Sharuieşti de zor tâmpenia asta pe Facebook?
Felicitări, era un test simplu de diagnosticat cretinismul atroce.
Pe bune, există oameni care simt nevoia să se dea rotunzi cu anul naşterii? Şi nici nu se prind cât de penibili sunt în autosuficienţa lor împuşcabilă şi bătubilă cu bocancul peste dinţi?
Chiar există cineva care crede în mod real că joaca pe stradă e superioară oricărui alt tip de joacă? Vă jucaţi pe stradă, idioţilor, pentru că nea Nicu nu v-a amenajat spaţii de joacă. Altminteri, idioţilor, strada NU e un loc bun pentru joacă.
Zilele trecute, în IOR, am văzut un spaţiu de joacă pe bune. Şi m-am căţărat şi eu pe diverse, pentru că, da, era tentant. Să baţi mingea pe maidan cu toţi decreţeii vremii tale NU!
Pe bune că te poţi da rotund cu involuţia tehnologică? Că n-aveai mobil, iPhone şi iPad, şi că înregistrai copii oribile ale melodiilor tale preferate, pe nişte casete pe care, dacă aveai noroc, nu le agăţa casetofonul din prima, să le rupă banda. Şi derulai ca imbecilul, fără să nimereşti începutul. Pe când acum, downloadezi de pe iTunes (dacă vrei să plăteşti artistul) sau de pe torente (dacă vrei ca artistul să răposeze de foame) şi Winamp ţi-o potriveşte cum îţi place ţie mai mult.
“Aveai” nişte filme? Nu le “aveai” tu, cretinule, că nu era tac-tu producător. Le “avea” cine voia foarte tare să le aibă, iar cine vrea să le aibă azi, le are mai uşor decât oricând, pe DVD.
Că umblai haihui, fără să te preocupi de propria siguranţă? Era doar semnul prostiei tale crâncene. Nu era ca şi cum pe atunci nu existau nebuni şi pedofili. Doar că nu existau tabloide să scrie despre ei cu exces de majuscule şi de NAISĂCREZI, ci se şoptea pe la colţuri. Dimpotrivă, mie mi se pare că azi eşti mai în siguranţă decât atunci, dacă nu te duci noaptea-n Ferentari, să-ţi provoci destinul.
Nonetheless: ce înseamnă “vieţi minunate”?
Rezumând: e atâââât de penibil să-ţi faci titlu de glorie din anul naşterii şi din conjunctura la care nu ai contribuit cu nimic. E semnalul evident că n-ai nimic util din care să-ţi faci titlu de glorie.
Asta e un articol Radu Banciu style. 🙂 Sunt de acord. Dar stupizenia esentiala la chestia asta nu e ce scrie in ea, ci ca e facuta sa fie sharuita si likeuita pe facebook. De obicei sunt mai simple, gen like si share daca iti iubesti mama, fratele, daca iti place tom si jerry, daca mananci paine. Doar ca aici a fost un prost mai pasional si perseverent. 🙂 E haios si cum a incercat sa acopere toata paleta, cu 4 decade. Cum a incercat odata o tiganca sa-mi ghiceasca mie in carti in parc: Stii o fata Maria? Nu! Madalina, Mariana? Nu! Elena, Cristina, Ana? Nu!
Noi am fost inapoiati rau, limitati, asta e clar. Dar cred ca e normal sa-ti regreti tineretea si sa vezi in mod placut ce ai facut atunci, orice ar fi fost. Locuri de joaca am avut, leagane in care sa te dai peste cap si din care sa sari. Like daca ai sarit din leagan! 🙂 Share daca ti-ai spart si o buza.
Cea mai tampita chestie mi se pare aia in care un copilas tine o foaie pe care scrie ” I’ve beaten cancer. Can I get 100000 likes?”. Da’ de ce?
