Mălaimare vrea tot ce are

Nu știu ce naiba se întâmplă cu actorii români bărbați după ce ating o anumită vârstă. Parcă tâmpesc brusc. Parcă le dă cineva cu o măciucă invizibilă în cap și le anihilează neuronii responsabili cu percepția corectă a realității, în timp ce îi stimulează pe cei responsabili cu filmele interioare paranoice, lupta cu dușmanii imaginari și pornirile extremiste fără sens.

Sau poate că agențiile care le aduceau contracte, roluri și bani nu mai sună ca odinioară, nimeni nu se mai temenește lung în fața lor și nu-i pupă îndelung în c… ca în zilele bune de altădată, și nici bunăciunile nu mai sar de gâtul lor cu chiloțeii în vine, să se laude la vecine că uite cu cine mi-am tras-o, Jenico, în timp ce tu puneai bulionul ca proasta.

Asta explică halul în care parcă fac concurs între ei: care debitează cele mai sinistre și mai delirante enormități.

Mult timp, Dan Puric a fost leader detașat de piață cu aptitudinea sa de a ucide logica din zbor, din secunda în care deschidea gura. Am făcut o analiză pe text a unei emisiuni la care a fost invitat, aici.

Știu, știu. Ce dracu a fost în mintea ta, Loreno? Păi, începuseră restricțiile alea dure, cu închis magazine la opt, cu ieșit din casă doar cu declarație completată frumos și mască pe față, și mă plictiseam acasă.

Deci, Dan Puric rula fin pe sectorul actor boșorog expirat cu țigle sărite de pe acoperiș, dar săptămâna asta, a venit Mihai Mălaimare și l-a detronat. I-a luat tichia de mărgăritar cu un singur status de mare angajament.

Da, ăla cum că e minoritar în propria țară, și cum că cere imperativ să i se dea voie să vorbească românește, să soogă poola cu smântână și ardei iute, românește, să etc. etc. tot românește, de parcă îi interzisese cineva vreodată toate acestea.

Exact când dădeam eu google să compilez toate legile care îi garantau tot ce abera că nu poate să facă, a dat Ramona Ursu un status în care deja făcuse numita selecție. Iată-l.

Nu are sens să repet ceea ce a scris deja Ramona, drept care, o linkuiesc. Sigur, chiar cu legea în față, dacopații vor bate câmpii în continuare, pentru că a citi și înțelege legea presupune creier, nu doar narcisism de monstru sacru care crede că toată omenirea are datoria morală să-l pupe ad infinitum în fiecare striație a anusului.

Dar te întrebi: De ce poola lui Hector fac atâta circ privilegiații?

Dl. Mălaimare e director de teatru. Spre deosebire de actorii tineri care fac un efort fizic extrem de dificil în trupa lui pe un salariu infim, domnia sa a avut mereu venitul și confortul de dom’ director asigurate și prestanţa funcției.

Ideile lui au fost ascultate de primăria Bucureștiului și finanțate.

Noi, actorașii independenți mărunți, nici nu visăm la genul ăsta de succes și susținere. Ne emoționăm din rărunchi de câte ori ne sponsorizează cineva un proiecțel cu două-trei mii de euro.

Iată, pe de altă parte, veniturile minoritarului Mihai Mălaimare.

“Din declarația de avere a soției lui Mihai Mălaimare, Dana Florea, care exercită funcția de Manager la Teatrul Masca, pot fi identificate veniturile încasate de „prigonitul” Mihai Mălaimare pe perioada unui an:

72.658 lei – contract Teatrul Masca

1.898 lei – cesiune drepturi filme

48.528 lei – pensie

75.207 lei – indemnizație limită de vârstă (CDEP)

72.882 lei – indemnizație de merit

1.450 lei – tichete de vacanță.”

Sursa, aici. Pe siteul oficial al primăriei.

