Mâine seara, mergeţi musai la teatru!

Actriţa şi regizoarea Antoaneta Cojocaru e, înainte de toate, prietena mea. Iar eu nu-mi mint niciodată prietenii, chit că uneori creez momente de tensiune cu chestia asta.

Spectacolul lor Arlecchino moare? m-a răpus stilistic. Posibil pentru că nu mă omor după convenţionalitatea genului Commedia dell’arte şi după modul cum o acţiune simplă, de tip Vasile cumpără o pâine trebuie musai transformată într-un infinit şir de cioace predominant fizice, multe de inteligenţă preşcolară. Asta e caracteristica genului, ştii la ce te duci.
Dincolo de asta, în acel spectacol mi-a plăcut mult actoria. Tragismul subtil al finalului, care creştea în tensiune din ce în ce mai mult. Antoaneta face unul dintre cele mai bune travestiuri masculine pe care le-am văzut în viaţa mea, Posibil top 5.

Marţi însă, vă recomand celălalt spectacol făcut de ea, Pescăruşul lui Cehov, la Bulandra Icoanei. Care, de data asta, e o propunere regizorală fenomenală dar, trebuind să gestioneze în permanenţă un grup mare de actori, fata nu şi-a conturat suficient rolul.

Motive pentru a merge la Pescăruşul – aici.

Îi spuneam în glumă Antoanetei: “Băi, ţie îţi va fi simplu să faci un spectacol beton. Nu trebuie decât să faci ceva unde să reuneşti actoria din Arlecchino cu regia din Pescăruş. Vei rupe tot.”