Ei, dat totuși ce poate fi mai frumos decât o copilărie petrecută printre bolovani, o copilărie când aveai portocale doar de Crăciun, desene animate cu porția, lăsați nesupravegheați cu cheia la gat? La fel, mă zgârie pe creier când aud ca pe vremea lui Ceaușescu îți ajungea salariul pentru toate, dar uitam ca în acele ‘toate’ nu se includeau multe din lucrurile pe care le considerăm acum minim necesare, de la detergent de vase pana la tehnică. Şi tot noi suntem generația omorâtă de stres, ăia dinaintea noastră o duceau infinit mai bine. E drept, mai treceau prin perioade de foamete, războaie, își îngropau copii morți de boli care acum nu ridică probleme, dar nu aveau stresul nostru.
:))
Deși m-am născut în anii 60, nu m-am jucat pe Atari sau Nintendo. Și nici nu mi-au plăcut Bălănel și Miaunel, erau stupizi. La fel și Racheta Albă, o gogomănie de nedescris. Nu aveam cum să merg kilometri întregi pe zi, pentru că mergeam la școală, care era în cartier. Noaptea nici nu se punea problema că nu mă lăsau părinții. Să înțeleg că am ratat o copilărie mișto?
Inchisori, Securitate, Partidul, pionierii…ah ce viata minunata la munca patriotica pe ogoarele patriei socialiste multilateral dezvoltate…Cum am putea sa nu regretam acele vremuri? Aia care au putrezit la parnaie oricum nu mai sunt pe aici sa strice nostalgiile cretine.
Stii.. lucrurile sunt mult mai subtile. (pentru cine vrea sa vada subtilitati si nu pentru cine isi face un titlu de glorie din a “ataca agresiv” (ca nu ai injurat) ceva, doar pentru ca e mai cool asa… si sigur mai de succes.)
Acum nu e clar (din pacate) din textul tau daca tu ataci faptul ca cineva da share si like la ceva (irelevant la ce) sau daca vorbesti de continutul acelui document. Le cam amesteci…
Nu ma pronunt la partea cu share si like… ca e o discutie intreaga aici. Unii cred ca stiu ei mai bine ce ar trebui altii sa comunice… Da repet.. nu despre asta e vorba in comentariul acesta.
Spuneam ca continutul acelui text (sare-uit sau nu) vorbeste nu despre involutie tehnologica ci despre un alt tip de relatii sociale… despre un alt timp de comunicare si de conectare inter-umana si prin deductie de modul in care evolutia tehnologica a metamorfozat aceste instrumente sociale. Sper ca ai fost atenta… nu am spus in mai bine sau in mai rau… ci doar le-a metamorfozat.
Si da… era placut modul de relationare de atunci… si da.. daca ai fi trait si tu pe atunci proibvabil ca ai fi avut o oarecare nostalgie. Dar asta nu inseamna ca diabolizezi evolutia tehnologica… aici e o mica eroare de logica.. te prinzi tu care. (a fi nostalgic pentru ceva nu inseamna automat ca ai o adversitate fata de altceva)
N-ați ratat fraților nimic mișto. Eu am copilărit prin timpul ala. L-am prins și pe faimosul Ceaușescu și perioada care a urmat (evident). N-am avut eu pe-atunci telefon mobil, dar acum sunt dependentă de Samsungul meu, nu în sensul că vorbesc non-stop la telefon, ci în sensul că îl am la îndemână în caz de urgență, în caz de nevoie. Da erau și pe-atunci pedofili, răpitori, violatori și cine mai știe ce infractori, iar ăia traumatizați pe-atunci nu își amintesc melancolici vremurile alea. Da, aveam școala în cartier, la nici 100 de metri de blocul meu, dar tot mergeam mult în timpul liber pentru că mi-era drag, pentru că aveam activități mai departe de casă. Dacă e ceva pentru care-mi apreciez mama foarte mult, e pentru cum s-a descurcat cu 3 copii pe vremea aia, când nu se găsea mâncare oriunde și nu era prea accesibilă.
Acuma n-am curaj să-mi las nepotul de 7 ani singur prin oraș, de nebun, cu orele, când știu ce poate păți. Poate sunt eu mai paranoică, dar știți faza aia cu better safe than sorry și da, mi-e greu să înțeleg ce anume din anii 80 – 90 poate aduce nostalgie cuiva cu capul pe umeri. Suspinele după vremurile alea îs pentru inconștienți, pentru cei care n-au reușit să vadă lucrurile suficient de clar, așa cum erau.
Când eram mai tânără îmi doream să fiu la fel de ignorantă ca inconștienții ăștia, care sunt fericiți în ignoranța lor, dar prefer oricând să fiu așa cum sunt, conștientă de aspectele vieții, decât inconștientă
Da mei dati dadea partidu apartament. Daca erai la partid aveai parte si de apa calda. Joia.
De fapt aveam apă caldă miercurea și sâmbăta, dar știi care e figura? Îmi încălzeam apă când îmi trebuia că gaze sau apă rece nu aveam cu porția.
Și da, se dădeau servicii și apartamente mai ușor pe-atunci, dar numai eu știu prin ce-am trecut în perioada aia. Am și amintiri bune, dar tot nu suspin cu regret după asemenea vremuri pline de inconștienți. Tocmai fericiții de-atunci îs de vină că ai lor copii azi petrec timpul numai pe calculator, în loc să socializeze afară, în lume, că joacă fifa în loc să joace fotbal și că n-au fost în stare să le pună limite copiilor de-acum, să-i învețe valoarea banilor și a muncii. Deci presupun că nu se consideră că erau chiar așa de fericiți dacă simt nevoia să le dea copiilor lor tot ce n-au avut ei,
in primul rand copii de atunci stiau sa treaca strada spre deosebire de cei de azi. aia erau si mai sanatosi tot spre deosebire de cei de azi pentru ca se jucau numai pe afara. si nu erau asa cretini de la filmele de proasta calitate si de la un internet inteles prost. si de la mesengerul si facebookul care i-a transformat in niste agramati. uita-te la fetele lor pe strada cu frezele alea cretine copiate de la televizor cu mersul ala hait si hainele alea de clovn cool si o sa vezi ce sperante de viitor avem.
La un moment dat, pe un blog sau forum, are foarte puţină importanţă care, apare un băetzaş dă băetzaş, d-ai lu’ Unchiu’ Barack, şi zice cam aşa:
“Dacă vreţi să vă învăţaţi puştiul să facă ceva util şi să nu fie cretin, gândiţi-vă că sticlăria de laborator (ca să facă experienţe de chimie), sau un Dremel şi un mic aparat de sudură costă mult mai puţin ca un Xbox 360.”
Poate că aşa o fi.
Dar nici nepotu’ lu’ Unchiu’ Barack, nici a’ lu’ Tanti Angela şi nici al lu’ Nea Traian nu au să-i cumpere puştiului lor nici aparate de laborator şi nici aparat de sudură, ci tot Xbox 360, dacă au cu ce.
Fiindcă pe Xbox nu poate să facă altceva decât să se joace, de obicei tâmpenii ca Mortal Kombat.
În timp ce copilul care şi-a luat pumnii (regulamentari la vârsta lui, prin cartierele mai muncitoreşti ale patriei) ar putea să facă multe alte chestii cu sculele de laborator sau cu cele cu care se lucrează metalul. Chestii care bubuie, intoxică, taie, înjunghie şi aruncă proiectile. După planuri găsite în câteva minute cu Sfântu’ Google. Nestandardizate, din materiale culese de te miri unde, fără numere de serie, imposibil de urmărit de către autorităţi.
Şi fiecare matur de azi îşi aduce foarte bine aminte ce ar fi vrut ei la vremea lor să îi facă celui care le-a învineţit ochiul sau le-a mutat falca.
de ce e cretinism sa iti amintesti cu placere de copilaria ta?
tu ce cauţi aici?
Bravo Lorena 😉 Le-ai rupt gura,i-ai spart pe amarîții de bosorogi nostalgici.Io nu șăruiesc niciodată nimic dar, dar sunt în stare să apreciez,să înțeleg, așa pentru mine,pentru izirciț
și cum vad alții .Chiar și batjocura(pe care unii o numesc ironie fară a întelege ca ironia înseamnă ceva subtil care-ți pune rotițele greierului în miscare)deci chiar și batjocura în cazul de față este de fapt un alt mod de a vedea .Sa fie astea standardele, limitele elitelor,căci facem parte din elitele zilei de azi ? Si Paler a fost bătrin inainte de a muri, și Pitiș….dar de, unii prefră să fie privitori să ănțeleagă că fiecare om este diferit avănd ceva aparte și alții sunt comentatori(și ăștia se împart dar io îi “ador” pe cei care au întotdeuna dreptate sau mă rog,ei sunt convinși ca o au ( dreptatea) reducînd conversația la ….Tot de conversație ține și modul în care cineva este în stare să raspundă sau să recurgă la arma supremă întărind-și convingerea că punctul lui de vedere este singurul valid.Vorbă lungă la mine azi.De fapt este vorba doar de convingeri…
Ce să zic, mi-aş fi dat o labă pentru un telefon mobil (nu existau încă, dar în mintea mea le inventasem deja) în schimb, dacă cineva m-ar fi mutat din locurile mele de joacă într-un spaţiu cum sunt cele de azi, aş fi ajuns legumă. Recunosc că 80% din jocurile mele de atunci s-ar încadra azi în articole de lege (penală, probabil).
Cât priveşte bananele, nu le vedeam de fiecare Crăciun, dar ţin minte şi acum parfumul uneia pe care o uitasem pe dulap (le învelea mama în hârtie de ziar să se coacă, erau verzi ca iarba când le cumpăra) şi pe care am găsit-o după mai multe zile, coaptă la maxim. Nu spun că e mai bine să nu ai decât să le ai zilnic, dar pe astea de azi nu le ţin minte.
eşti tu un sensibil.
Miaunel si Balanel, Racheta alba si Veronica sunt niste porcarii grotesti care erau aruncate pe gatul privitorilor pentru a mentine productile autohtone, stingeam televizorul intr-o hoarda de injuraturi cand se difuzau sau nici nu-l aprindeam daca aveam noroc sa apuc ziarul cu programul TV basca de multe ori scria Arabela dar dadeau Racheta alba si iar “blagosloveam” regimul de atunci, “Orasul vazut de sus” anyone? Probabil cea mai mare porcarie din istoria cinematografiei romanesti post decembriste, altele mai mari s-au vazut doar dupa ’90.
Mi-aduc aminte ca ne plictiseam de moarte in vacanta de trei luni din vara, epuizam orice mod de “entertainment” cunoscut la vremea aceea, eram creativi si inventivi dar nu aveam acces la ce ne-am fi dorit pentru a duce “operele” la final, le construiam in gand sau visam la ele noaptea si oftam ca ideile noastre se naruie din lipsa de posibilitati, nu vreau sa ma gandesc ce am fi facut astazi daca dispuneam de toata tehnologia existenta in clipa de fata. Pe atunci puteam sparge seminte in fata blocului dar alegeam sa construim o “blindata” dintr-o carcasa de dacie 1100 a unui bunic care intre timp isi cumparase skoda iar vechea masina ruginea intr-un garaj. Acum am fi putut sa o pornim si sa ne deplasam cu ea noaptea prin oras, mergand incet in loc sa dam likeuri pe facebook la pitipoance sau sa realizam un proiect online oarecare iar nu sa postam citate din Coelho pe care nu le intelegem.
Cat de multe carti as fi vrut sa citesc dar nu le gaseam sau mai apoi nu le puteam cumpara fiind peste leii pe care-i aveam in buzunarul de licean sau student, acum sunt la un click distanta ori toata biblioteca maica-mii (pe care nu se indura sa o desfinteze si despre care inca mai crede ca are valoare) poate sta intr-o tableta de 7 toli si purtata cu usurinta peste tot.
Exemple pot continua, mi-ar lua mult timp sa le expun, dar as sumariza ca fiecare “epoca” are parti bune si rele iar doar noi suntem responsabili cu extragerea si folosirea lor, cei din anii mentionati in poza nu au avut trei oo nicicand, sunt nascut in ’76 si am doua in orice zi.
Scuze pentru necro, dar acum am gasit articolul si mi s-a parut interesant.