mă atrag bărbaţii.

Dacă puneau aceste replici ale mele, nu mă trezeam după postarea apariţiei mele pe YouTube cu hate-uri că aş fi homosexual. Dar Antena 1 a vrut să mă umilească până la capăt. Ce a apărut, spre deliciul spectatorilor perverşi la TV, cum ei m-au întrebat dacă sunt poate gay, iar eu am râs. M-au pus după să le arăt alors on dansul…

După ce am plecat înfuriat, am avut un ultim interviu despre cum a fost, ce a mers, ce nu a mers. Le-am spus cu un zâmbet fals pe buze că juraţii aveau dreptate, că nu am gătit cum trebuie. Ce au montat la final a fost o glumiţă spusă la prezentarea mea, că dacă nu voi trece mai departe, data viitoare nu voi mai pune în farfurie un trandafir, ci direct un pistol.”

*Ce a urmat după Chefi la Cuţite?

“În secţiunea de comments, o mulţime de persoane m-au făcut homosexual, jegos, analfabet. Au fost altfel de jigniri, faţă de cele de dinainte de Chefi la Cuţite. Până atunci, eram văzut ca un bufon. După Chefi la Cuţite, au apărut nişte “oameni” care pretindeau în mod agresiv şi mincinos că mă cunosc personal, că sunt homosexual, că am avut numai iubiţi, că unul pune o listă întreagă cu toţi bărbaţii cu care am fost, altul spunea că mă cunoaşte de unde am lucrat şi că agăţam bărbaţi, altul că aş fi flirtat cu el în Piaţa Romană.

Pe Facebook primeam aproape zilnic mesaje din partea unor tipi gay, sau pur şi simplu bădărani. Poze cu doua mere, în centrul cărora se afla o banană.

(Wellcome to realitatea obişnuită a unei femei pe Facebook, notă Lorena.) 

Îi blocam. Unul m-a întrebat câţi bani mi-a dat Antena 1 să mă fac de căcat. Altul m-a adăugat şi a început să insiste că vrea să ne vedem, că ştie că sunt gay, de ce mă prefac? I-am blocat pe toţi, rând pe rând. Eram atât de enervat, că am decis să îmi şterg definitiv Facebook-ul.”

Consecinţele din viaţa reală.

“Am trei joburi. Unul e acela de casier la Auchan.

Odată, au venit la casa mea de marcat, în timp ce scanam produse, o mamă cu fiica ei, o fetiţă de vreo cinci ani.

Fiica i-a zis mamei “el e cel de la televizor”, iar mama a zis că ştie cine sunt. Vine la casa mea de marcat şi îmi zice în mod sarcastic “ce mai faci, domnul poet?”. La care eu îi răspund că nu am scris poezii până acum. Sunt scriitor. “E tot una”. Am întrebat-o dacă a citit vreun roman scris de mine şi mi-a zis că nu. M-a văzut la Chefi la Cuţite.

I-am zis că, dacă m-ar cunoaşte, nu m-ar jigni şi judeca. A răspuns că mă cunoaşte personal. I-am spus că în cadrul emisiunii am spus o mulţime de chestii inteligente, care au picat la montaj, la care dumneaei: “Cum ar fi? Un scriitor nu lucrează casier la Auchan. Să-ţi fie ruşine că pretinzi că eşti scriitor. Nu ştii nici să vorbeşti corect gramatical.”

O altă preocupare a mea era să meditez copii la limbile română şi engleză.

La un moment dat, sunt chemat să meditez o elevă de clasa a V-a la limba română. Bunica ei a fost  prezentă şi încântată de felul cum îi explicam nepoatei, dar eu am observat că fetiţa era tăcută. Credeam că nu ştie să răspundă la întrebări.

La finalul meditaţiei, ea deschide laptopul şi îmi zice: “Înainte de a pleca, puteţi să-mi spuneţi cum vă cheamă?” I-am spus că îmi poate spune Cristi Meditatorul. Am înţeles ce voia de la mine. Cristi şi mai cum? I-am zis că mă numesc Cristi Giambaşu.

“Să ştii că eu nu sunt în realitate aşa cum apar acolo.” A zâmbit sarcastic şi a zis “Da. Ştiu.”

Bunica mi-a spus că este foarte încântată de mine. Maică-sa m-a rugat să vin cât mai des. Rămăsese să vin de două ori pe săptămână.

Am sunat după aceea de două ori şi nu mi-a răspuns. I-am trimis un SMS, în care am întrebat-o când să revin, şi iar nu mi-a răspuns. Aşa că am renunţat.

Am mai avut o meditaţie, unde tatăl respectiv era mulţumit că veneam de două ori pe săptămână, că eram serios. Totul până când, într-o zi, nu mai răspunde nici la mesaje şi sun degeaba la telefon. Nu înţelegeam de ce. Mă sună o dată şi îmi spune: “Am decis să îl meditez eu pe fiul meu. Nu întreba de ce.”

 

MORALA POVEŞTII

Ştiu. E o idee proastă să te duci la TV, să recucereşti o tipă care nu mai vrea să audă de tine.

Şi totuşi. Nu e o crimă.

Lipsa completă de responsabilitate faţă de consecinţele pe care câteva minute de scandal stors în mod forţat le pot naşte în viaţa unui om este cutremurătoare.

Internet killed the TV star, iar televiziunile din România îşi trăiesc acum ultimele momente. Şi exact ca nişte fiare muribunde, sfâşie totul în cale, în speranţa că poate – poate, vor mări măcar cu o zecimală cifra care lichidează emisiuni şi închide cariere: rating.

***

Dacă îţi place acest blog, ai avut vreodată intenţia să-l susţii dar ai tot amânat, acum ar fi un moment foarte bun.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

4 Responses

  1. Giani Cuceritorul says:

    Ce-am citit a fost despre un tip care a fost la 7 emisiuni, pe rând, chit că l-au scuipat în gură. Și care crede că dacă a scos tiraj de 100 de exemplare pe banii lui e ”scriitor”. Acum… nasol ce a pățit, jegos ce i-au făcut, dar jur dacă înțeleg de ce mergi la toate emisiunile de care auzi dacă e clar că ăia-și bat joc și de tine, și de public. WTF, că aparte de ”Bravo – ai stil” văd că a trecut prin 50% din tot ce-i show românesc: la romanță, la bucătărie, la cântat, la dansat – tot ce-a prins. Trecea pe lângă Antena 1 și-i veneau idei mărețe.
    Sincer – l-aș compătimi pe omul care trece prin asta o dată. Poate și a doua oară. Dar dacă o pățești a 6-7-a oară deja ești ca iepurașul din bancul cu ursul: ”mă – tu vii aici la futut, eh?”.
    Poate-i și el bipolar.

    • Lorena Lupu says:

      Hai să te uluiesc cu o chestie. Scriitor nu te fac tirajele sau unde publici, ci talentul. E adevărat, eu n-am citit ce a scris omul ăst, de aceea nu mă pronunţ.

      dar, dacă vrei să şi câştigi nişte bani, nu doar glorie, din cărţile tale, îţi spun eu că VREI să self publish. Altfel, primeşti abia 10% drepturi de autor şi trebuie să-ţi faci singur şi promovarea.

  2. Morbo says:

    Doamne, ce crush aveam pe actrita din clipul de la melodia sarmalele reci din care e versul din titlu…oare cum o chema?
    Ah, liceu, ah tinerete 🙂

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger