Disclaimer: Am observat că e foarte util să scrii postări cu o oarecare valoare de generalizare, ca de exemplu aceea cu bărbătuşul jenant. Cum apare un nou specimen, pac! cu linkul şi nu mai stai să pierzi extrem de mult timp explicând.
Următoarea postare tratează babele-omizi literare. Cum sunt ele? “Tu, care scrii de căcat şi eşti un nimeni literar…” “Dar ce-ai citit din mine?” “Nimic. Pur şi simplu ştiu.”
Grea meserie ghicitul în ceaşcă, n-o putem practica toţi.
“De unde ştii?” “Băi, nu citesc literatură contemporană, pentru că e înţesată de antitalente. Şi tu scrii literatură contemporană, de unde rezultă că eşti un antitalent”.
Pentru a ilustra fisurile acestui silogism, vom recurge la Mitul mamei curve, care sper să rămână în istorie ca mitul peşterii lui Platon. 😀
Aplicând logica ta, ne iese aşa:
“Europa e înţesată de curve românce. Şi mama ta e româncă. De unde rezultă că mama ta e o femeie uşuratică, degrabă săritoare la mădular”.
La asta, mama-omida literară dă un sărci pripit pe Goagăl şi vine cu un citat rupt din context, pescuit de unul care-ţi cumpărase cartea strict pentru înjurături. Şi vine cu inepţia “ajunge să guşti din ciorbă, să-ţi dai seama că e proastă”.
Aplicăm şi aici mitul mamei curve:
“Ajunge s-o văd pe maică-ta zâmbindu-i fugar unui bărbat, ca să-mi dau seama că e curvă”.
Ciorba e un lichid omogen. Ce vezi la prima lingură, aia e. Nici o carte – care nu se dezvăluie din trei replici, ci are mai multe niveluri de profunzime, nici maică-ta – care, probabil, are zile bune şi zile proaste – nu pot fi judecate după o replică ruptă din context.
Dar mitul mamei curve zice aşa: de câte ori tu spui despre mine că scriu prost, fără să verifici ce afirmi, mama ta mai face dragoste pe bonuri de masă cu un tirist vasluian.
Mamele curve sunt cele mai buneeeee.
Depinde! Ca daca el si mama lui citesc doar Schopenhauer sau mai stiu eu ce, iar sistemul lor se raporteaza doar la cine stie ce neam de literaturi, poate no, i s-o parea balarie ce scrie oricine contemporan. Caci de, sunt multi si marunti :))
aşa şi eu, dacă aplic doar reguli de conduită de la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului, iar sistemul meu se raportează la jurământul de castitate, mama lui e o femeie promiscuă. :)))
Oamenii tre’ să-nţeleagă că se mai întâmplă – desigur, chiar şi la case mari – să mai scape degetu’ pe o tastă nepotrivită şi să cotârcească text şi etc. Şi că n-ar trebui să sară la gât, mai ales că dacă-i pui pe ei să scrie ce-ar vrea să citească, s-ar lua şi cu mâinile şi cu picioarele de cap! Şi şi-ar mai chema şi vecinii să-i ajute! 😀
Eu cred ca oricine are dreptul la o parere…care din pacate de regula este subiectiva si poate sa fie diferite de “subiectivismul” unui alt seaman. De acord ca parerea respectiva trebuie exprimata in limitele decentei si cunoscandu-ti limitele, care nu iti permit sa emiti adevaruri universal valabile. Insa la o parere are dreptul oricine. Altfel nu prea ar mai exista critica si probabil nici prea multa comunicare….
o părere, dar cu condiţia să ştii despre ce vorbeşti. nu poţi avea păreri legate de ceea ce nu cunoşti.
Sau, daca tu ai dreptul la pareri despre o chestie pe care nu o cunosti neam, si eu am dreptul la parerea ca esti idiot si vorbesti out of your ass, nu?
cu diferenţa că părerea celui de-al doilea se bazează pe o observaţie directă.
A judeca un lucru înainte să iei contact cu el se cheamă, la propriu, prejudecată. Acum, pentru cine nu-i clară conotația negativă a acestui cuvânt, se poate consulta dexul. Asta dacă nu cumva știți dinainte că dexul e plin de prostii, fără să-l fi citit.
dar desigur că e plin. 🙂
la tine nu se pune, că tu l-ai mai citit. 🙂 ps: nu-ți merge bine ceasul de pe blog. uite critică obiectivă.
ceasul rău!
nu pot sa nu ma amuz cand observ cum scriitorii isi dau reciproc la gioale…
primul argument e total lipsit de logica (generalizare fortata), al doilea mai merge ca tine de natura umana (ca se presupune ca femeile nu zambesc unui necunoscut decat daca sunt curve) insa un argument solid ar fi n-am citit din tine, nu-mi dau cu parerea fa si tu la fel
Nu stiu sigur cum e mama fiindca ea e destul de monotona, iar eu monotonia nu o prea inteleg,dar stiu sigur ca-mi place cum scrii .