Și te mai întrebi o dată:

De ce rahat nu le ajunge tot ce au deja și simt atâta nevoie să ciordească o retorică a victimelor reale, care au îndurat pe pielea lor șovinismul, excluderea, umilința, jignirile, insultele, fie pe bază de naționalitate, fie pe bază de orientare sexuală, fie pe bază de identitate de gen, fie pe multe alte baze?

Și, aberând cu spume la gură, se apucă să pretindă răsunător lucruri pe care nu încerca nimeni să le confiște și de care dispuneau în mod liber.

Probabil că e o formă de gelozie senilă pe victimele care, în urma poveștilor trăite, au parte de mai multă atenție decât un boșorog expirat. și atunci, se declanșează în căpuțul lor competiția pentru atenție. Și cum se manifestă competiția pe atenție? Maimuțărind ridicol discursul unor oameni care au cu adevărat nevoie să fie văzuți, susținuți și respectați.

Chit că, prin reproducerea aceasta papagalicească, nu iese în evidență decât discrepanța dată de privilegiu. Boss, tu le ai deja pe astea. Și multe altele.

E exact linia de gândire care, atunci când societatea românească se mobilizează să ajute refugiații din Ucraina, oameni care fug din calea bombelor, sare la cârâit: Dar săracii noștri?

Săracii noștri au n forme de asistență socială deja disponibile. Am prieten care lucrează la asistență socială. Există adăposturi care cazează homeleși gratuit, le dau un pat curat și o baie. Iarna se roagă de ei pe stradă să vină la adăpost, dar ei nu vor, pentru că nu pot bea și nu pot injecta nimic.

Săracii noștri au deja nenumărate onguri și asociații care îi ajută în diverse moduri. Și ce e mai important, săracii noștri nu fug de război, tancuri, gloanțe, viol și crimă.

Iar de ajutat pe săracii noștri îi ajută exact oamenii care îi susțin pe ucraineni. În nici un caz mâncătorii de kkt de prin subsoluri.

Sau cei din birouri de director, for that matter.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie. Aici.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

2 Responses

  1. Toma canja says:

    ….cât timp au avut un regizor …
    ..ÎN OFF….!!..
    ..și avut apariții meritorii..!..
    ..( zamfirescu..diaconu…malai.).
    DE CÂND NU MAI AU….
    …REZULTATE…zero.!.sau…minus..

  2. mujina says:

    Exact cum zici, privilegiații fac circ tocmai pentru că sunt privilegiați. Problema nu e că n-ar mai avea voie să se declare români, să pupe tricolorul și să mănânce fasole cu ciolan la date fixe. Ci că nu mai sunt așa de aplaudați pentru asta. (Vezi situația creștinilor din SUA scandalizați în vremea lui Obama că unii oameni spun „Sărbători fericite” ca să includă și ALTE credințe.) Păi pe vremuri recitai o poezie patriotică – aplauze! Puneai steagul în geam – aplauze! Țineai un discurs sforăitor despre tu ești Mircea, da-mpărate, țara noastră nu a dus niciodată războaie de cucerire, atletul lui Hristos, pavăză la porțile Europei – aplauze!
    Acum se merge, cum e și normal și corect, spre: eu sunt român și asta e ok, tu ești srilankez și asta e ok. Dar nu ne place să recunoaștem că noi de fapt voiam să fim lăudați drept cununa creației și atunci spunem că noi, sărăcuții, vrem doar să fim recunoscuți și să avem și noi drepturile noastre și uite, ni le iau ăștia. Vai, nu e vorba că nu mai e suficient să scoți patriotism pe nări ca să fii ridicat în slăvi, e vorba că acum ești persecutat dacă-ți iubești țara! Unde persecutat înseamnă să fii tratat la fel ca ceilalți. Dacă nu, găsești tu un caz la n-șpe mii în care cineva a fost înjurat de vreun dezaxat și pe ăla îl fluturi drept dovadă.
    Am și eu un caz acasă, o ia tot mai rău pe arătură cu vârsta și nu mai știu ce să-i fac.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: