Cu siguranţă, verbul lui 2016 a fost, până acum, a boicota. Zilnic, citeşti despre un nou boicot. De la negrii care boicotau Oscarurile că n-au existat nominalizaţi de culoare, până la antipatizanţii români ai unei televiziuni, care “execută” public companiile care se promovează pe acea televiziune, de la iniţiativa boului de Trump, care mi se pare un fel de Becali al Americii, numai că ceva mai portocaliu, care îndemna de zor americanii să boicoteze Apple pentru că de ce nu ar boicota şi ei ceva – ba chiar a dat un comunicat de presă special să anunţe că nu foloseşte iPhone – , la studenţii din Madrid care boicotau un profesor din Israel că era evreu sau aşa ceva, etc. etc. etc.
Pe scurt, dacă newsletterele unei zile nu conţin cuvântul “boicot”, ştii că o să-ţi meargă rău toată ziua.
Ce vrea să spună disperarea asta de a boicota orice, oricând, oriunde?
“Mămicuţa mea, ce puternic sunt eu. Vreau să ştiţi şi voi că sunt puternic. Trebuie să mă laud la lume cu forţa mea impresionantă de a schimba lucruri, pentru că unde pun eu mâna, pune şi Dumnezeu pu mila.”
Ce spune de fapt disperarea asta de a boicota orice, oricând, oriunde?
“First world problems”.
Moftuleţe de copii răzgâiaţi.
Chris Rock a punctat-o excelent. Au fost minimum 70 de ceremonii Oscar la care negrii n-au obiectat la nimic, dar când bunică-ta atârnă de copac, ţi-e cam greu să-ţi pese cine ia Oscarul pentru documentar. Aşijderea, şi nouă ne-a servit Ceauşescu minciună şi manipulare cât zece Antene 3, dar când magazinele erau goale, nu-ţi dădea prin cap să boicotezi raţia de pâine şi lapte pe cartelă. Că mureai dracu’ de foame.
Boicotarea asta perpetuă şi agresivă e semnul că nu mai avem probleme adevărate care să ne preocupe.
Este un semn de degradare cruntă a comunicării la nivelul societăţii.
“Îmi iau jucăriile şi plec!” e OK la trei anişori, la groapa de nisip a blocului. “Îmi iau jucăriile şi plec!” e al naibii de greşit la treizeci de anişori, când se presupune că ai câştigat abilitatea de a te purta raţional, a argumenta şi a negocia. You know, chestiile alea care te fac persoană adultă.
Şi dincolo de asta, hai să mai boicotăm nu ştiu ce săptămâna asta e un atroce viol cu perversiuni la adresa democraţiei.
Democraţia, stimaţi concetăţeni, – jur că m-am plictisit să scriu asta iar şi iar – implică respect faţă de opţiunile altora de a face ce cred ei de cuviinţă, atâta timp cât nu e problema ta.
“Da, dar Antena 3 dezinformare minciuni blabla”.
Antena 3 e ca Bianca Drăguşanu acum trei ani. E peste tot pentru că TU nu poţi înceta să vorbeşti despre ea. Ignor-o şi în curând o să devină istorie. Apropo, ce mai face Bianca, mai trăieşte?
Să deschizi o ditamai acţiunea de linşaj public împotriva sponsorilor e un ceauşism penibil. Nu e treaba ta să dictezi politica unei companii. Nu e capitalul tău acolo, nu le spui tu ce să facă.
În urma comunismului, foarte mulţi au pierdut percepţia noţiunii de proprietate privată.
Da, deciziile unui departament de stat te vizează, pentru că tu le plăteşti salariile, din taxe.
Nu, deciziile unui privat nu-s problema ta, pentru că îşi ia decizii pe bugetul lui şi, fapt deloc neglijabil, plăteşte taxe exact ca tine.
Dar să te uiţi obsesiv pe Antena 3, să-i faci ratinguri fabuloase, apoi să latri pe reţele sociale la pagina firmelor care aleg să profite de rating e deopotrivă infantil şi nedemocratic. Uite, se poate. Atacul la democraţie poate fi şi infantil, când nu are profunzime şi metodă, ci doar paradă de sine.
Uită-te pe Mezzo TV şi, garantat, sponsorii o să se ducă toţi acolo, pentru că acolo va fi rating.
Fă opţiuni pozitive, nu negative.
În loc să te lauzi la vecini că “boicotezi” X, ia în braţe Y, pentru că e mişto şi geme de inteligenţă.
Subit o să ţi se îmbunătăţească calitatea comunicării. Măcar te mai rafinezi şi tu de la muzica aia frumoasă de pe Mezzo şi îţi trece cheful de a boicota zilnic câte ceva.
”Este un semn de degradare cruntă a comunicării la nivelul societăţii.” Asta o spui tu,care esti 90% injuraturi si impolitete.Big Lol.
Înjurături şi NEpoliteţe cu cine înjură şi e nepoliticos primul.
În comunicarea cu oameni de bun simţ mă descurc. Dar logic, tu nu ai cum să afli asta.
Şi o sugestie: nu te mai chinui să latri, că oricum nu te aprob. Nimeni nu te obligă să mă citeşti. Absolut nimeni. Dimpotrivă, ce ofer eu e conţinut de care beneficiezi fără să fi făcut nimic să-l meriţi.
Dar tu eşti dublu jigodie, pentru că profiţi şi de conţinut, şi mai şi insulţi creatorul. Drept care, te-am blocat aici şi dacă mi te bagi în seamă pe Facebook, te voi bloca şi acolo.
Ce spui tu este tehnic adevarat. Deasemenea, nu functioneaza in realitate. Antenele nu au rating pentru ca fac ei continut de calitate. Ci pentru ca apeleaza la cea mai de jos limita a simtirii umane. La zgura din noi. Din cauza asta vor continua sa faca rating forever. Acuma, de ce ma priveste pe mine ce face Antena? Ptr. ca in teoria ta, este ceva “privat” si treaba lor. NU. Boss Lorena, scursurile astea traiesc din bani publici, furati cu daruire si entuziasm Daca-i pui sa functioneze in economia de piata mor ca musca de otzet, in 24h. Modelul de “business” de la Antena este urmatorul: se porcaieste politicianul X care are acces la resurse. Politicianul X pune mana pe tel si suna la Tata Varanu: Alo, antena, stop this shit. Tata Varanu raspunde: Sigur mr. X, dar am si eu doi copilasi acasa care moare de foame. Si uite, Institutul cutare sau fosta fabrica cutarica are un teren de 5ha in miezul Buc. Eu zic sa ne intelegem, ca oameni suntem si asa se face banii de yacht.
Pe scurt – Antena nu este o treaba privata – este o conducta prin care se scurg bani publici. Ca atare trebuie inchisa. Ca si TVR, dar acolo exista o lege veche si dubioasa si treaba este mai complicata.
Merci ptr. rabdare, daca ai citit pana la sfarsit.
am citit, mulţumesc de părere.